- Cazul Voiculescu scoate din nou în evidenţă ceea ce majoritatea electoratului a refuzat, din păcate, să vadă la 9 decembrie, şi anume, că liderii USL sunt ostili civilizaţiei europene moderne şi mai ales culturii politice şi statului de drept care fac parte din această civilizaţie. Pentru ei integrarea ar fi trebuit să însemne limitarea la fonduri europene repartizate după criterii politice şi clientelare, nu însă şi combaterea corupţiei, egalitate în faţa legii şi independenţa justiţiei. Am mai scris în paginile Formulei AS despre această contradicţie, izvorâtă din natura însăşi a elitei USL, care a ridicat jefuirea statului la rang de principiu de acţiune şi nu înţelege să dea socoteală în instanţă pentru fărădelegile comise. Averile acumulate de oameni ca Adrian Năstase, Dan Voiculescu, George Copos şi alţii ca ei nu sunt rezultatul efortului şi al competenţei antreprenoriale, ci tunuri date pe seama statului, adică a masei de contribuabili, cel mai adesea cu încălcarea grosolană a legii. Pentru această elită, acceptarea standardelor europene înseamnă predarea de bunăvoie în mâinile procurorilor şi mutarea la închisoare pentru un număr bun de ani. Din păcate, nu se discută destul de mult şi de corect în spaţiul public despre acest conflict fundamental şi de nerezolvat, care generează atâta instabilitate şi atâta ură în societate. Este limpede că Dan Voiculescu şi cei asemenea lui ar prefera să scoată România din UE, pentru a termina cu statul de drept şi a-şi salva pielea şi averile. Conştient sau inconştient, prin votul din 9 decembrie, electoratul român i-a dat şi un mandat în acest sens. Campaniile de propagandă xenofobă, anti-europeană şi anti-americană duse acum de ordonanţele lui Felix de la Antena3 au drept scop crearea unui curent de opinie anti-UE şi anti-NATO, aşa cum au creat, cu mult succes, un curent anti-Băsescu. Nu este exclus să reuşească, dar pentru aceasta contează şi ce va face restul USL. Cum PDL este penibil, iar UDMR prea coruptă şi dispusă la compromisuri, având propriii penali, pe care doreşte să-i protejeze, singura forţă politică internă care îi poate pune stavilă lui Dan Voiculescu este PSD. Deocamdată, Victor Ponta pare să se fi angajat la Bruxelles să menţină România pe orbita europeană şi să colaboreze în acest sens cu preşedintele Băsescu, dar după cum rezultă din declaraţiile publice ambigue, şi el se teme, atât de forţa Antenelor şi a stăpânului lor, cât şi de baronii penali din propriul partid, în frunte cu Liviu Dragnea, care sunt la fel de incompatibili cu exigenţele europene ca şi liderul PC. În plus, Victor Ponta nu este pro-european din convingere, ci de nevoie şi de conjunctură. De aceea, salvarea României nu va veni de la clasa politică românească, ci dinafara ţării, aşa cum a venit şi în vara anului trecut, când doar intervenţia energică a UE şi a SUA l-au forţat pe Victor Ponta să respecte legea şi să se retragă din aventura politică în care s-a lăsat târât de Dan Voiculescu şi Ion Iliescu. Chiar dacă sunt enervaţi la culme de România, liderii europeni şi americani înţeleg mai bine decât noi riscurile strategice ale excluderii României din UE, aşa cum ar dori Felix şi gaşca sa, şi ne vor ţine în UE şi NATO cu forţa, sub ameninţarea tăierii finanţării externe. Cum guvernanţii noştri se pricep la orice, dar nu şi la economie, nu se vor putea lipsi de banii veniţi de la FMI şi de la UE. Graţie incompetenţei lor, vom rămâne aşadar "europeni”, fie şi de mâna a doua.
- După o perioadă de aparentă absenţă publică, preşedintele Traian Băsescu revine pe micul ecran cu declaraţii extrem de clare şi ferme, privind obligaţiile noastre faţă de C.E. În momentul de faţă, el este singura opoziţie din România. Cum ar putea fi ajutat?
- Preşedintele Băsescu este în acest moment probabil singurul european din elita politică a României. În tot cazul, singurul care are un discurs european coerent. Aliatul său firesc ar fi trebuit să fie PDL, dar iată că nu este. Nu l-am auzit pe Vasile Blaga ieşind la atac în mod convingător pe tema valorilor europene. Ca întotdeauna, şi acum PDL este preocupat de luptele pentru putere din interiorul său, iar domnul Blaga şi locotenenţii săi se războiesc cu singurele personalităţi din PDL care au o deschidere europeană, cum ar fi Monica Macovei, Cristian Preda etc. Ne-am fi aşteptat ca MRU să iasă la atac, dar iată că, dacă a spus totuşi ceva, nu a observat nimeni. Dacă politicienii nu se ridică la înălţimea exigenţelor momentului istoric, poate că vom găsi apărători ai valorilor europene în societatea civilă. Aici ne întâmpină însă o profundă şi apăsătoare tăcere, pentru că şi societatea civilă este profund divizată. Pe de o parte, avem o suită de ONG bine ancorate în tabăra USL, care au susţinut cu arme şi bagaje atât protestele orchestrate de Antena 3 acum un an, cât şi campania de suspendare din vara trecută. Toate au tăcut mâlc în faţa tuturor atacurilor mârşave la adresa justiţiei pe care le-a sancţionat raportul MCV - deşi printre ele se numără ONG-uri care au drept misiune declarată monitorizarea presei. De cealaltă parte, găsim câteva organizaţii civice care au refuzat să se alăture elanului demolator de anul trecut, dar sunt prea slabe şi obosite pentru a prelua iniţiativa pro-europeană. În plus, şi ele suferă de propriile diviziuni interne. Ar mai fi elita intelectuală, care ar trebui să fie un vârf de lance pentru promovarea cauzei europene, dar o bună parte a acestei elite este în solda lui Dan Voiculescu şi s-au găsit destui membri ai ei care să semneze în vară o scrisoare de protest împotriva celor care îl acuzau pe Victor Ponta de plagiat! Nici o nădejde, aşadar, din această parte, căci intelectualii care şi-au păstrat integritatea sunt puţini şi hărţuiţi constant de Antene. Poate presa să fie un aliat de nădejde al preşedintelui? Spaţiul mediatic este dominat de televiziunile domnilor Voiculescu, Vântu şi Ghiţă, mult mai profesioniste decât fragila lor concurenţă. TVR a fost aservită USL definitiv şi irevocabil, iar presa online este împărţită, fiind oricum insuficientă pentru a genera un curent european puternic. Singurul sprijin pentru politica pro-europeană a preşedintelui Băsescu ar putea veni, aşadar, doar de la o mişcare politică şi/sau civică nouă, pe care deocamdată nu are cine s-o iniţieze. Ar fi putut s-o iniţieze însuşi Traian Băsescu, dar nici nu ştim dacă a încercat. Mai degrabă suntem nevoiţi să observăm că preşedintele nu a ştiut să-şi creeze o reţea de sprijin, poate pentru că nu a înţeles că nu poate reuşi singur şi că declaraţiile sale publice nu sunt suficiente. A reuşit în schimb, şi nu este de neglijat, să realizeze o colaborare cu PSD, pe subiecte europene. Este fără îndoială un compromis necesar, dar, pe termen lung, insuficient.