În condițiile covârșitoarei mize financiare reprezentate de discuțiile privind acordul de liber schimb dintre UE și Statele Unite ale Americii, oamenii de cultură din Europa au reușit să impună "excepția culturală", care prevede excluderea explicită a serviciilor audiovizuale din mandatul de negociere acordat președintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.
Împreună, UE și SUA înseamnă o treime din comerțul global și jumătate din producția mondială. Un nou acord de liber schimb ar însemna, se spune, o creștere a producției cu peste 60 de miliarde de euro pentru fiecare dintre părți. De fapt, bătaia acestui acord este mult mai lungă, pentru că cei doi parteneri strategici încearcă, astfel, cu disperare, să-și mențină hegemonia în fața piețelor emergente, mai cu seamă cea asiatică. Acordul, atât de necesar și atât de dorit de ambele părți, implică, inevitabil, o serie întreagă de echivalări principiale între UE și SUA. Toate bune și frumoase, până când vine vorba despre cultură. Încă de la momentul în care, acum o jumătate de secol, s-au pus bazele Uniunii Europene, statele membre au făcut un legământ: să excludă întotdeauna, indiferent de context, cultura europeană din orice acord comercial cu un terț. Cultura nu se negociază, e esența însăși a Uniunii Europene, s-a convenit atunci, iar acordul a primit, cum se cuvenea, un nume pompos: "excepția culturală".
Iată însă că în 2013, problema excepției culturale este repusă pe tapet. Birocrația europeană de la Bruxelles era partizana unui mandat de negociere deschis, cu toate cărțile pe masă. Asta ar fi însemnat includerea culturii - respectiv componenta sa audiovizuală - în acordul de liber schimb, fapt ce ar fi însemnat capitularea industriei europene de film în fața forței economice a Hollywood-ului. Consecințele imediate? Imposibilitatea statelor UE de a mai acorda subvenții pentru filmele europene și sufocarea mediului audiovizual cu producții americane, mai comerciale și mai competitive decât cele europene. Practic, marele cinema european ar fi sucombat imediat sau ar fi fost obligat să se replieze după regulile și cutumele hollywoodiene.
O delegație formată din mari regizori și actori europeni, condusă de celebrul Costa Gavras și de cineaștii români Radu Mihăileanu și Cristian Mungiu, s-a întâlnit, săptămâna trecută, cu președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. A fost, fără doar și poate, una dintre cele mai grele întâlniri de pe agenda liderului european, ai cărui parteneri de discuții nu au cedat nici un centimetru. "Barroso e o pacoste pentru cultura europeană, o va ruina!", au tunat, după discuții, Costa Gavras și Radu Mihăileanu, în apărarea diversității și excepționalității culturale a Europei, pentru care au pledat inclusiv mari regizori și actori americani. A doua zi după întâlnirea cu regizorii Europeni, Franța, cea mai protecționistă dintre țările europene când vine vorba despre cultura europeană, și-a impus dreptul de veto, pentru apărarea excepției culturale, iar președintele Barroso a anunțat că merge la negocierile cu SUA fără capitolul Cultură. O mână de regizori i-au dat peste cap planurile lui Barroso! Deci, se poate: un semn bun pentru toți cei care, precum în cazul Roșia Montană, luptă pentru patrimoniul și pentru moștenirea culturală a vechii Europe. Există, iată, un precedent: "excepția culturală"!