"Turma" parlamentară s-a răspândit spre destinaţii exotice, preşedintele şi premierul şi-au luat binemeritatul concediu. Cu excepţia ozn-urilor ministrului Duşa, nimic n-ar fi trebuit să tulbure liniştea celui mai cald anotimp. Totuşi, războiul mocnit - pus în surdină din cauza pactului de coabitare preşedinte-premier - a reizbucnit, cu tărie, pe faţă. Ieşind din latenţa la care-l condamnase pactul, într-un interviu din "România liberă" (29 iulie 2013), Traian Băsescu îl loveşte pe premierul Ponta pentru gafele sale guvernamentale. Preşedintele a amintit (în interviul citat) de "Ordonanţa Rompetrol" (prin care premierul Ponta făcea cadou companiei de profil din Kazahstan 400 milioane de dolari), de eşecul privatizării "Oltchim" - cu consecinţe grave pentru 3000 de angajaţi, pentru a ajunge "la zi" cu problemele incriminate, CFR Marfă şi Omar Hayssam. După cum se ştie deja, firma de stat CFR Marfă a fost "privatizată" de un ministru penal (Relu Fenechiu) prin vânzare directă (?) către un privat român (Gruia Stoica), care nu avea, la momentul dat, banii necesari. Demiterea ministrului (ca urmare a condamnării lui în Justiţie) l-a obligat pe Ponta să îşi asume interimatul şi, vrând-nevrând, finalizarea afacerii. Simţind primejdia implicării pe faţă în distrugerea uneia dintre marile companii de stat, V. Ponta a căutat să se acopere cu o aprobare a CSAT, căruia i-a pasat responsabilitatea deciziei de vânzare. Se ştie ce a urmat. CSAT-ul, convocat de preşedinte, a declinat - pe baza legilor lui de funcţionare - aprobarea contractului, Victor Ponta fiind obligat să-l finalizeze (decizia având caracter administrativ) sau să-i paseze sarcina (la sfârşitul interimatului) noului ministru de resort, Ovidiu Silaghi, suspectat, la rându-i, de corupţie. În cele din urmă, premierul a fugit în concediu, lăsând "afacerea" în aer, deşi depăşirea termenului contractual al cumpărării riscă să impună reluarea procedurilor de privatizare. Riscul este, cu alte cuvinte, de a repeta situaţia de la Oltchim, cu consecinţe dramatice pentru miile de angajaţi ai CFR-ului. Victor Ponta a plecat în vacanţă, păstrând şi "scheletele din dulap" (după cum s-a exprimat preşedintele Băsescu, în interviul amintit) în "cazul Hayssam", premierul fiind şeful corpului de control al guvernului pe vremea când viitorul condamnat pentru terorism şi-a început "marile afaceri" în România. În interviul acordat "României libere", Traian Băsescu a expus şi alte situaţii în care primul ministru s-a implicat cu totul de partea unor grupuri de interes, dorind să-şi subordoneze, după ce a obstrucţionat-o, Justiţia. Atacându-l pe Ponta în mod deschis, preşedintele a demonstrat că "pactul de coabitare" nu mai funcţionează, oferind, totodată, USL-ului pretextul pentru o nouă tentativă de "suspendare". PSD-ul ar vrea să-l îndepărteze pentru a bloca inculparea preşedintelui său executiv, Liviu Dragnea, în dosarul falsificării rezultatelor ultimului referendum, PC-ul - pentru că doreşte să-l salveze de condamnarea penală pe Dan Voiculescu, iar Crin Antonescu, liderul PNL, pentru că asta este obsesia lui.
Victor Ponta ştie, totuşi, că o asemenea acţiune implică o serie de consecinţe extrem de grave. UE şi SUA l-au acceptat condiţionat, după încercarea de lovitură de stat din vara lui 2012. Implicarea într-o nouă aventură de acest tip i-ar anula bruma de credibilitate pe care, cu imense eforturi mediatice şi financiare, şi-a construit-o în afară. Pentru România, pierderea sprijinului occidental ar fi catastrofală, oricât de bine ar suna "sirenele" din Răsărit (Rusia, China). D-l Ponta trebuie să înveţe "să încaseze", miştocăreala din nenumăratele lui apariţii televizate nefiind un răspuns. Ca să nu fie el detonatorul crizei, premierul trebuie să se menţină în defensivă, corectând "din mers" - pentru menţinerea popularităţii - greşelile flagrante şi rezistând presiunii "partenerilor". Preşedintele l-a atacat, înţelegându-i perfect situaţia. Or, d-l Băsescu este un politician prea experimentat, care nu se aruncă orbeşte într-o situaţie conflictuală gravă, doar de dragul zgâlţâirii nervilor electoratului sau de dragul spectacolului în sine. Miza atacului prezidenţial a fost alta decât tulburarea odihnei premierului sau chiar dislocarea lui din fruntea USL-ului, pentru moliciune. Băsescu a căutat, desigur, să evidenţieze, încă o dată, în faţa electoratului, organizarea mafiotă a actualei puteri, cu consecinţele ei grave pentru viaţa socială românească. Adevărata miză este însă nu una etică, ci una politică. Fundaţia "prezidenţială" Mişcarea Populară a lansat partidul omonim, care se vrea altfel decât toate partidele deja existente. D-l Băsescu şi-a însoţit atacurile la adresa guvernării USL de o serie de remarci agresive la adresa PDL-ului, fostul său "partid de suflet". PDL-ul de "dreapta" nu se deosebeşte, după el, prin calitatea umană a liderilor lui, de PSD, PNL, PC sau alte partide. Mişcarea Populară ar trebui să regrupeze politicieni necorupţi şi patrioţi, pentru a reuşi să schimbe imaginea României de "oaie neagră a Europei". Formula ideală păcătuieşte însă prin... idealism, preşedintele - care îşi pregăteşte astfel reintrarea în politică după încheierea mandatului său - nerealizând că timpul este prea scurt. O reconstrucţie a dreptei, pe baza PDL-ului, a unui PNL reînnoit, cu PMP-ul şi "gruparea MRU" ar avea, probabil, mai multe şanse la alegerile ce se vor succeda în 2014.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
