"Dacă nu urmam cura cu argilă, acum eram mort!"

Vreau să vă spun povestea mea, aşa cum a fost, ca să fie pildă şi pentru alţi oameni chinuiţi de boală.

În toamna lui 2011, am început, deodată, să mă simt foar­te rău. Orice mâncam, eram mereu balonat şi mă durea burta îngrozitor. În plus, mai aveam şi o constipaţie chinuitoare, de care nu puteam să scap. De frica dure­rilor, ajunsesem să nu mai mănânc aproape deloc şi eram sleit de puteri; abia mă mai târâiam din pat până la baie. Nici nu se punea problema să mă pot duce la muncă. Medicul de familie mi-a dat nişte medicamen­te pentru stomac, crezând că sufăr de o boală digestivă, şi-mi tot prelungea concediul medical, văzând în ce sta­re eram. În tot acest timp, eu slăbeam văzând cu ochii: de la 83 de kilograme, în numai o lună ajunse­sem la 59. Aveam numai 37 de ani, dar arătam ca un bunic... La sfârşitul lui decembrie 2011, când am văzut că răul persistă, m-am dus la spital, la secţia Boli In­terne şi mi-am făcut analize amănunţite. Când medicul mi-a comunicat diagnosticul, era să cad din picioare: aveam ciroză hepatică cu virus C, în stadiul V. În ianuarie 2012, m-am internat în spital la Cluj, să cer şi părerile altor medici. Mi s-au repetat analizele şi diag­nosticul a fost reconfirmat. În plus, mi s-au descoperit şi câţiva noduli pe ficat, pe care medicii îi considerau foarte periculoşi. La aşa veşti, m-am simţit pierdut! Am rămas în spital, am făcut tratament circa o lună, fără să se observe vreo îmbunătăţire. După analize, se părea că boala nu mai evolua, dar mie îmi era la fel de rău, iar parametrii hepatici din sânge erau la fel de mari ca cei din prima analiză.
În februarie 2012, am păţit un alt necaz: m-am tre­zit într-o noapte fără aer, mă sufocam, nu mai puteam să respir. Cu greu am reuşit să alertez asistentele. M-au dus imediat la Terapie Intensivă; voiau să mă intubeze, dar nu puteau să-mi bage tubul acela de plastic pe gât. Mi s-a făcut rapid o endoscopie şi mi-au descoperit o "frumuseţe" de varice esofagiene - atât de multe şi de mari, că-mi blocau căile respiratorii şi coborau până spre stomac! Până la urmă, mi-au introdus un tub subţire până în plămâni şi am putut să trag aer din nou. A doua zi, medicii mi-au spus că sunt în mare pericol din cauza varicelor esofagiene şi că sigur voi suferi o hemoragie în următoarele 6 luni. Mi s-a recomandat un nou tratament şi repaus total (nu mai aveam voie să fac niciun pic de efort). Mi-au zis să mă odihnesc, să dorm cât mai mult şi să-mi fie mereu cineva în preaj­mă, în cazul în care făceam vreo hemoragie, ca să fiu transportat de urgenţă la spital. Am fost externat, chiar dacă nu mă simţeam deloc bine.
Într-o zi, un prieten de la serviciu a venit în vizită, să vadă cum mă mai simt. De la el am aflat despre argila ALGO, cu care se vindecase de ulcer duodenal. Mi-a povestit că argila curăţă organismul de toxine şi vindecă orice tulburare digestivă; mi-a dat exemplele unor cunoscuţi, care scăpaseră de boli cu care se chi­nuiau de ani de zile şi m-a sfătuit să iau şi eu, poate mă ajută şi pe mine. În disperarea care mă cuprinsese, aş fi luat orice ca să scap, aşa m-am hotă­rât să urmez şi eu cura. M-a dus el cu maşina la d-l Bo­can acasă, i-am po­vestit ce proble­me am şi dânsul mi-a garantat că într-o lună voi putea mân­ca orice doresc, fără să mă balonez şi că mă va ajuta şi în proble­ma ficatului. Eu n-am cre­zut... Mă văzuseră atâţia doctori, lua­sem atâ­tea medicamente şi nu se re­zolvase nimic, cum să mă vindece o mână de argilă? Dar d-l Bocan era atât de sigur când mă încuraja, şi îmi garanta să­nătatea, încât am început cura cu argilă.
Încet, încet, am început să mă simt mai bine. Ba­lo­narea mi-a dispărut după câteva zile de cură. Ulterior, mi-am recăpătat şi puterile. Nu mai stăteam în pat toa­tă ziua, puteam să ies prin curte şi să fac plimbări scur­te. Mi-a revenit pofta de mâncare, am luat în greutate câteva kilograme, simţeam, în sfârşit, că sunt pe dru­mul cel bun!
Când m-am dus la control, m-am bucurat să aflu că nu mai aveam varice esofagiene! Medicul a rămas surprins la endoscopie; mi-a zis să iau tratamentul în con­tinuare, credea că medicamentele m-au ajutat! Alt doctor mi-a făcut o nouă ecografie la ficat şi, cu cea veche în mână, şi-a chemat colegii din secţie, să vadă şi ei "minunea": îmi dispăruseră nodulii de pe ficat! Analizele de sânge erau şi ele mai bune: chiar dacă nu se înscriau în baremul normal, parametrii hepatici scăzuseră mult. Nu-mi venea să cred; în tot acest timp, eu luasem doar argilă! Am continuat cura şi a doua lună, timp în care parcă am revenit la viaţă! M-am în­tremat ca înainte de boală, am căpătat din nou culoare în obraji, am ajuns încetişor la greutatea normală. Nu mai eram obosit, nu mă mai durea nimic, scăpasem şi de constipaţie în acest timp! Când mi-au ieşit şi rezul­ta­tele viremiei, am aflat că încă sunt infectat cu temu­tul virus C, dar cantitatea virală era infimă - scăzuse până aproape de valoarea normală! M-am dus din nou la d-l Bocan, să mai iau argilă şi să-i mulţumesc pentru rezultatele curei. M-a sfătuit să iau zilnic tinctură de propolis cu 30% alcool (câte 30 de picături, pe miez de pâine, după fiecare masă, timp de 10 zile pe lună) şi ast­fel voi scăpa total şi de virus. Fiindcă am mare în­cre­dere în acest om, fac şi cura cu propolis, poate mă ajută Dumnezeu să se negativeze virusul.
De câteva luni m-am apucat din nou de muncă, lu­crez pe buldozere şi alte utilaje grele, dar nu mai simt oboseala. Sunt convins că dacă nu urmam cura cu argilă, acum eram mort! Pot să mănânc orice, mi-a dis­părut starea de oboseală permanentă, am scăpat de ciro­ză, de varicele esofagiene, de nodulii hepatici, de balonări şi de constipaţie. Toate problemele de care sufeream mi-au fost rezolvate de un leac banal! Pot spu­ne că în prezent sunt un om normal, parcă am înviat!
Pentru a confirma personal povestea vindecării mele, pot fi contactat telefonic, după ora 18.
GHIŢĂ BUTA - Alba-Iulia, tel. 0744/58.18.66

(Argila ALGO poate fi comandată la tel. 0258/86.56.77 sau la adresa: Str. Octavian Goga nr. 2A, Alba-Iulia, jud. Alba, cod 510150)

"Am făcut sărbătorile de iarnă cu picioarele întregi, deşi nu mai aveam nicio speranţă!"

Am fost un om vânjos şi sănătos, până la vârsta de 62 de ani. Deodată, piciorul drept a început să mă doa­ră rău. Mersul pe jos devenise foarte dificil, piciorul a început să se umfle şi să se învineţească. M-am dus la Spitalul Judeţean din Bacău şi, în urma investigaţiilor făcute, mi s-a pus diagnosticul arterită (arteriopatie obli­terantă). În spital mi s-au administrat medicamen­te anticoagulante, care n-au avut niciun rezultat. Medi­cul mi-a spus că singura soluţie ar fi amputarea, întru­cât artera este înfundată cu plăci de aterom, pe o lun­gime de 10 cm. Am refuzat operaţia şi l-am rugat să-mi facă ieşirea din spital. Vrând să aflu şi altă părere, am mers la Spitalul Militar S.R.I. din Bucureşti, unde am fost internat şi tratat cu toată atenţia, dar rezultatul a fost acelaşi: mi s-a comunicat că nu există altă posibi­litate de vindecare decât amputarea. Am fost nevoit să părăsesc spitalul cu aceeaşi tristeţe în inimă şi m-am întors acasă.
În culmea disperării, neştiind ce să mai fac, am vor­bit la telefon cu toţi cunoscuţii, poate ştie cineva vreun leac pentru această boală invalidantă. Salvarea mi-a venit de la o vecină, care mi-a adus revista "Formula AS", în care era un articol scris de o doamnă din Bucu­reşti, în care-i mulţumea din suflet d-lui Chivu Stelian, pentru tratamentele trimise soţului, aflat în aceeaşi situa­ţie ca şi mine (cu acelaşi diagnostic, singura solu­ţie fiind tot amputarea) şi care scăpase de mutilare. Mi-am dat seama că Dumnezeu îmi poartă de grijă şi, cu mari speranţe în suflet, l-am sunat pe acest terapeut şi i-am relatat situaţia gravă în care mă aflam. Prima lui între­bare a fost: "Sun­teţi fumă­tor?". "Nu, domnule, eu nu am fu­mat ni­cio­dată", i-am zis, şi am înţe­les de la dânsul că este foarte bine, iar tratamentul său natu­rist va avea efec­te imediate.
După prima lună de tratament cu ceaiuri şi alifii, piciorul s-a dezum­flat, aveam mai multă putere în el şi mer­geam mai bine. Ca să fiu sigur de re­zul­tate, am co­mandat încă un trata­ment. Nu pot să-mi exprim în cu­vinte bucuria pe care am simţit-o când am văzut că piciorul s-a vindecat total - şi-a revenit la cu­loarea nor­mală, nu mai aveam dureri şi mergeam fără proble­me, chiar şi câte unu-doi kilometri, zilnic! Am făcut săr­bă­torile de iarnă cu picioarele întregi, deşi nu mai aveam nicio speranţă! Mi-am făcut programare la o clinică particulară de chirurgie vasculară din Bucu­reşti, care are aparatură de ultimă generaţie, şi mi-am refăcut toate analizele pentru arterită. Miraţi, medicii m-au întrebat pentru ce am venit, pentru că sunt per­fect să­nătos. Atunci le-am arătat CD-ul cu analizele pe care le-am făcut înainte de tratamentul d-lui Chivu Ste­lian, pe care l-au vizio­nat de trei ori, nevenindu-le să creadă ce văd. La ple­care, doamna doctor care m-a con­dus la ieşire m-a în­trebat ce tratament am urmat, pentru că este un caz unic. I-am povestit de d-l Chivu şi mi-a cerut numărul lui de telefon, ca să-şi îndrume pacienţii fără speranţă către dânsul.
Prin intermediul revistei dvs., care a făcut posibilă vindecarea mea, vreau să-i mulţumesc d-lui Chivu Ste­lian, pentru faptul că aduce bucurie în inimile celor năpăstuiţi de această boală nemiloasă!
CRĂCIUN GHEORGHE - str. Ana Ipătescu, bl. 2, sc. B, ap. 11, Bacău, jud. Bacău

(D-l STELIAN CHIVU poate fi contactat la tel. 0741/20.61.48)