O boală tăcută: FIBROZA FICATULUI

- Sunt estimări că în ţara noastră există aproximativ două milioane de persoane purtătoare de virusuri hepatitice -

Această suferinţă este urmarea unei depozi­tări de material din proteine printre celu­lele ficatului, peste limitele fiziologice, deteriorând progresiv laborioasa sa activitate. Mai trebuie spus că aceas­tă modificare patologică structurală are impor­tanţă prin faptul că este prezentă în cele mai multe boli cro­nice he­patice. În acest organ devenit fi­bro­zat se blochează schimbul de substanţe chimice dintre hepa­to­cite (celule specifice ale fica­tului) şi sân­gele circulant, cres­când mult presiu­nea în sistemul venei porte, situaţie plină de riscuri la aceşti bolnavi. Sunt estimări că în ţara noastră există apro­ximativ două milioane de per­soane purtătoare de virusuri hepatiti­ce, potenţialii viitori bolnavi de boli acute şi cronice cu fibroză, inflamaţie şi steatoză (ficat gras). În orga­nis­mul fiecărui suferind cronic hepa­titic exis­tă fenomenul natural de cicatri­zare, în fapt, inflamaţia şi fibroza, un fel de vindecare cu de­fect. Dacă pro­gresia maladiei nu a fost oprită, ur­mează evoluţia spre ciroză şi cancer, cu speranţa unui trans­plant.

Fibroza hepatică şi sistemul venei porte

Pentru a înţelege manifestările şi opţiunile de trata­ment, amintim că acest sistem venos asigură drenarea sângelui din aproape tot tubul digestiv (esofag, stomac, intestine până aproape de canalul anal), splină, pan­creas şi vezică biliară. Vena portă, lungă de circa 8 cm, nu are valve, iar diametrul său nu trebuie să depăşeas­că 10-12 mm, dacă sângele care trebuie să intre în ficat nu întâmpină dificultăţi. După cum vom arăta, obstruc­ţia acestui sistem venos, în afara sau în interiorul fica­tului, produce multe semne clinice, prin ridicarea pre­siunii intravenoase şi dilatarea până la ruperea aces­tor vase, cu sângerări în organele digestive.

Manifestări şi simptome

Creşterea tensiunii portale poate produce jenă dureroasă difuză, în diferite zone abdominale; abdo­menul îşi măreşte volumul cu lichid de ascită; apoi senzaţia de "prea plin" şi astenie fizică, chiar la un vo­lum redus de mâncare, balonare accentuată, dureri în capul pieptului şi arsuri, dureri retrosternale, vomă cu sânge sau cu aspect de zaţ de cafea, ori scaune cu acelaşi aspect, diaree repetată, mâncărimi persistente pe tegumente, pete roşietice pe podul pal­melor; ficatul, splina, vezica biliară şi pancreasul apar mărite.

Cauze

Cauzele ce pot produce fibroza ficatului sunt multiple: virale, fungice, parazitare, toxice etc. Virusurile hepati­tice pot produce activarea unor celule din ficat (celulele stelate) care pot pro­lifera peste normal, crescând astfel se­creţia extracelulară de proteine, care de­teriorează structura hepatică. Alte cauze: ciroza biliară, hemocromato­za, alcoolul, drogurile, medicamen­tele (metotrexat, amiodaronă, paracetamol şi altele), fără a omite obezitatea, prezentă, uneori, chiar din copilărie şi adolescenţă. Se mai semnalează o cauză "ascunsă": deze­chi­librul florei intestinale, consecinţă mai ales a abuzului de antibiotice gene­ra­toare de dispepsii diareice. Gradul de fibrozare se amplifică prin coparti­ci­parea mai multor factori incriminaţi, motiv pentru care cercetările medicale sunt foarte concen­trate pe tot ce înseamnă boli de ficat.

Diagnosticare

Stabilirea diagnosticului acestei stări destructurante hepatice este un amplu proces de gândire medicală în echipă, recunoscând că numai manifestările clinice nu sunt suficiente în acest scop. Metoda invazivă a biopsiei, considerată depăşită de unii, trebuie folosită şi în prezent, pentru evidenţierea fibrozei şi a gradului de fibrozare. Pentru stabilirea corectă a diagnosticului sunt necesare tehnici imagistice (RMN), deloc agre­sive, mijloace ce pot aprecia elastici­tatea (elastografia) ficatului. Examenul ecografic este şi el necesar, pentru că poate ajuta la punerea mai din vreme a diagnosticului, cu precizarea că orice uşoară modificare a ecogenicităţii arată un substrat morfologic deteriorat în ficat. De asemenea, testele pentru evidenţierea activi­tăţii unor gene implicate în sinteza unor proteine şi enzime hepatice, coroborate cu alte analize, sunt con­siderate foarte utile pentru stabilirea neinvazivă a diag­nosticului.

Măsuri generale şi tratament

La modul ideal, ar fi existenţa unui tratament care, după ce s-a depistat fibroza la începutul ei ori la insta­larea cirozei, să facă tot procesul reversibil. În me­dicină există multe studii clinice care au arătat că în cazul multor bolnavi cu fibroză hepatică, boala a fost evident ameliorată. Totul a fost posibil o dată cu am­plificarea cunoştinţelor de biologie moleculară, pri­vind fibroza hepatică, care pot stopa boala în stadii inci­piente, ceea ce înseamnă mult pentru viaţa bol­navilor. Pentru hepatitele cronice virusale, reducerea inflamaţiei este prioritară tratamentului antifibros, în timp ce pentru hepatitele neinfecţioase (alcoolice, pa­ra­zitare, medicamentoase, chimice, toxice) este foarte posibil ca eliminarea cauzelor să stopeze progresia bolii. În cazul multor bolnavi, trebuie reamintit că s-a mâncat mai mult decât trebuia şi din ce nu trebuia, s-a băut şi fumat mult, ajungându-se, adesea, la obe­zitate, steatoză ori boală cronică de ficat. Consumul de apă şi de sare trebuie atent coordonat, periodic, în funcţie de starea clinică de moment, apreciată de medicul curant, cel care stabileşte regimul ali­­mentar şi continuarea şi ajus­tarea medicaţiei la exter­narea din spital. În ceea ce priveşte remediile din plante, unele din ele au trecut de mult proba timpului, şi în medicina clinică, având bune efecte în regenerarea celu­lelor ficatului, suprimarea depunerii de material fibrilar şi de colagen, reducerea nive­lului enzimelor hepatice (ALT, AST) şi a steatozei. Printre acestea se numără: salvia, armurariul, rostopas­ca, gălbenelele, care au do­vedit că întăresc membrana hepatocitelor şi reduc necro­zarea lor. (Astenia fizică şi somnolenţa, apărute mai ales după mese, persistând câteva săptămâni, necesită consult la medic, singurul în măsură să stabilească paşii de urmat.)