Au fost unele dintre cele mai sinistre săptămâni traversate de România post-decembristă; doar fierbinţeala momentului ne ascunde acum adevăratele consecinţe ale crizei politice de la Bucureşti. Leul, indicatorul cel mai sensibil la evoluţia societăţii româneşti din această vară, a dat mici semne de însănătoşire imediat după ce mediul economic a intuit încotro se înclină balanţa la Curtea Constituţională. Verdictul de marţi a fost şi el bine întâmpinat de moneda naţională, dar bancherii şi analiştii economici independenţi s-au grăbit să atragă atenţia că simpla punere în aplicare a deciziei Curţii nu e suficientă pentru ca economia să îşi revină. Dacă zgomotul politic va continua să persiste, aşa cum dau de înţeles reacţiile instigatoare de după verdict, atunci uşoara apreciere a leului, susţinută puternic de Banca Naţională, se va pierde în foarte scurt timp.
Apropierea alegerilor parlamentare nu e, însă, câtuşi de puţin un prilej de acalmie. Tocmai de aceea, lunile care urmează vor reprezenta un veritabil test de responsabilitate pentru principalii actori politici. Traian Băsescu are şansa să se lepede, într-un final, de imaginea de tip conflictual şi răzbunător şi să propună un model pentru o coabitare pe care premierul însuşi şi-a asumat-o în presa occidentală. La rândul său, redevenit exponentul numărul 1 al coaliţiei după plecarea lui Crin Antonescu de la Cotroceni, Victor Ponta trebuie să reflecteze serios la raporturile sale cu propriul partid (zguduite de criza creată în jurul organizării Referendumului şi de demisia lui Ioan Rus din Guvern), dar şi cu partenerii de coaliţie din USL. Dacă luna decembrie îl prinde pe Traian Băsescu la Preşedinţie, un eventual nou mandat de premier al lui Ponta va trece prin mâinile acestuia! Prin urmare, coabitarea dintre cei doi adversari politici trebuie privită neapărat şi din această perspectivă. În fine, Crin Antonescu a ieşit cel mai şifonat din tot acest scandal. Arţăgos, mereu în pragul crizei de nervi, într-un permanent război mondial - nu i-a scăpat nimic, de la Departamentul de Stat American, la Angela Merkel, şi de la Mark Gitenstein, la Manuel Barroso -, Antonescu a arătat opiniei publice o imagine total neadecvată în raport cu fotoliul la care visează. Atacat de platformele liberale girate de apropiaţi ai lui Traian Băsescu şi confruntat cu o criză de identitate, pe care măsurile economice vizate de executivul lui Ponta nu vor face decât să o adâncească, PNL joacă o carte riscantă, căci o rupere intempestivă a USL ar fi fatală partidului.
Lupta politică din ultimul an a făcut deja numeroase victime: demisia lui Boc şi retragerea Elenei Udrea, căderea lui Ungureanu, demisia lui Ioan Rus... Următorul care va cădea va fi un nume mare; războiul a fost prea dur ca să nu să întâmple astfel. Va cădea, cel mai probabil, cel care nu îşi va însuşi la timp învăţămintele nebuniei din ultimele luni. România e sătulă de scandal până peste cap şi ştie foarte bine, de-acum, cu cine are de-a face. Presiunea economică va fi tot mai mare, iar demagogia de talk-show va fi acoperită tot mai greu. Cei care vor juca pe cartea normalităţii şi a dialogului vor fi marii câştigători. Iar calculele de azi s-ar putea să nu se potrivească cu cele din decembrie. Referendumul recent, lansat cu surle, cu trâmbiţe şi cu sondaje exaltate, tocmai a demonstrat-o.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
