YANNI

Un grec fierbinte, la Bucureşti

La finalul lunii martie, încă un artist de talie mondială ne trece pragul. Este vorba de Yanni, unul dintre cei mai apreciaţi pianişti şi compozitori de muzică contemporană ai zilelor noastre. Muzicianul grec va cânta duminică, pe 31 martie, la Sala Palatului din Bucureşti. Yanni se află pentru a doua oară în ţara noastră. Anul acesta revine în România, în cadrul turneului "World Without Borders 2013"

Născut în sânul bătrânei Ellade şi format în ţara tuturor posibilităţilor (SUA), artistul grec în vârstă de 58 de ani a concertat în peste 20 de ţări, în faţa a peste 2 milioane de spectatori, şi a fost nominalizat de două ori la premiile Grammy, pentru albumele "Dare to Dream" ('92) şi "In My Time" (1993). A câştigat 35 de albume de platină şi de aur şi a vândut peste 20 de milioane de discuri. Com­po­ziţiile lui au răsunat în mai multe locuri cu noto­rietate istorică, precum: Teatrul Herodes Atticus din Atena (unde a cântat în 1993), apoi la Taj Mahal din Agra, India (în 1997), Oraşul Interzis din Beijing, Chi­na (1997), faimosul Royal Albert Hall din Londra (1995), la Kremlin, în Moscova (2011), în Dubai, Emi­ratele Arabe (2011) şi la Castillo San Felipe del Morro din San Juan, Puerto Rico (2012).
Yanni a devenit faimos în anii '80-'90, când muzi­ca lui instrumentală, plină de dramatism, energie şi romantism, cu influenţe clasice, rock şi etnice, cucerea occidentul. A fost încadrat de mulţi critici muzicali ca fiind unul din promotorii stilului New Age, cel mai rezistent în timp, şi nu mai puţin de 12 din albumele lui au ajuns pe locul 1 în topul Billboard New Age. Cu toate acestea, artistul grec nu a acceptat niciodată aceas­tă calificare a muzicii lui, considerând că el a fost adoptat de stilul New Age şi nu invers. "Stilul New Age presupune o muzică mai domoală şi relaxantă, faţă de cea pe care o compun eu. Compoziţiile mele sunt mult mai energice şi pline de ritm", declara artistul în­tr-un interviu acordat în 1988. "Când cineva spune mu­zică New Age, mă gândesc la genul acela de cânte­ce pe care le pui în fundal, când dai cu aspiratorul. Eu nu vreau să-mi relaxez ascultătorii, vreau să le tre­zesc interesul şi să-i fac să se implice în muzica mea, să o simtă", spunea într-un interviu recent.

Dansând cu muzele

Yanni (Yiannis Chryssomalis) s-a născut pe 14 noiembrie 1954, într-un sătuc de pescari din insula Ka­la­mata. A dovedit încă de la o vârstă fragedă o mare afinitate către muzică şi, la 6 ani, învăţase deja să cânte singur la pian. Cu toate acestea, părinţii nu l-au înscris la o şcoală de muzică şi nici nu i-au angajat un profe­sor, dar l-au încurajat să înveţe singur instrumentul, în ritmul propriu. Yanni a înotat, a pescuit, s-a jucat şi a învăţat alături de fratele lui mai mare şi sora mai mică, dar şi-a găsit mereu timp şi pentru muzica ce-l acapara din ce în ce mai tare. La 18 ani a plecat în Statele Unite ale Americii, ca să studieze psihologia, la University of Minnesota. Nu a trădat însă pasiunea pentru muzică şi, în paralel cu şcoala, a continuat să studieze pianul şi alte instrumente cu clape. S-a alăturat unei trupe rock şi a cântat prin diverse ba­ruri. În 1977, la un an după ce şi-a obţinut diplo­ma în psihologie, a devenit mem­bru al formaţiei Cha­me­leon, iar trei ani mai târ­ziu, a lansat primul lui al­bum, intitulat "Optimys­tique", unde influenţele rock sunt mai puternice de­cât în crea­ţiile următoare. Nu a avut parte de succes instanta­neu, muzica lui fiind consi­derată prea puţin comercia­lă, publicul larg gustând mai ales melodiile însoţite de versuri. "În ge­neral, nu folosesc versuri în muzica mea, pentru că în­tre­gul me­saj pe care vreau să-l trans­mit poate fi des­prins din ritm, melodie şi sunet. Cu muzica mea pot depăşi ori­ce graniţă impusă de lim­baj. Este dificil, dacă nu chiar imposibil să minţi cu ajutorul muzicii instru­mentale, pentru că ea trans­mite doar emoţii", spunea Yanni într-un interviu.
Urmează alte două albu­me, cu răsu­net limitat, iar din 1986, artistul se mută la Los Angeles, unde îşi încearcă talentul compunând şi muzică de film. Aici, în "Oraşul Îngerilor", începe şi povestea lui de iubire cu actriţa Linda Evans, care îi va servi drept muză, din 1989 până în 1998.
Abia în anii '90, începe să simtă gustul succesului. Un concert alături de Orchestra Simfo­nică din Dallas îi va da ideile pentru viitoarele lui compoziţii şi reprezentaţii scenice. De acum, concer­tele lui Yanni vor fi bine gândite, elabo­rate, cu jocuri de lumini şi aranjamente scenice de ex­cepţie. În 1992, lansează albumul "Dare to Dream" care îi va adu­ce nominaliza­rea la Grammy, iar melo­diile lui încep să fie incluse în recla­me de televiziune. Cel de-al doilea mare succes îl va înregistra un an mai târziu, odată cu lansarea albu­mului "In My Time", care va lua şi el cu asalt topurile şi îi va da ideea organizării unui concert de excep­ţie în Grecia natală, la Atena, în faimosul Teatru Herodes Atticus, construit pe Acropole, în peri­oada romană, între anii 161-174 e.n. Teatrul, care poate găz­dui 5000 de spectatori, a repre­zentat decorul ideal al realizării unei înre­gistrări video - "Yanni Live at the Acropolis" - care îl va face fai­mos în întreaga lume. Melodiile "Santorini", "Nostal­gia" şi "Acroyali" sunt un adevărat omagiu adus ţării lui natale. Înregis­trarea spectacolului "Yanni Live at the Acro­polis" a fost difuzată de televiziuni din 65 de ţări şi a fost vizionată de pes­te o jumătate de miliard de telespectatori. A ur­mat o serie de albume live şi, în 1995, a cu­ce­rit şi Lon­dra, unde a cântat la Ro­yal Albert Hall. În 1997, după mul­te insistenţe, reu­şeşte să organizeze două alte con­certe răsu­nătoare, în grădinile Taj Mahal-ului şi în Oraşul Interzis din China. Şi aceste două expe­rimente vor fi înre­gis­trate şi cu­prinse pe albumul live, "Tribute".
Un an mai târziu, se desparte de Linda şi, cu toate că se află în cul­mea gloriei, artistul grec îşi ia o vacanţă de doi ani. Va recu­noaşte mai târziu că a trecut printr-o perioadă de de­pre­­sie şi că a simţit nevoia să se întoarcă la rădăcini. A stat timp de trei luni la casa părinţilor lui, în Grecia, apoi a străbătut lumea. "Am călătorit. Am vrut să cu­nosc oameni noi, să văd cum trăiesc ei şiam vrut să fug cât mai departe de visul american", povestea el în­tr-un in­terviu acordat publicaţiei "Los Angeles Times". Du­pă această pauză, se întoarce la lucru, se mută pe coasta de est a Americii şi lansează un nou album de studio "If I Could Tell You" (2000). Acesta a fost ur­mat doi ani mai târziu de "Ethnicity", un disc inspirat din călătoria sa în jurul lumii şi, tot în 2003, a lansat o carte autobiografică "Yanni in Words". În ur­mătoarele lui compoziţii, începe să combine mu­zica elec­tronică cu vocile umane, albumul din 2009 intitu­lându-se chiar "Yanni Voices". Pentru realizarea aces­tuia, a apelat la muzicieni tineri: Leslie Mills, Chloe, Nathan Pacheco şi Ender Thomas. Cu toate as­tea, nu mai reuşeşte să egaleze succesul obţinut în anii '90.
(Pentru concertul de la noi, biletele au preţuri cu­prinse între 84 lei categ. IV şi 624 lei Golden VIP şi pot fi achiziţionate din reţeaua Vreau Bilet.)