ZOLTÁN ANDRÁS -"Nu ceea ce îți intră pe gură te face moral, ci ceea ce îți iese pe gură”

Delia Hanzelik
- solistul trupei Sarmalele reci -

Dacă pentru majoritatea oamenilor, lunile iulie și august sunt luni de vacanță și de relaxare, pentru muzicieni, vârful de sezon înseamnă turnee și multă muncă. La mijloc de iulie, trupa Sarmalele reci sus­ținea un concert în București, o săptămână mai târ­ziu era prezentă la festivalul berii de la Șanțul Cetății, Oradea, pe 3 august formația urca pe scena fes­tivalului "Folk You” de la Vama Veche, pentru ca trei zile mai târziu, să se fotografieze făcând baie în Ti­miș, după un concert. Moment ideal pentru un interviu.

Energia vine "de sus”

- Pe vremea asta toridă, mai are chef cineva de "Sar­male reci” - o mâncare pentru sezonul de iar­nă?

- Se pare că da! În vara aceasta, chiar suntem foar­te activi și batem țara în lung și-n lat, cu concerte, de la Oradea până la Deta, de la Vama Veche la Târgu Mureș...

- Cum v-ați ales nu­mele?

- E o poveste ve­che..., cred că este a mi­lioana oară când ni se pune această întrebare și e greu să nu-ți pierzi răbdarea și să răspunzi politicos din nou și din nou... Pe scurt: chestie de inspirație! Nu?!

- Sunt mai bine de 18 ani de când cânți în aceeași formație. Cum reușești să stai de atâta timp alături de aceiași oameni, fără să te plictisești?

- Din păcate, în toți acești 19 ani nu am ră­mas cu toți membrii ini­țiali. Dintre fon­da­tori, doar textierul, Flo­rin Du­mitrescu, și cole­gul meu chitarist, Emil Vi­ciu, mai sunt în a­ceastă barcă. Pe drum s-au pier­dut (i-am nu­mărat într-o zi!) - 25 de mem­bri... Dar muzica ne adună, și chiar dacă avem concepții despre viață ușor diferite și ati­tudini uneori altfel nu­an­țate, totuși, în mu­zică, trebuie să fim îm­preună. Ceea ce ne și reușește, din ce în ce mai bine! Și asta se ve­de și se aude mai ales pe scenă!

- Cum îți ali­men­tezi energia, ca s-o iei mereu de la început?

- Singura sursă de energie adevărată este spiritul - spiritul uman propriu, susținut de lu­mea spirituală. Doar că îți ia ceva vreme să-ți dai seama de acest lu­cru, iar toate biblio­tecile lumii sunt pline de lucrări știin­țifice, literare, artistice, care încearcă să con­firme sau să infirme acest lucru. De­sigur, ceea ce am spus mai sus sună cam abstract. Așa că, mai concret, îmi reali­mentez energia printr-o gândire activă, prin mișcare, prin alimen­tație sănătoasă și morală, prin odihnă de calitate, prin activități de timp liber cu sens.

- În afară de muzică, ce mai cu­prinde viața ta? De unde îți tragi echi­librul? În ce valori crezi?

- Cred în sensul evoluției omului și a Pământului. Cred că în subteran, pe nesimțite și neauzite, prin teoria Big Bang-ului, ni s-a băgat în cap că toată exis­tența nu are nici o finalitate. Iar acest lucru ne seacă de forțe și de dorința reală de a trăi, ne descu­rajează și ne paralizează. Și ast­fel, mulți oameni nu mai simt nici o che­mare să contribuie la mer­sul mai de­parte al lumii. Cred în iubire și recu­noș­tință pen­tru tot ceea ce pri­mesc, ce am pri­mit și voi primi, ceea ce nu poate ve­ni decât de la lumea divină, chiar dacă se ma­nifestă prin oa­meni deo­se­biți, care apar în bio­grafia mea, în diver­sele eta­­­pe ale vieții.

Amintiri fără nostalgii

- Ești ardelean, născut în București, dar crescut mai mult la Viștea, locul de obârșie al tatălui tău. Mai mergi aco­lo din când în când? Ți-e dor de lumea așezată a copilăriei? Nu găsești că e o di­ferență prea mare de stil și de ritm de viață, față de Bucu­rești?

- Este o diferență destul de mare de stil de viață și o dis­tanță destul de mare care mă desparte de acele locuri. Din păcate, însă, nu atât distanța în kilometri, cât mai degrabă eve­nimen­te­le vieții mele tu­mul­tuoase mă țin de­parte de acele locuri. Însă măcar o dată, de do­uă ori pe an, ajung pe acolo, fac o vizită scurtă rudelor, schimb câ­­teva cuvinte cu pri­­etenii din co­pi­lărie. Nu sunt un nos­talgic, deși în­țe­l­eg că mass-media, literatura și in­dus­tria cinemato­grafică cultivă în oa­meni, azi, tocmai o imagine idea­lizantă, senzuală, ego­istă a copilăriei, ca unică perioadă frumoasă a vieții unui om. Pentru noi, este important să prețuim fiecare moment actual al vie­ții noastre, să în­țelegem etapele vieții actuale, legi­tă­țile prezente în fiecare septenal, adică în fiecare pe­rioa­dă de câte șapte ani din viața noas­tră, cu nece­si­tățile ei, cu provocările și temele ei. Am avut o copilă­rie frumoasă, plină de daruri, dar și di­ficilă uneori, al­te­ori frustrantă, și încerc să trag din perspectiva de azi, ca adult, con­cluziile necesare, ca să pot merge mai departe.

- Într-un interviu spuneai cândva că ești vege­tarian. Duci un stil de viață naturist?

- Treptat, încep să cred din ce în ce mai mult că nu ceea ce îți intră pe gură te face mai moral, ci ceea ce îți iese pe gură. Cu asta vreau să spun și că vege­taria­nismul nu este un scop în sine și că fiind vegetarian nu devii automat și mai bun sau mai corect! Însă, în­tr-adevăr, chiar de dinainte de intrarea în grupul Sar­ma­lele Reci, am devenit vegetarian și sunt și în pre­zent. Sunt convins că este mai sănătos și mai just ca omul să nu mănânce carnea vietăților din regnul ani­mal și cred și simt cu putere că animalele ne sunt to­varăși și prieteni, deci: să nu ne chinuim prietenii, ca apoi să-i mâncăm! Nu știu dacă stilul de viață pe care-l duc se poate numi naturist, însă, într-adevăr, îmi place să petrec mult timp în natură. Orice vacanță sau orice moment liber încerc să-l petrec undeva unde nu este aglomerație, zgomot, poluare. În rutina cotidiană, în­cerc să creez ritmuri sănătoase și caut să folosesc pro­duse de uz curent ecologice - de exemplu, pastă de dinți, sau detergenți sau jucăriile copilului etc.

- Dar inima ta ce fel de viață duce, o ții și pe ea la regim?

- Dacă credeți că tot ceea ce am spus mai sus se numește regim, vă înșelați. Prin regim, înțeleg că vreți să spuneți "să te privezi de toate plăcerile, ca să fii sănătos...”. Eu cred că una dintre cele mai mari plăceri este să fii echilibrat, sănătos, prezent spiritual, să poți să fii conștient de lume și de oameni și să ai resurse să-ți pese de ei. Să poți să iubești, nu numai egoist, pe ci­neva anume, ci chiar omenirea întreagă, în an­samblul său, în măsura în care ea încape în inima ta. Iar în ce privește răspunsul pe care probabil îl vizați, referitor la viața mea sentimentală: dacă trăiești măcar puțin din cele spuse mai sus, atunci și pe acea persoană unică, ce face parte din viața ta, o poți iubi cu adevărat, nu nu­mai pentru că e femeie, ci pentru că este un om cu anumite calități reale și, mai ales, potențiale, care în viețile următoare vor crește și vor deveni din ce în ce mai aievea.

- Vine toamna... Ți-ai făcut deja planuri? Pre­gătești vreun proiect nou cu trupa?

- Una dintre marile bucurii ale acestui an este noul nostru album, Haos.ro, pe care l-am lansat în luna mai. Intenționăm ca din toamnă să pornim într-un turneu național de promovare a lui. Abia așteptăm.