SOFIA VICOVEANCA
"Pe mine, Paștele mă prinde pe drum"
Eu am fost crescută în acest Spirit al Sărbătorii Paștelui, cu credință și cu pioșenie. Să știți că în Bucovina oamenii respectă și tradițiile, și postul. Nu știu, însă, ce să mai facem cu primăvara aceasta care, iată, parcă nu mai vrea să vină, parcă a uitat să mai vină și pe la noi. În preajma Paștelui, oamenii își adună gunoaiele de prin grădini, le dau foc, văruiesc casele, pomii - este o înnoire a vieții, așa cum mugurele apare firav, dar hotărât, pe creanga pomului. Toată lumea se prinde în hora lucrului care dă forțe noi, după o iarnă așa de lungă și de mocnită. Acum văd că lumea așteaptă Iepurașul, care a devenit un simbol al Paștelui, al primăverii - care în copilăria mea nu exista. A fost preluat sub forma bucuriei fiecăruia de a primi câte ceva. Hrana mea sufletească este atunci când ghicesc gândul cuiva drag și, dăruindu-i ceva, văd o lumină mare în ochii celui care primește.
Pe mine, sărbătoarea Paștelui mă va prinde pe drum, ca de obicei. Sunt omul care de sărbătoare n-am sărbătoare... Atunci când oamenii mă cheamă să merg pe undeva, să cânt, merg - înseamnă că oamenii mă vor, le bucur sufletul și, iată, o altă hrană sufletească! Încă mai am pețitori pe acest Pământ. Nu refuz pe nimeni. Știți cum e? Noi ne facem planuri și Dumnezeu râde de noi, că El are planul Lui cu noi. Voi petrece Sfântul Paște în zona Galațiului. Îmi doresc sănătate și pace. Avem nevoie de pace, că prea ne-am înrăit, parcă nu mai avem loc unul de altul. Să reînviem deodată cu Mântuitorul nostru, să fim mai generoși și mai buni. Doamne Dumnezeule, urez cititorilor revistei "Formula AS" ca Sfânta Înviere să le aducă sănătate, liniște, belșug, să-și vadă copiii la casele lor, să se bucure de tot ce-or pune pe masă. Să fie mai buni, mai generoși, le urez roadă bogată, primăvară frumoasă, și un an minunat!
VETA BIRIȘ
"Începem, mai întâi, curățenia sufletului"
La mine acasă, pe Valea Târnavei, poate că e puțin mai complicat, pentru că n-am părăsit satul, am rămas la locul nașterii mele, iar Paștele a rămas ca în copilărie. Alături de copiii mei, de nepoții mei, ne pregătim intens de marea sărbătoare a Învierii. Nici nu știu cum sărbătoresc orășenii Paștele, pentru că niciodată nu am făcut altundeva Învierea Domnului decât acasă. Nu ne-am părăsit tradiția de a face pentru masa de Paște tocană de miel, ouă roșii, cozonaci... Dar începem mai întâi curățenia sufletului, apoi continuăm curățenia în curte, prin casă, în grădină, la cotețele găinilor, văruim pomii. Viața în sat este ca o poveste, și frumoasă, și grea, dar cu multe satisfacții și bucurii. Paștele înseamnă bucurie. Oamenii de la țară încă păstrează cu sfințenie tradiția postului. Când eram copil, acasă, mergeam cu mama în noaptea de Înviere la biserică cu coșul plin cu ouă roșii. Acum nu mai facem așa, dar vom merge înainte de miezul nopții la biserică, vom sta la slujba de Înviere, iar când venim acasă, pe la 4 dimineața, ciocnim un ou roșu, mâncăm o felie de cozonac și tradiționala tocană de miel. De-abia în ziua următoare, de Paște, copiii intră din casă-n casă, ciocnesc un ou roșu și urează Hristos a Înviat!, iar în familie se mănâncă la prânz tradiționala supă ardelenească de găină cu tăiței, friptură de miel și drob. Familia este laolaltă și asta contează cel mai mult, căci bucuria Învierii Domnului este deplină. Dacă vremea este frumoasă, lumea iese la porți, se salută cu "Hristos a Înviat!", se îmbrățișează. Vom păstra tradiția și în ceea ce privește purtatul unui obiect de îmbrăcăminte nou, așa încât le-am luat nepoților mei lucrușoare ca să le îmbrace în ziua de Paște, să se bucure, așa cum ne bucuram și noi când eram copii, iar mama, chiar dacă avea opt copii, ne cumpăra fiecăruia câte un lucrușor, să întâmpinăm Paștele înnoiți, cum se cuvine.
Paște fericit!
FLOAREA CALOTĂ
"Îmi doresc să trăiesc Paștele cu mai multă putere"
Aștept Paștele ca orice bun creștin, cu emoție și cu speranță. Mă străduiesc să am și eu tot ceea ce trebuie pe masă, de sărbători. Vreau să-i știu pe toți cei dragi sufletului meu că se bucură de Învierea Domnului și să încercăm împreună să mergem mai departe, să înfruntăm viața asta, cu toate neajunsurile, capcanele și neliniștile ei.
Desigur, de fiecare dată mă străduiesc să pregătesc preparatele tradiționale sărbătorii pascale, așa cum se fac ele la mine, în Teleorman, dar anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, poate voi ajunge să întâmpin Paștele în Maramureș, în familia unei prietene vechi, o cântăreață renumită, Anuța Tite. Lumea n-o prea știe, deși are o voce dumnezeiască, și pe lângă voce i-a dat Dumnezeu darul picturii (pictează icoane pe sticlă, icoane pe piatră), al sculpturii în lemn - ea face crucile din Cimitirul vesel de la Săpânța, o demnă urmașă a lui Stan Ioan Pătraș. Abia aștept s-o văd, poate vom merge și la Rohia, poate și la românii din Ucraina. Îmi doresc ca Paștele de anul asta să fie mai plin de evenimente, să-l trăiesc cu și mai multă putere. Voi mai avea alături anul acesta, pe lângă copiii mei, și pe o bună prietenă, care își trăiește aproape toate sărbătorile de una singură. Așa încât, dacă ne străduim unii pentru ceilalți, acoperim din singurătăți și, măcar de marile sărbători să reușim să le facem frumoase, pentru cât mai mulți dintre noi. De Crăciun și de Paște, oamenii sunt mai generoși și mai atenți unii cu alții. Eu m-aș bucura dacă bunătatea și căldura sufletească ar lăsa o dâră luminoasă permanentă în sufletul lor și să încerce ca tot timpul anului să fie mai buni, să se hrănească din dâra aia luminoasă și să dăruiască mereu. Unii sunt generoși din puținul lor cu cei mai săraci decât ei, iar asta este o lecție demnă de urmat de către noi toți.
Nu vreau să închei înainte de a le ura cititorilor revistei "Formula AS" sănătate, să-i aibă aproape pe cei dragi, să-și facă timp, fiecare, ca să dobândească mai multă lumină și curățenie sufletească.
Paște fericit tuturor și Doamne-ajută!
SAVA NEGREAN BRUDAȘCU
"Nu poate fi nimic mai frumos pe lumea asta, decât să te aduni acasă cu-ai tăi, la marile Sărbători Împărătești"
Printre lucrurile esențiale învățate de la părinții mei, de altfel simpli țărani din județul Sălaj, a fost să am credință în Dumnezeu și - la rândul meu - transmit această credință și copiilor mei. Mi-aduc aminte de niște versuri: "Eram copil și mama mă ducea întins de mână/ în zi de sărbătoare spre biserica străbună/ și-n fața unor icoane mă învăța să îmi fac cruce/ ca Dumnezeu cel bun în viață să ne-ajute/ mama citea rar, dintr-o carte bătrână rugăciunea Tatăl Nostru/ iar inima Lui bună bătea de fericire la gândul că și eu/ mă pot ruga fierbinte la bunul Dumnezeu". Fac parte, deci, dintr-o familie de oameni simpli, dar cu credință în Dumnezeu, care au avut principii extrem de sănătoase. Am fost crescută în ideea că fără muncă nu se poate trăi, că trebuie să-ți câștigi pâinea cea de toate zilele cu sudoarea frunții și să ai credință în Dumnezeu. Sau - să ai credință în Dumnezeu, pe primul loc, și de-acolo totul ți se oferă, pentru că Dumnezeu e bun, iubitor și milostiv. Să nu uităm că trăim zilele pe care le trăim, că trăim viața pe care o trăim, că nu putem trăi ca-n biserică. Viața este tumultuoasă, plină de încercări, de neprevăzut, dar în limita posibilului, să nu uităm să ne pregătim sufletește și trupește pentru Învierea Mântuitorului. Voi petrece Paștele ca de obicei, în familie, cu mic, cu mare, căci am și doi nepoței. Așa că nu poate fi nimic mai frumos pe lumea asta, decât să te aduni acasă cu-ai tăi, la marile Sărbători Împărătești și să încerci să împărtășești și să împarți cu ceilalți tot ce ai pus pe masă. Vreau să le urez tuturor celor care citesc aceste rânduri, să-i iubească bunul Dumnezeu, să le dăruiască sărbători cu sănătate și cu bucurie în suflet și să nu uite niciodată că fără Dumnezeu nu se poate nimic.
NICOLAE FURDUI IANCU
"Măcar de sărbători să lăsăm grijile deoparte"
Familia noastră își pregătește de fiecare dată sărbătorile așa cum se cuvine și cum se obișnuiește la noi, în Ardeal. Și cu ocazia Nașterii, și a Învierii Domnului, vom fi cu toții împreună. Încercăm să fim pregătiți și spiritual, și culinar. Cum se cuvine, înseamnă pregătirea vopsitului ouălor, a cozonacilor cu nucă și cu mac, a ieduțului, pe care-l sacrificăm de Paște, de când avem fermă proprie. Mergem la slujbe, în Săptămâna Patimilor, la Înviere, apoi duminica stăm acasă, cu familia restrânsă, iar a doua zi mergem la celelalte rude, ca să stropim cu parfum femeile din casa respectivă - ăsta e obiceiul nostru, aici, împrumutat de la sași. Întotdeauna petrecem acasă și Crăciunul, și Paștele. Măcar de sărbători să lăsăm grijile deoparte, să nu ne mai gândim la ele și să ne bucurăm de Învierea Domnului.
Urez celor care vor citi rândurile acestea sărbători frumoase, cu bine și cu sănătate pentru ei și familiile lor și să aibă numai gânduri bune. Paște fericit!