Capitala mondială a OZN-urilor
În septembrie 1992, întorcându-se noaptea de la muncă, în maşină, pe nişte drumuri de ţară ce duceau în comuna scoţiană Bonnybridge, George Wilson a văzut dintr-o dată un OZN planând deasupra pământului, în faţa sa. L-a observat timp de zece minute, înainte ca acesta să accelereze brusc, dispărând. Când a ajuns acasă, în Falkirk, George a mers imediat la cel mai bun prieten al său, consilierul municipal Bill Buchanan, pentru a-i povesti ceea ce văzuse. Acesta l-a sfătuit să publice în presa locală un anunţ pentru a afla dacă şi alte persoane văzuseră ceva neobişnuit în seara aceea.
Reacţia a fost stupefiantă: în doar o săptămână, 22 de persoane au semnalat în scris ziarului "The Scotsman", că avuseseră experienţe similare. Intrigat, Malcolm McDonald, inspector la departamentul de igienă publică din Falkirk, a vrut să stea de vorbă cu unii dintre martori. Prima mărturie culeasă a fost a unui om de afaceri local, care i-a spus că văzuse şi el OZN-ul. I-a mai spus şi că, de la neobişnuita întâmplare, "locuitorii din zonă, terorizaţi, îşi petrec nopţile observând cerul".
Consilierul municipal din Falkirk a organizat o reuniune extraordinară şi a hotărât să lanseze o anchetă, motivând că "prea mulţi oameni văzuseră farfurii zburătoare, pentru ca totul să fie trecut cu vederea". Drept urmare, Bill Buchanan a fost desemnat responsabil cu ancheta. El l-a solicitat pe Malcolm Robinson, un expert scoţian în ufologie, pentru a-l ajuta.
Bill Buchanan şi Malcolm Robinson au pus în funcţiune o linie de telefon specială "pentru OZN-uri" şi au contabilizat, chiar la începutul lunii octombrie, peste 1000 de cazuri (dintre cei 5500 de locuitori ai regiunii). La Falkirk, a semnala un OZN nu mai era un act de extravaganţă, ca în multe alte zone ale Angliei, ci devenise un act civic. Afacerea a luat o asemenea amploare, încât comunitatea scoţiană din Bonnybridge, etichetată drept "capitala mondială a OZN-urilor", a atras atenţia mass-mediei din lumea întreagă. Unele ziare din Scoţia au scris articole fierbinţi, cum ar fi cel din "Glasgow Herald", care titra: "Scoţia a devenit numărul 1 mondial în observaţiile de OZN-uri", sau "Aberdeen Press": "În Scoţia poţi vedea cum extratereştrii coboară pe pământ". Entuziasmul mass-media a avut repercusiuni previzibile: nenumăraţi turişti, venind din Europa, ba chiar din SUA şi din Japonia, au mers la faţa locului, în speranţa de a vedea pe cer straniile lumini descrise şi filmate din plin. Pragmatică şi "oportunistă", o pensiune locală, numită "Comfort Inn", a avut ideea grozavă de a lansa, de altfel, cu mare succes, "primul weekend cu OZN-uri din Regatul Unit".
Ufologul şi parapsihologul Malcolm Robinson, fondatorul unui grup de anchetă al fenomenului OZN din Scoţia, a declarat în mod oficial că în zonă se întâmpla ceva cu totul ieşit din comun şi că marea majoritate a cazurilor erau absolut fascinante. El l-a felicitat în mod oficial pe Bill Buchanan că îi ascultase pe electorii săi, cetăţenii de rând ai localităţii, atunci când aproape toţi consilierii municipali au refuzat să se implice, speriaţi de complicaţiile pe care le reprezentau OZN-urile. Buchanan a ţinut reuniuni publice la primărie şi a promis că va scrie o scrisoare primului ministru şi guvernului, pentru a elucida fenomenul OZN din Bonnybridge. Cum era şi normal, acest tapaj mediatic excesiv a sfârşit prin a provoca sciziuni în interiorul cercurilor ufologice, validitatea fenomenului fiind dezbătută fierbinte.
Îndoieli
Concurenţă între ferestrele cerului
În ciuda ascensiunii sale fulgerătoare către celebritate, Bonnybridge nu a fost prima "fereastră a cerului" din Marea Britanie. În afara numeroaselor observaţii de OZN-uri de la începutul anilor '90, nu a mai fost nici o altă activitate anterioară înregistrată în această regiune. Când s-a făcut, pentru un documentar televizat, o analiză statistică a fenomenului OZN în ultimii 50 de ani, s-a observat că, departe de a fi localizată în Scoţia, activitatea OZN pe termen lung era situată în regiunea Midlands, aflată chiar în centrul Angliei. Studiul demonstra că aproximativ 10% dintre "întâlnirile de gradul 3" din Marea Britanie avuseseră loc în această zonă, apropiată de Munţii Penini. Izolat între marile oraşe Manchester, Sheffield şi Leeds, acest triunghi deşertic a fost botezat "Aleea OZN-urilor", de către presa locală, un mic perimetru de aproximativ 20 de kilometri, aflat între orăşelele Bacup şi Todmorden, unde au avut loc majoritatea contactelor cu extratereştri din Anglia.
Luminile din nord
Adevăr sau imaginaţie?
Unii ufologi au afirmat că, dacă evenimentele ufologice din zona Midlands erau adevărate, cele din Bonnybridge fuseseră o simplă invenţie alimentată de foamea de câştig şi speranţa unei notorietăţi obţinute rapid. Fenomenul fusese amplificat mult de către mass-media şi de implicarea socială a localnicilor. Intrigaţi de aceste afirmaţii, locuitorii din Bonnybridge au avut o reacţie vehementă. Brusc, numărul celor ce văzuseră OZN-uri s-a dublat, cuprinzând aproape toţi locuitorii oraşului, care au solicitat prezenţa unei televiziuni naţionale, pentru a face declaraţii. "De multe ori zboară pe deasupra noastră avioane, de la Edinburgh şi din Glasgow, precum şi elicoptere ale armatei. Am văzut, de asemenea, meteoriţi şi sateliţi. Dar obiectele pe care le-am văzut nu semănau defel cu aşa ceva. Erau, pur şi simplu, OZN-uri. Sunt de profesie educatoare şi, la câteva apariţii, am asistat cu toţi copiii din grădiniţă. Ei credeau că văd balonul zânei din «Vrăjitorul din Oz». Sunt un om cinstit, cunoscut de concetăţenii mei. Povestesc doar ceea ce am văzut", declara, de pildă, pe canalul tv scoţian "STV Central", Elsa Devreck din Bonybridge. Numeroase şi extrem de convingătoare, depoziţiile concetăţenilor lui Bill Buchanan au întors din nou atenţia ufologilor asupra "ferestrei din Bonnybridge", zona cea mai activă, şi astăzi, în fenomene ONZ.
Cercetarea raţională
Conform oamenilor de ştiinţă care au studiat în special fenomenele telurice, aceste apariţii de OZN-uri nu vin din cer, ci din pământ. Francezul Paul Devereux, cunoscut pentru înregistrările rezonanţelor acustice, realizate în situri arheologice, şi pentru cartea sa dedicată misterelor astronomiei ("Limbajul secret al stelelor şi planetelor"), afirmă că multiplicarea fenomenelor luminoase care apar în anumite zone este rezultatul factorilor geologici şi electromagnetici combinaţi. Perfecţionând sistemul liniilor de falie tectonică stabilite în anii '70, de către cercetătorul francez Fernand Lagarde, Devereux a făcut o legătură între observaţiile de OZN-uri şi zonele tectonice sensibile din Anglia. În studiul său, publicat în 1982, Bonnybridge este cap de afiş.
Observarea unui OZN poate, de asemenea, să fie provocată de către interacţiunea dintre fenomenele naturale mai puţin cunoscute şi creierul uman. După părerea geologului canadian Michael Persinger, câmpurile magnetice ce ajung la suprafaţa planetei noastre prin fenomenul de frecare a plăcilor tectonice ar putea influenţa anumite zone ale creierului, provocând viziuni stranii ale realităţii. Conform opiniei lui, "Nu trebuie să uităm că
Dar dacă o "zonă-fereastră" chiar este rezultatul unor energii fizice naturale, declanşate în atmosferă de nişte factori geologici localizaţi, aceştia ar trebui să rămână relativ constanţi în timp. Ar trebui să se recunoască o "fereastră a cerului" prin numărul de relatări ale fenomenelor stranii, nu numai actuale, ci şi mai vechi. Dar "fereastra" din Bonnybridge nu are antecedente istorice. Ufologii oferă un alt motiv al singularităţii sale.
Cercetarea supranaturală
Se pare că "ferestrele cerului" permit trecerea OZN-urilor în dimensiunea noastră, dar şi a unor fenomene stranii, cum ar fi monştrii sau anomaliile temporale. Jurnalistul american John Keel a fost unul dintre primii care au sugerat că aceste zone sunt nişte puncte de trecere între realitatea noastră şi o dimensiune supranaturală (lumea de dincolo). Ele ar lăsa să treacă în lumea noastră fiinţe supranaturale, dar în acelaşi timp, ne-ar permite şi nouă să trecem în alte dimensiuni. Această posibilă viziune justifică, după părerea sa, răpirile şi celelalte întâlniri misterioase cu extratereştri. Trecerea dintr-o realitate în cealaltă ar depinde de nişte condiţii particulare, cum ar fi perturbările atmosferice sau schimbarea climei. Astfel, activarea bruscă a unei "ferestre a cerului" nu ar fi decât reactivarea unei zone care "dormea" de mult timp. Bonnybridge este, astfel, deschisă tuturor ipotezelor şi nici o teorie ştiinţifică nu o va putea închide, cât timp va mai avea prestigiu în rândul vizitatorilor săi.
SUPLIMENT DE ANCHETĂ
O bază de farfurii zburătoare în Corsica?
Observaţiile din triunghiul Bonnybridge
În 1992, trei persoane care mergeau spre Falkirk pe jos, pe un drum de ţară, au fost speriate de o lumină de culoare albastră, din preajma căreia se auzea foarte mult zgomot şi venea din spatele unor copaci. În noiembrie, în acelaşi an, s-a vorbit despre nişte sfere de foc de culoare verde, care au traversat cerul şi care au mai fost văzute şi în alte regiuni din Scoţia, fiind cel mai probabil vorba despre meteoriţi. Între 1993 şi 1999, au fost făcute mai multe filmări interesante în zona Bonnybridge. Deşi majoritatea nu arată decât nişte lumini care sclipesc pe cer, ele pot părea stranii, dacă sunt mărite. Totuşi, foarte multe dintre ele nu pot fi explicate, ceea ce îi face pe mulţi cercetători să se cazeze, în fiecare weekend, la hanul "Comfort Inn".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
