DACIAN CIOLOȘ - "Noua politică agricolă comună (PAC) reprezintă o șansă extraordinară pentru România, de a-și pune în valoare potențialul agricol"

Comisar european pentru agricultură și dezvoltare rurală

Cât ar fi un român de eurosceptic, nu poate să nu observe că, de când cu Uniunea Euro­peană, viața țăranilor din România cunoaște o schimbare în bine, iar realități noi vin să umple un gol istoric: lipsa cronică de sprijin financiar pentru agricultori. Până de curând, era de neconceput ca omul de la țară să primească bani gratuiți pentru fiecare petec de pământ, pentru fiecare capră, oaie și vacă, pentru fiecare stânjen de pășune. Sistemul comunist a smuls ti­nerii țărani din matca lor. Astăzi, UE vrea să cons­truiască drumul invers, acordându-le tinerilor o sub­venție de până la 70.000 de euro, pe lângă alte facilități tentante, numai ca să se întoarcă la țară, să-și pună pe picioare o fermă. Apă curentă, canalizare, gaze, asfalt, televiziune prin cablu și internet - toate sunt facilități finanțate în mare măsură cu bani europeni gratuiți, prin programul de dezvoltare rurală. Comisia Europeană, adică Guvernul de la Bruxelles, pregătește Europa pen­tru a face față anunțatei crize alimentare din viitorul apro­piat. În acest scop a elaborat o nouă Politică Agri­colă Comună (PAC). Norocul țărilor agricole din UE, în principal al României, Bulgariei, Ungariei, Po­lo­niei, Greciei, dar și al marilor puteri agricole ca Fran­ța, Ger­mania, Spania și Italia este că, la Bruxelles, comisar eu­ropean pentru agricultură și dezvoltare rurală a fost numit românul Dacian Cioloș, un expert școlit în uni­versitățile române și franceze și un vizionar "plătit să gândească euro­pean", care se bucură de res­pectul în­tregii Co­misii; un in­giner dedicat agri­cul­turii și un promotor al echilibrului dintre tra­diția țărănească și dez­voltarea modernă; un iubitor al agriculturii verzi, ecologice, des­pre care șeful său, d-l Barro­so, a spus: "Este cel mai competent can­­didat pe care l-am avut pen­tru agricul­tu­ră". Despre adevărata sa o­pe­ră știin­țifică de ma­turitate, "PAC 2014-2020", Da­ci­an Cioloș vor­bește cu modestie, la persoana a treia, într-un amplu interviu acordat în exclusivitate revistei noastre.

"Cinci sute de milioane de europeni au nevoie de pâine pe masă"

- Care este tabloul agriculturii europene care v-a determinat să accelerați o reformă de amploare a domeniului?

- În ultimul deceniu, Europa s-a schimbat enorm. Populația s-a dublat. Sunt aproape 500 de milioane de cetățeni europeni cărora această politică trebuie să le pună pâine pe masă. În același timp, în zece ani am pier­dut cam jumătate din fermierii din Europa. Și Lu­mea s-a schimbat enorm în acești ani. Cererea de hrană este din ce în ce mai mare, cauzată de creșterea popu­lației la nivel mondial. Securitatea alimentară este din nou pe agenda politică internațională. Criza economică a lovit și agricultura. În ultimii ani, prețurile la energie, la carburanți, la îngrășăminte s-au dublat. Prețurile la produsele agricole nu pot să crească în același ritm. Sunt fluctuații mari pe piețe. Toate acestea creează un mediu economic foarte dificil și imprevizibil pentru agricultori. Schimbările climatice își arată colții: de­șer­tificare, reducerea rezervelor de apă, fenomene me­teo extreme. Agricultura este în prima linie. Și este în primul rând în interesul fermierilor ca impactul agri­culturii asupra mediului să fie unul pozitiv, pentru ca mun­ca lor să sprijine lupta împotriva schimbărilor cli­matice, împotriva pierderii biodiversității. De aceea avem nevoie de această reformă.

- La sfârșitul lunii iunie, v-ați exprimat satis­facția față de acordul dintre Consiliul de Miniștri al UE, Parlamentul European și Comisia Europeană, afir­mând că acesta dă o nouă orientare politicii agri­cole comune. În ce constă această orientare?

- O primă schimbare fundamentală este că noua po­litică agricolă comună (PAC) răspunde unei aștep­tări foarte puternice, care a reieșit din dezbaterea publi­că ce a precedat reforma: să facem din diversitatea agri­culturilor noastre o forță, renunțând la a împinge spre uniformizare în modul de susținere a agriculturii. Sunt 28 de state în Uniunea Europeană, cu interese co­mune, cu un destin comun, dar cu istorii și nevoi di­ferite. Avem agricultură în zone de munte, în zone defavorizate - unele aproape de Cercul Polar, altele în mijlocul Mării Mediterane -, agricultură în ferme cu suprafețe foarte mari, agricultură făcută în ferme foarte mici... Nu există un singur răspuns pentru toate provo­că­rile cu care se confruntă acestea. Viitoarea PAC va ți­ne cont de nevoile inegale de dezvoltare, de condițiile spe­cifice, și le integrează pentru atingerea unor obiec­tive comune. Astfel, noua politică agricolă europeană devine comună prin obiectivele și instrumentele sale și nu printr-un model unic sau dominant de dezvoltare. De aceea, și specificități românești, precum fermele mici, aspecte care țin de structura fermelor, de nevoile de investiții pentru modernizare, se regăsesc în pa­chetul de reformă. Un alt aspect este că noua PAC vine cu un sprijin mai bi­ne țintit pentru mă­suri care răspund unor nevoi specifice: tinerii fermieri, micii fermieri, sprijinul pen­tru zo­ne­le defa­vo­rizate. În același timp, există o re­echilibrare a spri­ji­nu­lui financiar pentru statele membre din est și din vest, dar și pentru diferitele cate­gorii de fermieri. Es­te pentru prima dată în ultimele decenii când o reformă a po­li­ticii agricole comu­ne duce la o redis­tri­buire a alo­cărilor bu­getare între statele membre beneficiare. To­­todată, noua PAC pu­ne agricultura eu­ro­peană pe un fă­gaș nou, în ceea ce privește aplicarea la nivel euro­pean, de către toți fermierii, a unor practici agricole durabile, atente față de mediu și față de men­ținerea bio­diversității. Sigur, în final, vorbim despre un com­promis inter-instituțional, dat fiind că, în unele pri­vințe, propunerea de reformă a Comisiei Europene era mult mai ambițioasă decât ceea ce au decis, în final, miniștrii Agriculturii și Parlamentul European. Dar, toate aceste elemente reorientează PAC pe un drum nou, care pentru România reprezintă o șansă extraor­dinară de a-și pune în valoare potențialul can­titativ, calitativ și valoarea adăugată în agricultura și eco­nomia rurală.

"Micii fermieri pot primi o subvenție anuală fixă, cuprinsă între 500 și 1250 de euro pe fermă"

- Care sunt principalele avantaje ce derivă din noua PAC, pentru țăranul român, pentru agricultura ecologică și, în consecință, pentru salvarea satului românesc tradițional?

- Sunt deja trei întrebări aici. Să le luăm pe rând. Pen­tru fermierul român, sunt două aspecte foarte im­portante. Pe de o parte, vorbim de o creștere a subven­ției primite din bugetul politicii agricole comune, la o medie de 196 de euro la hectar în 2019, față de 135 de euro, cât este azi. Spun în medie pentru că unii vor primi mai mult, alții mai puțin. Spre exemplu, tinerii fermieri, cei până în 40 de ani, vor primi în primii cinci ani după începerea activității mai mult cu 25% decât subvenția de bază. De asemenea, există posibilitatea de a acorda un supliment de plată pentru primele 30 de hec­tare ale unei ferme, astfel încât fermele mici și mijlocii să beneficieze de subvenții mai mari. Totodată, se pot acorda subvenții mai mari pentru fermele din zo­nele defavorizate. Pe de altă parte, dincolo de sub­venții, viitoarea PAC va pune la dispoziția fermierilor români o gamă mult mai mare de măsuri de sprijin adaptate nevoilor lor. Dacă e să mă refer numai la micii fermieri, pentru prima dată în istoria politicii agricole comune, aceștia au la dispoziție măsuri specifice, adaptate, de sprijin financiar. Am dat statelor membre posibilitatea de a introduce o schemă de plată simpli­ficată pentru micii fermieri, prin care aceștia pot primi o subvenție anuală fixă, cuprinsă între 500 și 1250 de euro pe fermă; sunt scutiți de la obligația măsurilor de "înverzire" și vor avea de respectat cerințe mai puțin exigente, legate de condițiile ecologice, dat fiind faptul că, în general, nu fermele mici sunt cele care poluează. Aceasta va fi o simplificare uriașă, atât pentru fermieri, cât și pentru administrație. În plus, în cadrul progra­mu­lui de dezvoltare rurală, micii fermieri vor putea beneficia de servicii de consiliere și de sprijin pentru dezvoltare economică, însoțite de finanțări neram­bur­sabile pentru investiții de până la 15.000 de euro pe lună. Rostul pământului este să fie lucrat. De aceea, pentru micii fermieri, pentru cei care vor să se retragă din activitate din cauza vârstei sau a altor factori care-i împiedică să-și lucreze pământul, există și o schemă de restructurare agricolă, care încurajează transferul terenurilor către alți fermieri, activi, printr-o plată egală, cu până la 120% din subvenția pe care fermierul ar fi primit-o în cadrul schemei pentru micii fermieri. Mai mult, în noul program de dezvoltare rurală, Ro­mânia are posibilitatea de a elabora subprograme de­dicate, care să răspundă unor nevoi specifice de re­structurare, de modernizare, a unor sectoare sau re­giuni. Tinerii agricultori, micii fermieri, zonele de mun­te, circuitele scurte de aprovizionare - mă refer aici la vânzările directe, la piețele locale - pot face obiec­tul unor astfel de programe sub-tematice.

- Vă rog să nu uitați de satul tradițional. PAC îi amenință supraviețuirea?

- Satul românesc tradițional despre care vorbiți nu poate să rămână fixat într-o ramă de tablou. Tradițional nu înseamnă retrograd, învechit, ci o modernizare și adaptare la lumea de azi, bazată pe o tradiție, pe o cultură, pe o identitate locală. Sunt valori pe care se poate construi dezvoltarea satului românesc. Țăranul român nu trebuie și nu poate să rămână nici el încremenit. Lumea se mișcă. Trebuie să fie dinamic, trebuie să scoată din pământ și din munca lui măcar cât îi este suficient pentru un trai decent, fără să fie obligat să renunțe la anumite valori pe care și-a construit viața. Din punctul meu de vedere, dezvoltare, modernizare nu trebuie să însemne, în mod obligatoriu, îndepărtarea de tradiție. Iar viitoarea politică agricolă comună vine cu sprijin pentru dezvoltare și pentru cei care vor să facă acest lucru, menținând și construind pe identitățile și specificitățile locale. Modernizarea spațiului rural românesc va beneficia, în continuare, de sprijin din partea PAC, în cadrul programului de dezvoltare rurală. Vor exista finanțări nerambursabile pentru înființarea și dezvoltarea de microîntreprinderi și de întreprinderi mici cu activități neagricole în mediul rural, măsuri dedicate pentru susținerea fermelor mici, produselor tradiționale și organizării producătorilor.

- Ce prevederi sunt pentru agricultura ecologică?

- Agricultura ecologică capătă un statut clar în cadrul politicii agricole comune. Pentru că este un model de agricultură care implică deja aplicarea unor măsuri agronomice durabile, cu efecte benefice asupra mediului, producătorii bio certificați sunt exceptați de la aplicarea măsurilor de înverzire general valabile pentru toți fermierii din Europa. Totodată, în cadrul programului de dezvoltare rurală, agricultura ecologică va beneficia de această dată de o măsură dedicată de sprijin pentru conversie și menținerea exploatațiilor în acest sistem, pentru a elimina orice ambiguitate sau interpretare privind nevoia susținerii acestui tip de agricultură.

"O treime din subvențiile acordate fermierilor în Uniunea Europeană este condiționată de aplicarea practicilor agricole verzi"

- Se vorbește de investirea a peste 100 de miliarde de euro, între 2014 - 2020, în scopul unei agriculturi mai verzi în UE. Ce înseamnă "înverzirea" PAC?

- Din 2014, toți agricultorii din Uniunea Europeană vor trebui să aplice un set de practici agricole benefice pentru mediu. Este vorba despre menținerea pășunilor permanente în zonele cu acest specific, diversificarea culturilor în fermă, pentru a evita monocultura, foarte nocivă pentru fertilitatea solului, și menținerea unor zone de interes ecologic pe suprafața fermei. Sunt măsuri de bun simț agronomic, care nu presupun nea­părat investiții suplimentare. Spre exemplu, în Ro­mâ­nia, în general, agricultorii fac mai mult decât diver­si­ficare - rotația culturilor este o practică agricolă cu­rentă. Zonele de interes ecologic, așa cum sunt definite de noua PAC, pot include în suprafața subvenționată perdelele forestiere de protecție, marginile câmpurilor, ar­borii, gardurile vii și alte suprafețe cu rol în men­ținerea biodiversității. Este în interesul fermierului să men­țină fertilitatea solului prin diversificarea cultu­rilor, să mențină aceste suprafețe de interes ecologic ca pășuni permanente, valoroase pentru mediu și bio­di­versitate, dar și pentru o agricultură durabilă. Un pro­cent de 30% din subvențiile acordate fermierilor în Uni­­unea Europeană este condiționat de aplicarea aces­­tor practici agricole verzi. De asemenea, un procent de 30 % din bugetul programelor de dezvoltare rurală va fi alocat măsurilor de agromediu, susținerii agriculturii ecologice, a unor proiecte de investiții sau măsurilor de inovare favorabile mediului, precum și zo­nelor defavorizate. Din punct de vedere bugetar, pentru perioada 2014-2020, înseamnă mai mult de 100 de miliarde de euro investiți în agricultură durabilă.

- De ce ați simțit nevoia acestei înverziri? Cum ați depășit conflictul dintre ecologiști și industrialiști?

- Nevoia a venit dinspre societate și este, de fapt, o așteptare de bun simț, de întoarcere la o normalitate na­turală. A fost una dintre principalele așteptări exprimate în cadrul dezbaterii publice care a precedat reforma politicii agricole comune. În agricultură nu lucrezi de azi pe mâine, nu poți să ceri de la pământ la nesfârșit mai mult decât îți poate da, fără riscul de a-l distruge iremediabil ca organism viu. Nu e normal să ne bucu­răm de un profit bun azi, riscând securitatea alimentară a generațiilor care vor veni după noi. Schim­bările cli­matice, deșertificarea, epuizarea și poluarea resurselor de sol și apă, reducerea biodiversității - nu sunt spectre ale viitorului, ci realități ale prezentului. De aceea era nevoie de o schimbare, iar această schimbare este în beneficiul tuturor.

"Tinerii vor beneficia de ajutor financiar nerambursabil, de până la 70.000 de euro, pentru instalarea în ferme"

- Vor putea agricultorii români să acceseze mai ușor fondurile europene, dacă țara va fi împărțită în re­giuni, cum se spune?

- Regionalizarea în sine nu este din oficiu o cheie magică pentru rezolvarea tuturor problemelor. Depinde cum este făcută, depinde dacă este acompaniată de o structură instituțională care să nu complice accesul be­ne­ficiarilor la fondurile europene. În principiu, obiec­tivele de dezvoltare ar trebui să fie stabilite cât mai aproape de nevoile beneficiarilor finali, printr-o abor­dare de jos în sus, iar regionalizarea ar trebui să ducă la o mai bună valorificare și distribuire a resur­selor. Dar nu este atât de simplu. Noua politică agricolă co­mună oferă un cadru flexibil, iar statele membre pot opta pentru modele regionale, atât pentru subvențiile acordate fermierilor, cât și pentru programul de dez­voltare rurală. Unele le aplică, altele nu, în funcție de specificul lor și de obiectivele pe care și le stabilesc, dar și de condițiile geografice sau istorice. De aceea, regionalizarea rămâne o decizie a României.

- Un capitol special, mult așteptat, este cel re­feritor la avantajele acordate tinerilor care se ho­tă­răsc să lucreze în agricultură. Ce noutăți există, față de vechea PAC?

- Agricultura se confruntă cu o problemă de­mo­grafică majoră. Și nu este numai cazul României. La nivel european, 30 la sută dintre fermieri au peste 65 de ani, în vreme ce doar 6% au sub 35 de ani. Fără tineri care să se orienteze spre această activitate nu există un viitor pentru agricultura europeană. De aceea, am dorit să facem mai mult pentru ei, pro­pu­nând un set de măsuri care să fie aplicate la scară euro­peană, indiferent de statul în care activează. Un tânăr fermier de până în 40 de ani, care își începe activitatea în domeniul agricol, va primi în primii cinci ani o subvenție mai mare cu 25% decât subvenția generală. Acest supliment se acordă într-o limită maximă cu­prinsă între 25 și 90 de hectare, limită care urmează să fie stabilită de fiecare stat membru. În plus, în cadrul programului de dezvoltare rurală, tinerii fermieri vor putea beneficia, în continuare, de ajutor financiar nerambursabil, de până la 70.000 de euro, pentru instalarea în fermă, deschiderea unei afaceri în agri­cultură, formarea profesională și serviciile de consul­tanță.

- Știind cât de mult din gândirea dv. conține noua PAC, ce se va întâmpla dacă, să spunem, nu veți mai candida pentru un nou mandat de co­misar? Vom mai avea subvenții pe fermă și pășuni protejate și după 2020? Vom mai avea limitarea la 300.000 de euro a subvențiilor pentru marii latifundiari, o­biș­nuiți până acum cu milioanele?

- Comisarul euro­pean, oricine ar fi el, nu poate să decidă sin­gur cum va arăta po­litica agricolă co­mu­nă. El poate să im­prime o direcție poli­tică, vine cu propu­neri, cu argumente pentru acestea, însă decizia se ia între miniștrii agriculturii din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene și Parlamentul European, și este rezultatul unui proces de negociere transparent, care durează ani și care presupune implicarea multor instituții. Iar o decizie politică fundamentată temeinic, rezultat al unui proces transparent, nu poate să nu țină cont de ceea ce-și doresc oamenii. De altfel, cred că acesta este viitorul pentru toate politicile europene: procese participative, transparente, aducând un plus specificităților naționale și integrându-le într-o cons­trucție comună care aduce beneficii clare cetățenilor. Important este ca noi, cetățeni ai acestei Europe, să știm ce vrem pentru noi, pentru mâncarea pe care o pu­nem pe masă, pentru agricultură, pentru mediul rural, și să alegem în consecință. Oamenii politici și ad­ministrațiile publice ne vor urma. Dincolo de aceas­ta, însă, deciziile luate în cadrul reformei ce tocmai a fost adoptată dau o direcție nouă agriculturii europene, cel puțin până în 2020.

"Nu cred că va exista un val de achiziții de terenuri de către străini anul viitor, pentru că aceia care au dorit să investească în agricultura românească au făcut-o deja"

- Din 2014, străinii vor putea cumpăra pământ în România. Pe mulți îi sperie acest lucru. Se mai poate schimba ceva?

- Această liberalizare a pieței funciare nu este un lucru care i se întâmplă sau i se impune României. Este un principiu al pieței comune europene: așa cum orice cetățean român poate cumpăra teren agricol în orice stat membru, aceeași facilitate este cerută și pentru cei­lalți cetățeni europeni în România. Cu excepția a două noi state membre care, la negocierea aderării la UE, au obținut o derogare pentru a nu aplica această regulă, încă un an sau doi de aici încolo, această liberalizare funciară se aplică peste tot în Uniunea Europeană. De altfel, de la 1 ianuarie 2014, se deschide această posi­bilitate doar pentru persoanele fizice, pentru că străinii puteau cumpăra teren în România și până acum, nu ca persoane fizice, ci ca persoane juridice. De aceea, nu cred că va exista un val de achiziții de terenuri de către străini anul viitor, pentru că aceia care au dorit să investească în agricultura românească au făcut-o deja. Pe de altă parte, cred că toată această dezbatere despre străinii care ne cumpără pământul are și efecte de dinamizare, îndemnând autoritățile publice să vină cu idei, soluții, care, din câte am înțeles, se vor concretiza într-o propunere legislativă. Eu cred că, în loc să ne concentrăm eforturile pe cum să-i facem pe străini să nu cumpere pământ în România, am avea un succes mai mare dacă, printr-o politică funciară proactivă, incitativă, coerentă, i-am încuraja pe cei din țară să valorifice aceste terenuri. Avem nevoie de o politică funciară clară, cu o abordare coerentă a structurilor de producție, în funcție de prioritățile spre care decidem să ne orientăm.

- Care sunt pro­gre­sele pe care contați în agricultura româ­neas­că? Vom avea, din punct de vedere agricol, o „mai multă Europă" sau o "mai bună Europă"?

- Sper să avem în primul rând o Românie mai bună, într-o Europă mai bună. Și mai sper ca, peste șapte ani, să văd că oportunitățile pe care noua PAC le oferă agri­cul­turii românești au fost folosite cu înțelepciune, că dau rezultate și aduc beneficii concrete nu numai fermierilor, dar și nouă, celor care, cumpărători fiind, ne bucurăm să cumpărăm din raft un produs bun, de calitate, de tra­diție. Și mai sper ca încet, încet, spațiul rural să-și găsească locul în dezvoltarea economică durabilă a țării.

Născut la 27 iulie 1969 în Zalău, Dacian Cioloș este un tehnocrat de nivel european. Ocupă funcția de comisar pentru domeniul agri­cul­turii, în cadrul Comisiei Europene, începând din fe­bruarie 2010. A studiat horticultura la Cluj-Napoca și a urmat studii de agronomie aprofundată la École Nationale Supérieure Agronomique (ENSAR) din Rennes, Franța, beneficiind de o bursă guver­namentală franceză. A obținut un master științific la Universitatea Montpellier I și este doctorand la École Nationale Supérieure Agronomique Mont­pellier. Ajuns comisar la Bruxelles, și-a impus vi­ziunea privind politica agricolă comună, prin argu­mente imbatabile. De altfel, este singurul comisar pentru agricultură din UE care a făcut parte, încă din anul 2000, din „Grupul de la Bruges" - grup euro­pean independent, de analize și propuneri privind politica agricolă comună. Mulți ani la rând, a lucrat în diverse instituții comunitare din Belgia și Franța, iar în perioada 11 octombrie 2007 - 22 decembrie 2008, a fost ministrul agriculturii din România, fără apartenență politică. Prin plecarea lui Cioloș la Bruxelles, s-a spus că agricultura ro­mânească a suferit o pierdere istorică, dar România, ca membru al Uniunii Europene, a câștigat un loc la masa celor mari din CE. Vorbind despre noua PAC, deosebit de favorabilă țărilor agricole din Est, deci și României, Dacian Cioloș se exprimă pe sine, ca principal autor politic.

Fotografii: Luc Vernet (Media relations for Commissioner Cioloș)