Cât ar fi un român de eurosceptic, nu poate să nu observe că, de când cu Uniunea Europeană, viaţa ţăranilor din România cunoaşte o schimbare în bine, iar realităţi noi vin să umple un gol istoric: lipsa cronică de sprijin financiar pentru agricultori. Până de curând, era de neconceput ca omul de la ţară să primească bani gratuiţi pentru fiecare petec de pământ, pentru fiecare capră, oaie şi vacă, pentru fiecare stânjen de păşune. Sistemul comunist a smuls tinerii ţărani din matca lor. Astăzi, UE vrea să construiască drumul invers, acordându-le tinerilor o subvenţie de până la 70.000 de euro, pe lângă alte facilităţi tentante, numai ca să se întoarcă la ţară, să-şi pună pe picioare o fermă. Apă curentă, canalizare, gaze, asfalt, televiziune prin cablu şi internet - toate sunt facilităţi finanţate în mare măsură cu bani europeni gratuiţi, prin programul de dezvoltare rurală. Comisia Europeană, adică Guvernul de la Bruxelles, pregăteşte Europa pentru a face faţă anunţatei crize alimentare din viitorul apropiat. În acest scop a elaborat o nouă Politică Agricolă Comună (PAC). Norocul ţărilor agricole din UE, în principal al României, Bulgariei, Ungariei, Poloniei, Greciei, dar şi al marilor puteri agricole ca Franţa, Germania, Spania şi Italia este că, la Bruxelles, comisar european pentru agricultură şi dezvoltare rurală a fost numit românul Dacian Cioloş, un expert şcolit în universităţile române şi franceze şi un vizionar "plătit să gândească european", care se bucură de respectul întregii Comisii; un inginer dedicat agriculturii şi un promotor al echilibrului dintre tradiţia ţărănească şi dezvoltarea modernă; un iubitor al agriculturii verzi, ecologice, despre care şeful său, d-l Barroso, a spus: "Este cel mai competent candidat pe care l-am avut pentru agricultură". Despre adevărata sa operă ştiinţifică de maturitate, "PAC 2014-2020", Dacian Cioloş vorbeşte cu modestie, la persoana a treia, într-un amplu interviu acordat în exclusivitate revistei noastre.
"Cinci sute de milioane de europeni au nevoie de pâine pe masă"
- Care este tabloul agriculturii europene care v-a determinat să acceleraţi o reformă de amploare a domeniului?
- În ultimul deceniu, Europa s-a schimbat enorm. Populaţia s-a dublat. Sunt aproape 500 de milioane de cetăţeni europeni cărora această politică trebuie să le pună pâine pe masă. În acelaşi timp, în zece ani am pierdut cam jumătate din fermierii din Europa. Şi Lumea s-a schimbat enorm în aceşti ani. Cererea de hrană este din ce în ce mai mare, cauzată de creşterea populaţiei la nivel mondial. Securitatea alimentară este din nou pe agenda politică internaţională. Criza economică a lovit şi agricultura. În ultimii ani, preţurile la energie, la carburanţi, la îngrăşăminte s-au dublat. Preţurile la produsele agricole nu pot să crească în acelaşi ritm. Sunt fluctuaţii mari pe pieţe. Toate acestea creează un mediu economic foarte dificil şi imprevizibil pentru agricultori. Schimbările climatice îşi arată colţii: deşertificare, reducerea rezervelor de apă, fenomene meteo extreme. Agricultura este în prima linie. Şi este în primul rând în interesul fermierilor ca impactul agriculturii asupra mediului să fie unul pozitiv, pentru ca munca lor să sprijine lupta împotriva schimbărilor climatice, împotriva pierderii biodiversităţii. De aceea avem nevoie de această reformă.
- La sfârşitul lunii iunie, v-aţi exprimat satisfacţia faţă de acordul dintre Consiliul de Miniştri al UE, Parlamentul European şi Comisia Europeană, afirmând că acesta dă o nouă orientare politicii agricole comune. În ce constă această orientare?
- O primă schimbare fundamentală este că noua politică agricolă comună (PAC) răspunde unei aşteptări foarte puternice, care a reieşit din dezbaterea publică ce a precedat reforma: să facem din diversitatea agriculturilor noastre o forţă, renunţând la a împinge spre uniformizare în modul de susţinere a agriculturii. Sunt 28 de state în Uniunea Europeană, cu interese comune, cu un destin comun, dar cu istorii şi nevoi diferite. Avem agricultură în zone de munte, în zone defavorizate - unele aproape de Cercul Polar, altele în mijlocul Mării Mediterane -, agricultură în ferme cu suprafeţe foarte mari, agricultură făcută în ferme foarte mici... Nu există un singur răspuns pentru toate provocările cu care se confruntă acestea. Viitoarea PAC va ţine cont de nevoile inegale de dezvoltare, de condiţiile specifice, şi le integrează pentru atingerea unor obiective comune. Astfel, noua politică agricolă europeană devine comună prin obiectivele şi instrumentele sale şi nu printr-un model unic sau dominant de dezvoltare. De aceea, şi specificităţi româneşti, precum fermele mici, aspecte care ţin de structura fermelor, de nevoile de investiţii pentru modernizare, se regăsesc în pachetul de reformă. Un alt aspect este că noua PAC vine cu un sprijin mai bine ţintit pentru măsuri care răspund unor nevoi specifice: tinerii fermieri, micii fermieri, sprijinul pentru zonele defavorizate. În acelaşi timp, există o reechilibrare a sprijinului financiar pentru statele membre din est şi din vest, dar şi pentru diferitele categorii de fermieri. Este pentru prima dată în ultimele decenii când o reformă a politicii agricole comune duce la o redistribuire a alocărilor bugetare între statele membre beneficiare. Totodată, noua PAC pune agricultura europeană pe un făgaş nou, în ceea ce priveşte aplicarea la nivel european, de către toţi fermierii, a unor practici agricole durabile, atente faţă de mediu şi faţă de menţinerea biodiversităţii. Sigur, în final, vorbim despre un compromis inter-instituţional, dat fiind că, în unele privinţe, propunerea de reformă a Comisiei Europene era mult mai ambiţioasă decât ceea ce au decis, în final, miniştrii Agriculturii şi Parlamentul European. Dar, toate aceste elemente reorientează PAC pe un drum nou, care pentru România reprezintă o şansă extraordinară de a-şi pune în valoare potenţialul cantitativ, calitativ şi valoarea adăugată în agricultura şi economia rurală.
"Micii fermieri pot primi o subvenţie anuală fixă, cuprinsă între 500 şi 1250 de euro pe fermă"
- Sunt deja trei întrebări aici. Să le luăm pe rând. Pentru fermierul român, sunt două aspecte foarte importante. Pe de o parte, vorbim de o creştere a subvenţiei primite din bugetul politicii agricole comune, la o medie de 196 de euro la hectar în 2019, faţă de 135 de euro, cât este azi. Spun în medie pentru că unii vor primi mai mult, alţii mai puţin. Spre exemplu, tinerii fermieri, cei până în 40 de ani, vor primi în primii cinci ani după începerea activităţii mai mult cu 25% decât subvenţia de bază. De asemenea, există posibilitatea de a acorda un supliment de plată pentru primele 30 de hectare ale unei ferme, astfel încât fermele mici şi mijlocii să beneficieze de subvenţii mai mari. Totodată, se pot acorda subvenţii mai mari pentru fermele din zonele defavorizate. Pe de altă parte, dincolo de subvenţii, viitoarea PAC va pune la dispoziţia fermierilor români o gamă mult mai mare de măsuri de sprijin adaptate nevoilor lor. Dacă e să mă refer numai la micii fermieri, pentru prima dată în istoria politicii agricole comune, aceştia au la dispoziţie măsuri specifice, adaptate, de sprijin financiar. Am dat statelor membre posibilitatea de a introduce o schemă de plată simplificată pentru micii fermieri, prin care aceştia pot primi o subvenţie anuală fixă, cuprinsă între 500 şi 1250 de euro pe fermă; sunt scutiţi de la obligaţia măsurilor de "înverzire" şi vor avea de respectat cerinţe mai puţin exigente, legate de condiţiile ecologice, dat fiind faptul că, în general, nu fermele mici sunt cele care poluează. Aceasta va fi o simplificare uriaşă, atât pentru fermieri, cât şi pentru administraţie. În plus, în cadrul programului de dezvoltare rurală, micii fermieri vor putea beneficia de servicii de consiliere şi de sprijin pentru dezvoltare economică, însoţite de finanţări nerambursabile pentru investiţii de până la 15.000 de euro pe lună. Rostul pământului este să fie lucrat. De aceea, pentru micii fermieri, pentru cei care vor să se retragă din activitate din cauza vârstei sau a altor factori care-i împiedică să-şi lucreze pământul, există şi o schemă de restructurare agricolă, care încurajează transferul terenurilor către alţi fermieri, activi, printr-o plată egală, cu până la 120% din subvenţia pe care fermierul ar fi primit-o în cadrul schemei pentru micii fermieri. Mai mult, în noul program de dezvoltare rurală, România are posibilitatea de a elabora subprograme dedicate, care să răspundă unor nevoi specifice de restructurare, de modernizare, a unor sectoare sau regiuni. Tinerii agricultori, micii fermieri, zonele de munte, circuitele scurte de aprovizionare - mă refer aici la vânzările directe, la pieţele locale - pot face obiectul unor astfel de programe sub-tematice.
- Vă rog să nu uitaţi de satul tradiţional. PAC îi ameninţă supravieţuirea?
- Satul românesc tradiţional despre care vorbiţi nu poate să rămână fixat într-o ramă de tablou. Tradiţional nu înseamnă retrograd, învechit, ci o modernizare şi adaptare la lumea de azi, bazată pe o tradiţie, pe o cultură, pe o identitate locală. Sunt valori pe care se poate construi dezvoltarea satului românesc. Ţăranul român nu trebuie şi nu poate să rămână nici el încremenit. Lumea se mişcă. Trebuie să fie dinamic, trebuie să scoată din pământ şi din munca lui măcar cât îi este suficient pentru un trai decent, fără să fie obligat să renunţe la anumite valori pe care şi-a construit viaţa. Din punctul meu de vedere, dezvoltare, modernizare nu trebuie să însemne, în mod obligatoriu, îndepărtarea de tradiţie. Iar viitoarea politică agricolă comună vine cu sprijin pentru dezvoltare şi pentru cei care vor să facă acest lucru, menţinând şi construind pe identităţile şi specificităţile locale. Modernizarea spaţiului rural românesc va beneficia, în continuare, de sprijin din partea PAC, în cadrul programului de dezvoltare rurală. Vor exista finanţări nerambursabile pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de microîntreprinderi şi de întreprinderi mici cu activităţi neagricole în mediul rural, măsuri dedicate pentru susţinerea fermelor mici, produselor tradiţionale şi organizării producătorilor.
- Ce prevederi sunt pentru agricultura ecologică?
- Agricultura ecologică capătă un statut clar în cadrul politicii agricole comune. Pentru că este un model de agricultură care implică deja aplicarea unor măsuri agronomice durabile, cu efecte benefice asupra mediului, producătorii bio certificaţi sunt exceptaţi de la aplicarea măsurilor de înverzire general valabile pentru toţi fermierii din Europa. Totodată, în cadrul programului de dezvoltare rurală, agricultura ecologică va beneficia de această dată de o măsură dedicată de sprijin pentru conversie şi menţinerea exploataţiilor în acest sistem, pentru a elimina orice ambiguitate sau interpretare privind nevoia susţinerii acestui tip de agricultură.
"O treime din subvenţiile acordate fermierilor în Uniunea Europeană este condiţionată de aplicarea practicilor agricole verzi"
- Se vorbeşte de investirea a peste 100 de miliarde de euro, între 2014 - 2020, în scopul unei agriculturi mai verzi în UE. Ce înseamnă "înverzirea" PAC?
- Din 2014, toţi agricultorii din Uniunea Europeană vor trebui să aplice un set de practici agricole benefice pentru mediu. Este vorba despre menţinerea păşunilor permanente în zonele cu acest specific, diversificarea culturilor în fermă, pentru a evita monocultura, foarte nocivă pentru fertilitatea solului, şi menţinerea unor zone de interes ecologic pe suprafaţa fermei. Sunt măsuri de bun simţ agronomic, care nu presupun neapărat investiţii suplimentare. Spre exemplu, în România, în general, agricultorii fac mai mult decât diversificare - rotaţia culturilor este o practică agricolă curentă. Zonele de interes ecologic, aşa cum sunt definite de noua PAC, pot include în suprafaţa subvenţionată perdelele forestiere de protecţie, marginile câmpurilor, arborii, gardurile vii şi alte suprafeţe cu rol în menţinerea biodiversităţii. Este în interesul fermierului să menţină fertilitatea solului prin diversificarea culturilor, să menţină aceste suprafeţe de interes ecologic ca păşuni permanente, valoroase pentru mediu şi biodiversitate, dar şi pentru o agricultură durabilă. Un procent de 30% din subvenţiile acordate fermierilor în Uniunea Europeană este condiţionat de aplicarea acestor practici agricole verzi. De asemenea, un procent de 30 % din bugetul programelor de dezvoltare rurală va fi alocat măsurilor de agromediu, susţinerii agriculturii ecologice, a unor proiecte de investiţii sau măsurilor de inovare favorabile mediului, precum şi zonelor defavorizate. Din punct de vedere bugetar, pentru perioada 2014-2020, înseamnă mai mult de 100 de miliarde de euro investiţi în agricultură durabilă.
- De ce aţi simţit nevoia acestei înverziri? Cum aţi depăşit conflictul dintre ecologişti şi industrialişti?
- Nevoia a venit dinspre societate şi este, de fapt, o aşteptare de bun simţ, de întoarcere la o normalitate naturală. A fost una dintre principalele aşteptări exprimate în cadrul dezbaterii publice care a precedat reforma politicii agricole comune. În agricultură nu lucrezi de azi pe mâine, nu poţi să ceri de la pământ la nesfârşit mai mult decât îţi poate da, fără riscul de a-l distruge iremediabil ca organism viu. Nu e normal să ne bucurăm de un profit bun azi, riscând securitatea alimentară a generaţiilor care vor veni după noi. Schimbările climatice, deşertificarea, epuizarea şi poluarea resurselor de sol şi apă, reducerea biodiversităţii - nu sunt spectre ale viitorului, ci realităţi ale prezentului. De aceea era nevoie de o schimbare, iar această schimbare este în beneficiul tuturor.
"Tinerii vor beneficia de ajutor financiar nerambursabil, de până la 70.000 de euro, pentru instalarea în ferme"
- Regionalizarea în sine nu este din oficiu o cheie magică pentru rezolvarea tuturor problemelor. Depinde cum este făcută, depinde dacă este acompaniată de o structură instituţională care să nu complice accesul beneficiarilor la fondurile europene. În principiu, obiectivele de dezvoltare ar trebui să fie stabilite cât mai aproape de nevoile beneficiarilor finali, printr-o abordare de jos în sus, iar regionalizarea ar trebui să ducă la o mai bună valorificare şi distribuire a resurselor. Dar nu este atât de simplu. Noua politică agricolă comună oferă un cadru flexibil, iar statele membre pot opta pentru modele regionale, atât pentru subvenţiile acordate fermierilor, cât şi pentru programul de dezvoltare rurală. Unele le aplică, altele nu, în funcţie de specificul lor şi de obiectivele pe care şi le stabilesc, dar şi de condiţiile geografice sau istorice. De aceea, regionalizarea rămâne o decizie a României.
- Un capitol special, mult aşteptat, este cel referitor la avantajele acordate tinerilor care se hotărăsc să lucreze în agricultură. Ce noutăţi există, faţă de vechea PAC?
- Agricultura se confruntă cu o problemă demografică majoră. Şi nu este numai cazul României. La nivel european, 30 la sută dintre fermieri au peste 65 de ani, în vreme ce doar 6% au sub 35 de ani. Fără tineri care să se orienteze spre această activitate nu există un viitor pentru agricultura europeană. De aceea, am dorit să facem mai mult pentru ei, propunând un set de măsuri care să fie aplicate la scară europeană, indiferent de statul în care activează. Un tânăr fermier de până în 40 de ani, care îşi începe activitatea în domeniul agricol, va primi în primii cinci ani o subvenţie mai mare cu 25% decât subvenţia generală. Acest supliment se acordă într-o limită maximă cuprinsă între 25 şi 90 de hectare, limită care urmează să fie stabilită de fiecare stat membru. În plus, în cadrul programului de dezvoltare rurală, tinerii fermieri vor putea beneficia, în continuare, de ajutor financiar nerambursabil, de până la 70.000 de euro, pentru instalarea în fermă, deschiderea unei afaceri în agricultură, formarea profesională şi serviciile de consultanţă.
- Ştiind cât de mult din gândirea dv. conţine noua PAC, ce se va întâmpla dacă, să spunem, nu veţi mai candida pentru un nou mandat de comisar? Vom mai avea subvenţii pe fermă şi păşuni protejate şi după 2020? Vom mai avea limitarea la 300.000 de euro a subvenţiilor pentru marii latifundiari, obişnuiţi până acum cu milioanele?
- Comisarul european, oricine ar fi el, nu poate să decidă singur cum va arăta politica agricolă comună. El poate să imprime o direcţie politică, vine cu propuneri, cu argumente pentru acestea, însă decizia se ia între miniştrii agriculturii din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene şi Parlamentul European, şi este rezultatul unui proces de negociere transparent, care durează ani şi care presupune implicarea multor instituţii. Iar o decizie politică fundamentată temeinic, rezultat al unui proces transparent, nu poate să nu ţină cont de ceea ce-şi doresc oamenii. De altfel, cred că acesta este viitorul pentru toate politicile europene: procese participative, transparente, aducând un plus specificităţilor naţionale şi integrându-le într-o construcţie comună care aduce beneficii clare cetăţenilor. Important este ca noi, cetăţeni ai acestei Europe, să ştim ce vrem pentru noi, pentru mâncarea pe care o punem pe masă, pentru agricultură, pentru mediul rural, şi să alegem în consecinţă. Oamenii politici şi administraţiile publice ne vor urma. Dincolo de aceasta, însă, deciziile luate în cadrul reformei ce tocmai a fost adoptată dau o direcţie nouă agriculturii europene, cel puţin până în 2020.
"Nu cred că va exista un val de achiziţii de terenuri de către străini anul viitor, pentru că aceia care au dorit să investească în agricultura românească au făcut-o deja"
- Din 2014, străinii vor putea cumpăra pământ în România. Pe mulţi îi sperie acest lucru. Se mai poate schimba ceva?
- Această liberalizare a pieţei funciare nu este un lucru care i se întâmplă sau i se impune României. Este un principiu al pieţei comune europene: aşa cum orice cetăţean român poate cumpăra teren agricol în orice stat membru, aceeaşi facilitate este cerută şi pentru ceilalţi cetăţeni europeni în România. Cu excepţia a două noi state membre care, la negocierea aderării la UE, au obţinut o derogare pentru a nu aplica această regulă, încă un an sau doi de aici încolo, această liberalizare funciară se aplică peste tot în Uniunea Europeană. De altfel, de la 1 ianuarie 2014, se deschide această posibilitate doar pentru persoanele fizice, pentru că străinii puteau cumpăra teren în România şi până acum, nu ca persoane fizice, ci ca persoane juridice. De aceea, nu cred că va exista un val de achiziţii de terenuri de către străini anul viitor, pentru că aceia care au dorit să investească în agricultura românească au făcut-o deja. Pe de altă parte, cred că toată această dezbatere despre străinii care ne cumpără pământul are şi efecte de dinamizare, îndemnând autorităţile publice să vină cu idei, soluţii, care, din câte am înţeles, se vor concretiza într-o propunere legislativă. Eu cred că, în loc să ne concentrăm eforturile pe cum să-i facem pe străini să nu cumpere pământ în România, am avea un succes mai mare dacă, printr-o politică funciară proactivă, incitativă, coerentă, i-am încuraja pe cei din ţară să valorifice aceste terenuri. Avem nevoie de o politică funciară clară, cu o abordare coerentă a structurilor de producţie, în funcţie de priorităţile spre care decidem să ne orientăm.
- Care sunt progresele pe care contaţi în agricultura românească? Vom avea, din punct de vedere agricol, o „mai multă Europă" sau o "mai bună Europă"?
- Sper să avem în primul rând o Românie mai bună, într-o Europă mai bună. Şi mai sper ca, peste şapte ani, să văd că oportunităţile pe care noua PAC le oferă agriculturii româneşti au fost folosite cu înţelepciune, că dau rezultate şi aduc beneficii concrete nu numai fermierilor, dar şi nouă, celor care, cumpărători fiind, ne bucurăm să cumpărăm din raft un produs bun, de calitate, de tradiţie. Şi mai sper ca încet, încet, spaţiul rural să-şi găsească locul în dezvoltarea economică durabilă a ţării.
Născut la 27 iulie 1969 în Zalău, Dacian Cioloş este un tehnocrat de nivel european. Ocupă funcţia de comisar pentru domeniul agriculturii, în cadrul Comisiei Europene, începând din februarie 2010. A studiat horticultura la Cluj-Napoca şi a urmat studii de agronomie aprofundată la École Nationale Supérieure Agronomique (ENSAR) din Rennes, Franţa, beneficiind de o bursă guvernamentală franceză. A obţinut un master ştiinţific la Universitatea Montpellier I şi este doctorand la École Nationale Supérieure Agronomique Montpellier. Ajuns comisar la Bruxelles, şi-a impus viziunea privind politica agricolă comună, prin argumente imbatabile. De altfel, este singurul comisar pentru agricultură din UE care a făcut parte, încă din anul 2000, din „
Fotografii: Luc Vernet (Media relations for Commissioner Cioloş)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
