Tom Gallagher

"Cred că Occidentul ar trebui să-şi menţină eforturile pentru a încuraja iniţiativele civice destinate construirii unei Românii mai puţin corupte şi fataliste”

Profesor emerit de ştiinţe politice la Universitatea din Bradford, Marea Britanie

Profesorul Tom Gallagher este cunoscut ca au­tor al unor volume dedicate Balcanilor, Euro­pei de Est, în general, şi României postco­mu­niste, în special. Una dintre temele sale de cercetare se intitulează "România: Democratizare fără Deco­mu­ni­za­re”, cercetare întreprinsă cu sprijinul Fundaţiei "Nuffield”. Volumul "Furtul unei naţiuni” (Theft of a Na­tion: Romania Since Communism, Hurst and Co, Lon­don 2005), rezultat din această cercetare, exami­nează cum o oligarhie, hotărâtă să restricţioneze in­fluenţa politică şi economică la un grup mic de jucători, a reuşit să-şi consolideze existenţa în acelaşi timp cu pro­cesul de absorbire a României în structurile eco­no­mice şi de securitate ale UE şi NATO, după anul 2000. Un alt volum important al politologului britanic este "Ro­mania and the European Union: How the Weak vanquished the Strong” ("România şi Uniunea Eu­ro­pea­­nă: Cum cel Slab îl slăbeşte pe cel Tare”). D-l Gallagher ne-a acordat un interviu în exclusivitate pri­vind situaţia politică din această vară, de la Bucureşti.

"Arestările de politicieni par să-i fi speriat pe mulţi din USL”

- Sunteţi, de ani de zile, un observator atent şi un in­terpret calificat al realităţii politice româ­neşti. Cre­deţi că evenimentele din vara acestui an, legate de suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, au lovit în democraţia românească?

- Democraţia românească era şi aşa într-o stare pre­cară. În timpul campaniei electorale pentru refe­ren­dum, lideri de top ai USL au folosit un limbaj infla­ma­to­riu împotriva preşedintelui Băsescu, de parcă ţara s-ar fi aflat în pragul unui război civil. El, la rândul lui, n-a calmat lucrurile, declarând, în ziua de 31 iulie, că îi va da în judecată pe cei din vârful USL şi-i va face res­ponsabili de o "lovitură de stat”. Unele lucruri se ex­plică şi prin aceea că Băsescu i-a ţinut pe cei din PSD în opoziţie mai tot timpul mandatelor sale. Dar credibilitatea lui a scăzut din cauza atitudinii faţă de proiectul minier Roşia Montană, proiect care ame­ninţă un sit arheologic foarte preţios. Credibilitatea i s-a prăbuşit de-a dreptul, atunci când a luat măsuri du­re, de austeritate, în anul 2010, fără a explica nece­si­tatea acestor măsuri către populaţie. Acest lucru i-a mo­tivat pe rivalii săi politici să-l pună la colţ, anul ăsta. La rândul lor, televiziunile au jucat un rol crucial în adân­cirea opoziţiei faţă de Băsescu, începând cu pro­testele din ianuarie. Regulile normale de difuzare a şti­rilor şi de desfăşurare a talk-show-urilor au fost date la o parte, în scopul neutralizării preşedintelui. A fost un lucru ciudat şi de neînţeles: rolul politic al lui Băsescu s-ar fi diminuat oricum după alegerile parlamentare progra­ma­te în noiembrie. Dar arestările de politicieni de la ni­vel central şi local par să-i fi speriat pe mulţi din USL... Orice altceva a devenit irelevant în faţa ne­ce­­sităţii de a opri influenţa lui Băsescu: şi impactul ins­ta­bilităţii unei economii fragile, şi reacţia UE, care era pe cale să finalizeze o importantă monitorizare a siste­mului de justiţie. Lupta pentru putere a erupt, ignorând toate aceste precauţii. Până când forţe noi vor intra în arena politică, pentru a oferi alternative votanţilor su­pă­­raţi şi dezorientaţi, e greu de întrezărit cum îşi va re­veni democraţia românească din masivul recul al anu­lui 2012.

"Politica Atlantistă a lui Băsescu n-a fost pe placul Moscovei”

- În mass-media românească s-a vorbit de "mâna lun­gă a Rusiei”, care ar fi scormonit prin jarul fier­binte de la Bucureşti. Ce interese ar determina aceas­tă atitudine? Spaima de unirea cu Basarabia, o pre­zenţă economică mai puternică pe piaţa românească, teama de alianţa NATO şi de SUA?

- N-ar fi o surpriză ca interesele ruseşti să fie stâr­nite de criza românească. Nici ca USL să fi fost încu­ra­jată să adopte cunoscuta linie dură de către media ofi­cială din Rusia. Politica Atlantistă a lui Băsescu n-a fost pe placul Moscovei. Kremlinul trebuie să spere că rivalii lui, care sunt acum în dispută cu UE asupra multor lucruri, vor reuşi suprema victorie. Asta-i şi po­ziţia lui Vladimir Voronin, care a condus R. Moldova până în anul 2009. Dar e greu de văzut ce ar câştiga Rusia din punct de vedere economic. Nu este în poziţia să concureze cu companiile occidentale, din cauza pro­priilor slăbiciuni. Dacă Rusia ar decide să se implice în România, cred că şi-ar da seama că e complicat şi obo­sitor să negociezi cu politicienii de stânga. De aceea, este probabil mai bine pentru Rusia să vadă România plon­jând într-o criză pe termen lung. Asta ar fi o în­vin­gere a strategiei UE în regiune şi ar diminua ape­ti­tul Uniunii Europene de a rămâne angajată cu Mol­dova şi Ucraina.

"Termenul «lovitură de stat» nu este o exagerare atât de mare”

- O parte a analiştilor politici din mass-me­dia românească, cărora li s-au alăturat şi perso­na­lităţi culturale de vârf, au interpretat evenimentele legate de suspendarea preşedintelui drept "lovitură de stat”. Cum comentaţi?

- În mod normal, lovitura de stat implică tancuri şi ares­tări în masă. Dar când un guvern ignoră Consti­tu­ţia şi atacă, în prima fază, judecătorii Curţii Constitu­ţio­nale, pe care-i consideră simpatizanţii lui Băsescu; când îl concediază pe avocatul poporului şi concepe noi reguli privind referendumul, pentru a putea să-l destituie pe preşedinte, atunci o democraţie a plonjat într-o criză serioasă, aşa încât termenul de "lovitură de stat” nu este o exagerare atât de mare. Reacţia prin­cipalilor oficiali ai UE şi conţinutul raportului pe justi­ţie din 19 iulie sugerează că în România s-a petrecut un asalt asupra unor fundamente de bază ale democraţiei. Chiar şi cunoscutul critic al lui Băsescu, Andrei Pleşu, a condamnat tentativa USL de a cuceri monopolul pu­terii. Aşadar, faptul că e vorba de parlament, de prin­ci­palele partide politice şi de canalele media foarte in­fluente, care au jucat rolul central în aceste acţiuni, şi nu de grupuri militare sau teroriste, arată că România es­te un caz excepţional în politica europeană. Multe efor­turi au fost depuse pentru a împiedica instituţii, pre­su­puse a fi stâlpii centrali ai democraţiei, să joace un rol politic constructiv. Ca rezultat, propriul parla­ment al României a fost instituţia cea mai criticată de UE.

"Impulsul campaniei anti-Băsescu vine de la baronii locali”

- Raportul pe justiţie al CE legitimează o idee larg dezbătută la televiziune, în presă şi pe internet, care acuză guvernul Ponta şi USL-ul că urmăresc să anuleze independenţa justiţiei. De ce ar exista un asemenea interes?

- Din păcate, sunt prea mulţi politicieni aleşi, din toate partidele, care sunt nefericiţi cu ideea de separare a puterilor, când judecătorii şi procurorii pot ameninţa imunitatea puternicilor zilei, la fel cum se întâmplă în cazul oamenilor obişnuiţi. Dacă n-ar fi fost Băsescu la Cotroceni, ci o figură mai puţin impetuoasă, chiar şi acea persoană ar fi fost înconjurată de acelaşi nivel al ostilităţii în cazul în care ar fi insistat pentru întărirea independenţei justiţiei. Desigur, în ochii multor lideri ai USL, DNA este o unealtă a lui Băsescu, iar la în­cepu­tul crizei, Curtea Constituţională a fost descrisă în­tr-o manieră similară. Cred, însă, că Băsescu ar fi avut multe dificultăţi în a ordona arestarea şi condam­na­rea rivalilor săi politici, căci ar fi fost imposibil să rămână secret acest lucru.

- De ce credeţi că electoratul din Transilvania s-a pre­­zentat în număr atât de mic la referendum? Cum co­­mentaţi poziţia maghiarilor, care au boicotat votul?

- Impulsul din spatele campaniei anti-Băsescu vine de la baronii locali, care nu doresc interferenţele legii în acţiunile lor, în special cele economice. Ei sunt mult mai puţin proeminenţi în Transilvania, unde USL are pro­bleme de credibilitate de multă vreme. Pe de altă parte, cei mai mulţi dintre maghiari consideră că lup­te­le politice de la Bucureşti nu-i privesc. Referitor la sfatul dat de Victor Orban maghiarilor din România, de a nu merge la vot, cred că nu este mai nepotrivit de­cât intervenţia Angelei Merkel de partea lui Sarkozy în timpul recentelor alegeri din Franţa.

- A devenit imaginea României, aşa cum se spu­ne, catastrofală în străinătate?

- Indiscutabil, imaginea României s-a deteriorat în cen­trele majore de decizie economică şi politică din democraţiile atlantice. Aş menţiona doar Germania, unde comportamentul corect al liderilor politici, nu doar în plan politic, ci şi în etica personală, este văzut ca vital. România va fi mai bine percepută decât este astăzi dacă românii, în cadrul unor planuri pe termen lung, vor fi pregătiţi să joace un rol mai activ pe scena publică, astfel încât să-i concureze pe politicienii de astăzi, adesea lipsiţi de calificare, pe care un Andrei Pleşu i-ar întreba: "Ce ştiţi să faceţi”?

- Ca analist politic specializat în probleme româ­neşti, care credeţi că sunt, la ora actuală, temerile şi aspiraţiile românilor?

- Depinde la cine vă referiţi. Mulţi oameni în vârstă se tem că-şi vor sfârşi viaţa în mizerie, şi de aceea gra­vi­tează în jurul partidelor care le oferă protecţie so­cială. În alte grupe de vârstă, există o teamă a salariilor mici pe termen nelimitat, care-i face pe mulţi să emi­greze. Am observat, deja, că oameni cu slujbe destul de confortabile, din clasa de mijloc, se gândesc să plece din ţară, deoarece văd triumful vocilor urâte şi primi­ti­ve în media şi în sfera politică şi se tem ca fiii şi fiicele lor să nu fie infectaţi de astfel de "valori”, cu care ei în­şişi au crescut.

"PDL ar trebui să renunţe la dialogul elitist şi să coboare la nivelul oamenilor”

- Politica partidelor e sprijinită cu trup şi suflet de câteva televiziuni agresive. Cota lor de audienţă ara­tă o mare putere de influenţare a opiniei publice. Ce ar putea bloca aceste efluvii de ură, atât de peri­cu­loase pentru liniştea publică?

- Cred în primul rând că românii ar trebui să trans­fere virtuţile sociale decente, prezente deocamdată nu­mai în viaţa privată, către sfera publică, actualmente răz­boinică şi imorală. Sunt de luat iniţiative diverse pentru a încuraja decenţa şi reţinerea în media, iar rolul aces­teia, de educator şi promotor al talentelor naţio­nale, să fie revitalizat. Cred că elementele cele mai res­pon­sabile din societatea civilă ar putea juca un rol în în­tărirea activismului public, în domeniul multor ches­tiuni presante. UE şi ţări importante, ca SUA, Ger­ma­nia şi Canada, se uită la România cu mai multă îngri­jo­rare decât până acum. Cred că doritorii de bine din Oc­cident ar trebui să-şi menţină eforturile existente, pentru a încuraja iniţiativele civice destinate construirii unei ţări mai puţin corupte şi fataliste. Sunt multe de făcut în sfera televiziunii şi presei, cu proiecte care să vi­zeze reangajarea de profesionişti de bună calitate, concediaţi în cadrul epurărilor din ultimii cinci ani. În fine, cred că biserica ortodoxă ar trebui să-şi dea seama că ar putea fi unul din marii perdanţi, dacă nu va face eforturi mai mari pentru a promova valorile creştine în sfera socială.

- Sunt, în acest context, intelectualii implicaţi su­fi­cient în viaţa societăţii?

- Intelectualii sunt prea implicaţi în proiecte po­litice şi media dubioase, destinate să ţină cetăţenii în­tr-un stat ameţit. Ei sunt în pericol de a-şi trăda una din­tre responsabilităţile lor cele mai importante, care în­seam­­nă a încerca să ridice nivelul de conştientizare al ce­tă­ţenilor, astfel încât să-i determine să dezvolte so­cietatea din jurul lor. Cred că intelectualii trebuie să-şi ridice stan­dardele etice şi educaţionale în multe din­tre uni­ver­sităţi, iar vara asta a arătat că mulţi dintre ei sunt pre­gătiţi s-o facă, chiar dacă asta a însemnat sfi­darea au­torităţilor.

- Dacă aţi fi un demnitar al acestei ţări, care ar fi sfatul dv. pentru politicienii români?

- Sfatul meu pentru vocile moderate din USL ar fi să nu se bazeze pe liderii autocratici şi pe baronii locali. Ze­lul lor pentru dominaţie şi bogăţie va face ca era USL să fie plină de frustrări şi certuri, şi de aceea, pro­babil, una destul de scurtă. Sfatul meu pentru PDL (cen­tru-dreapta) ar fi să realizeze că trebuie să fie pre­gătiţi pentru o luptă grea. Trebuie să renunţe la dialogul elitist şi să coboare la nivelul oamenilor. De asemenea, ar trebui să înveţe cu multă atenţie lecţiile succeselor şi căderilor lui Traian Băsescu din ultimii ani.