Dacă pentru majoritatea oamenilor, lunile iulie şi august sunt luni de vacanţă şi de relaxare, pentru muzicieni, vârful de sezon înseamnă turnee şi multă muncă. La mijloc de iulie, trupa Sarmalele reci susţinea un concert în Bucureşti, o săptămână mai târziu era prezentă la festivalul berii de la Şanţul Cetăţii, Oradea, pe 3 august formaţia urca pe scena festivalului "Folk You” de la Vama Veche, pentru ca trei zile mai târziu, să se fotografieze făcând baie în Timiş, după un concert. Moment ideal pentru un interviu.
Energia vine "de sus”
- Pe vremea asta toridă, mai are chef cineva de "Sarmale reci” - o mâncare pentru sezonul de iarnă?
- Se pare că da! În vara aceasta, chiar suntem foarte activi şi batem ţara în lung şi-n lat, cu concerte, de la Oradea până la Deta, de la Vama Veche la Târgu Mureş...
- Cum v-aţi ales numele?
- E o poveste veche..., cred că este a milioana oară când ni se pune această întrebare şi e greu să nu-ţi pierzi răbdarea şi să răspunzi politicos din nou şi din nou... Pe scurt: chestie de inspiraţie! Nu?!
- Sunt mai bine de 18 ani de când cânţi în aceeaşi formaţie. Cum reuşeşti să stai de atâta timp alături de aceiaşi oameni, fără să te plictiseşti?
- Din păcate, în toţi aceşti 19 ani nu am rămas cu toţi membrii iniţiali. Dintre fondatori, doar textierul, Florin Dumitrescu, şi colegul meu chitarist, Emil Viciu, mai sunt în această barcă. Pe drum s-au pierdut (i-am numărat într-o zi!) - 25 de membri... Dar muzica ne adună, şi chiar dacă avem concepţii despre viaţă uşor diferite şi atitudini uneori altfel nuanţate, totuşi, în muzică, trebuie să fim împreună. Ceea ce ne şi reuşeşte, din ce în ce mai bine! Şi asta se vede şi se aude mai ales pe scenă!
Bucuroşi de apariţia noului album, „Haos.ro”
- Cum îţi alimentezi energia, ca s-o iei mereu de la început?
- Singura sursă de energie adevărată este spiritul - spiritul uman propriu, susţinut de lumea spirituală. Doar că îţi ia ceva vreme să-ţi dai seama de acest lucru, iar toate bibliotecile lumii sunt pline de lucrări ştiinţifice, literare, artistice, care încearcă să confirme sau să infirme acest lucru. Desigur, ceea ce am spus mai sus sună cam abstract. Aşa că, mai concret, îmi realimentez energia printr-o gândire activă, prin mişcare, prin alimentaţie sănătoasă şi morală, prin odihnă de calitate, prin activităţi de timp liber cu sens.
- În afară de muzică, ce mai cuprinde viaţa ta? De unde îţi tragi echilibrul? În ce valori crezi?
- Cred în sensul evoluţiei omului şi a Pământului. Cred că în subteran, pe nesimţite şi neauzite, prin teoria Big Bang-ului, ni s-a băgat în cap că toată existenţa nu are nici o finalitate. Iar acest lucru ne seacă de forţe şi de dorinţa reală de a trăi, ne descurajează şi ne paralizează. Şi astfel, mulţi oameni nu mai simt nici o chemare să contribuie la mersul mai departe al lumii. Cred în iubire şi recunoştinţă pentru tot ceea ce primesc, ce am primit şi voi primi, ceea ce nu poate veni decât de la lumea divină, chiar dacă se manifestă prin oameni deosebiţi, care apar în biografia mea, în diversele etape ale vieţii.
Amintiri fără nostalgii
- Eşti ardelean, născut în Bucureşti, dar crescut mai mult la Viştea, locul de obârşie al tatălui tău. Mai mergi acolo din când în când? Ţi-e dor de lumea aşezată a copilăriei? Nu găseşti că e o diferenţă prea mare de stil şi de ritm de viaţă, faţă de Bucureşti?
- Este o diferenţă destul de mare de stil de viaţă şi o distanţă destul de mare care mă desparte de acele locuri. Din păcate, însă, nu atât distanţa în kilometri, cât mai degrabă evenimentele vieţii mele tumultuoase mă ţin departe de acele locuri. Însă măcar o dată, de două ori pe an, ajung pe acolo, fac o vizită scurtă rudelor, schimb câteva cuvinte cu prietenii din copilărie.
„Cred în iubire şi în recunoştinţa pentru tot ce primesc”
- Într-un interviu spuneai cândva că eşti vegetarian. Duci un stil de viaţă naturist?
- Treptat, încep să cred din ce în ce mai mult că nu ceea ce îţi intră pe gură te face mai moral, ci ceea ce îţi iese pe gură. Cu asta vreau să spun şi că vegetarianismul nu este un scop în sine şi că fiind vegetarian nu devii automat şi mai bun sau mai corect! Însă, într-adevăr, chiar de dinainte de intrarea în grupul Sarmalele Reci, am devenit vegetarian şi sunt şi în prezent. Sunt convins că este mai sănătos şi mai just ca omul să nu mănânce carnea vietăţilor din regnul animal şi cred şi simt cu putere că animalele ne sunt tovarăşi şi prieteni, deci: să nu ne chinuim prietenii, ca apoi să-i mâncăm! Nu ştiu dacă stilul de viaţă pe care-l duc se poate numi naturist, însă, într-adevăr, îmi place să petrec mult timp în natură. Orice vacanţă sau orice moment liber încerc să-l petrec undeva unde nu este aglomeraţie, zgomot, poluare. În rutina cotidiană, încerc să creez ritmuri sănătoase şi caut să folosesc produse de uz curent ecologice - de exemplu, pastă de dinţi, sau detergenţi sau jucăriile copilului etc.
- Dar inima ta ce fel de viaţă duce, o ţii şi pe ea la regim?
- Dacă credeţi că tot ceea ce am spus mai sus se numeşte regim, vă înşelaţi. Prin regim, înţeleg că vreţi să spuneţi "să te privezi de toate plăcerile, ca să fii sănătos...”. Eu cred că una dintre cele mai mari plăceri este să fii echilibrat, sănătos, prezent spiritual, să poţi să fii conştient de lume şi de oameni şi să ai resurse să-ţi pese de ei. Să poţi să iubeşti, nu numai egoist, pe cineva anume, ci chiar omenirea întreagă, în ansamblul său, în măsura în care ea încape în inima ta.
Mediafax (3)
- Vine toamna... Ţi-ai făcut deja planuri? Pregăteşti vreun proiect nou cu trupa?
- Una dintre marile bucurii ale acestui an este noul nostru album, Haos.ro, pe care l-am lansat în luna mai. Intenţionăm ca din toamnă să pornim într-un turneu naţional de promovare a lui. Abia aşteptăm.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
