- Deşi nu ne putem lăuda cu un sistem foarte bine echilibrat, republica noastră fiind doar o copie adaptată în stil dâmboviţean a republicii semi-prezidenţiale din Franţa, o modificare a echilibrului de forţe existent în prezent va dezechilibra complet sistemul în favoarea premierului. Dacă, de pildă, preşedintele îşi va pierde prerogativa desemnării premierului, atunci el va deveni aproape decorativ, iar puterea se va muta la nivelul Parlamentului, ceea ce înseamnă de fapt că va fi preluată de partidele politice. În consecinţă, dacă modificăm raportul de forţe dintre preşedinte şi premier, logic ar fi să renunţăm la alegerea lui prin vot direct, aşa cum demult îşi doreşte PNL. Aşa funcţionează de pildă sistemul german, unde însă preşedintele este ales de Parlament, nu de popor, şi sistemul britanic, unde regina este complet exclusă din activitatea executivă, dar nici nu se supune procesului electoral. Aşa cum stau lucrurile acum în România, maşinaţiunile partidelor sunt contracarate, de bine, de rău, de filtrul prezidenţial, ceea ce este firesc, de vreme ce preşedintele este şi el mandatat de popor să conducă naţiunea. În SUA există un sistem bine pus la punct de echilibrare a atribuţiilor celor trei puteri în stat - executivă, legislativă şi judiciară - astfel încât nici una din ele să nu le anihileze pe celelalte două. Părinţii fondatori ai Americii au ştiut că puterea absolută poate distruge o democraţie, ceea ce probabil se va întâmpla şi la noi, unde democraţia este şi aşa fragilă şi originală, nefiind susţinută, nici de un stat de drept consolidat, nici de o cultură democratică însuşită de majoritatea cetăţenilor. Probabil că adepţii parlamentarizării sistemului politic vor spune că Germania şi Marea Britanie funcţionează perfect şi fără un şef de stat cu puteri semnificative. Totodată, sistemul american funcţionează şi el, deşi funcţia de preşedinte o înglobează şi pe cea de prim-ministru. Ambele sisteme s-au dovedit viabile, cu condiţia ca legislaţia să conţină pârghii de control care să împiedice domnia bunului plac al unui număr restrâns de politicieni. Tocmai aceasta este marea hibă în România, căci vedem bine cum, pe lângă tentativele de revizuire a echilibrului de forţe dintre preşedinte şi premier, se fac eforturi serioase pentru a ocupa CCR cu oameni fideli şi pentru a slăbi legea ANI, cum vrea Liviu Dragnea, de pildă, pentru a da frâu liber conflictului de interese. Cine şi ce îi va mai putea împiedica pe aleşii noştri, a căror rapacitate şi lipsă de scrupule sunt deja dovedite, să voteze pe bandă rulantă legi care să demonteze actualele mecanisme anti-corupţie? În sfârşit, trebuie să spunem că acest proiect de revizuire a Constituţiei este emanaţia puterii USL şi nu a voinţei poporului. Solicitat de preşedinte, poporul a votat în 2009 pentru un parlament unicameral cu 300 de membri şi a fost ignorat de partidele politice. Cam aşa se va întâmpla şi de acum încolo, dacă proiectul USL va fi adoptat.
- Trei dintre liderii "reformatori" din PDL, Cristian Preda, Teodor Baconschi şi Toader Paleologu sunt ameninţaţi cu eliminarea din partidul condus de Vasile Blaga. Informaţia apare simultan cu executarea celor trei PNL-işti, în frunte cu Andrei Chiliman. Nu mai poţi avea într-un partid din România o opinie diferită de cea a liderilor momentului? Cum se poate construi o democraţie cu partide care bagă pumnul în gură propriilor membri de frunte?
- Ascultând discursul ameninţător rostit de Vasile Blaga la aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea PD (PDL), mă întrebam dacă nu-l cheamă cumva şi Adolf. De altfel, toţi cei prezenţi pe scena din Modrogan erau încruntaţi şi încrâncenaţi, ceea ce sugerează că nu doar Vasile Blaga este ostil "celor care gândesc altfel", cum erau de altfel şi Lenin, şi Stalin, la vremea lor, ci toată elita partidului, care, la drept vorbind, nu i-a suportat niciodată pe intelectuali şi i-a primit doar la insistenţele lui Traian Băsescu. PDL are în general o mentalitate de asediu, este ostil noilor veniţi şi noilor idei şi tinde să se supraevalueze. Acestea fiind zise, trebuie totuşi să precizăm că echilibrul dintre libertatea de opinie şi loialitatea faţă de partid - ca să nu spunem disciplina de partid - este unul foarte delicat şi că nici să-ţi ataci în permanenţă partidul nu este etic. Până la urmă, dacă nu te regăseşti într-un partid, este mai elegant să pleci, mai ales după ce ai văzut că partidul nu te susţine, aşa cum au văzut reformiştii din PDL la Convenţia naţională din martie, când au obţinut puţin peste 200 de voturi. Toată lumea a aşteptat atunci ca ei să se desprindă şi să se alăture altor forţe de dreapta sau să construiască un partid nou, care să-i atragă pe cei care doresc să reformeze politica românească. Nu au făcut-o, doar au anunţat că o vor face, şi unii suspectează, cel puţin în cazul lui Cristian Preda, că ezitările sunt legate de calcule privind obţinerea unui nou mandat de europarlamentar. În politică "nu-i nimeni drac şi nimeni sfânt", aşa că, deşi nu am prea multe lucruri bune de spus despre echipa lui Vasile Blaga, cred că şi criticile domnilor Preda, Baconschi şi Paleologu trebuie privite în contextul conflictului intern dintre actuala conducere a PDL şi Elena Udrea. În plus, cu sprijinul evident al preşedintelui Băsescu, se pregăteşte partidul Mişcarea Populară, deşi nici măcar construcţia fundaţiei cu acest nume nu a fost dusă la bun sfârşit. Cristian Preda, de curând, şi doamna Udrea, mai demult, au declarat că nu exclud înscrierea în acest partid, ceea ce pune comportamentul lor într-o nouă lumină, şi anume, de pregătire a unei sciziuni în PDL. De altfel, consilierul prezidenţial Daniel Funeriu a demisionat din PDL imediat după ce a fost acuzat public că ar racola PDL-işti pentru MP, fără a mai aştepta decizia conducerii partidului. Nu doresc să legitimez intoleranţa faţă de diversitatea de opinii, ci doar să atrag atenţia că dizidenţii din PDL au şi ei propria agendă politică. Să vedem cât de tolerantă va fi Mişcarea Populară (spre care par a se îndrepta, alături de Elena Udrea) faţă de cei care o critică. Deocamdată, judecând după intoleranţa manifestată agresiv de unii iniţiatori pe reţelele de socializare, semnele nu sunt prea bune. Oare Cristian Preda, Toader Paleologu şi Teodor Baconschi chiar nu cunosc acest lucru?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
