Formal, chiar unul dintre motivele demiterii, în Parlament, a guvernului coaliţiei PDL-UDMR, era legat de pretenţiile tot mai presante legate de Universitatea de medicină de la Târgu Mureş. După 15 ani de politică a paşilor mărunţi, ultimele teme de pe agenda UDMR le-au părut multora de-a dreptul sfidătoare. Cum USL stătea confortabil în sondaje şi dădea deja primele semne ale unei retorici naţionaliste, izolarea UDMR era văzută ca o binemeritată pauză în opoziţie a partidului care s-a aflat cel mai mult la putere în ultimii 20 de ani. Situaţia părea chiar mai periculoasă pentru comunitatea maghiară: urmau alegerile locale, iar promovarea agresivă, inclusiv de la Budapesta, a partidului lui Laszlo Tokes şi a altor platforme alternative risca să rupă în două electoratul, să provoace slăbirea şi mai puternică a UDMR-ului în perspectiva alegerilor generale şi să pună în pericol chiar reprezentarea parlamentară a maghiarilor.
În acest context, UDMR, pe de o parte, şi comunitatea maghiară, pe de altă parte, aveau de jucat două cărţi extrem de importante, cu prilejul alegerilor locale şi al Referendumului. Mai întâi, chiar a doua zi după căderea Guvernului Ungureanu, în stilul deja consacrat, UDMR s-a lepădat de PDL şi şi-a arătat disponibilitatea de negociere cu noua putere politică. Nu a pus nici o piedică tăvălugului cu care USL a început ofensiva împotriva lui Traian Băsescu. Între timp, înspre electoratul său, însă, UDMR făcea joc dublu, trimiţând mesaje mai degrabă neutre. Neutralitatea aceasta convenea de minune liderilor USL, pentru care nu conta, în vederea Referendumului de demitere a preşedintelui Traian Băsescu, opţiunea efectivă a maghiarilor, cât prezenţa lor în număr rezonabil la vot. O bagatelă, îşi vor fi spus Crin Antonescu şi Victor Ponta, pariind pe tradiţionala disciplină civică a maghiarilor. Rezultatele se ştiu: Covasna a votat în proporţie de 20%, Harghita de numai 10%, Satu Mare sub 30%. După ce la locale, pe prezenţe la vot de peste 50%, au ales să-şi dea în continuare girul candidaţilor Uniunii (în ciuda nemulţumirilor certe faţă de acţiunile acestora), pentru a nu rupe cea mai importantă platformă de reprezentare a lor, electoratul maghiar a dat la Referendum o nouă magistrală lecţie de pragmatism. Cu sau fără cunoştinţa liderilor UDMR, cu sau fără influenţa declaraţiilor lui Viktor Orban, electoratul maghiar a demonstrat că îşi calculează bine interesul şi că nu poate fi luat "la vrac” în calculele de preamărire a unora sau altora dintre liderii de la Bucureşti. A demonstrat, încă o dată, că ştie să-şi pună interesul comunitar deasupra simpatiilor de moment. Şi a demonstrat, din nou, că votul său, acel 6%, nu poate fi ignorat din nici un calcul electoral. Nu ştiu cât îi iubesc maghiarii pe Băsescu, pe Ponta, pe Tokes sau pe Hunor, dar ştiu că îşi iubesc propriul interes! Iar interesul maghiarilor la acest Referendum, cu câteva luni înainte de alegerile parlamentare, a fost acela de a dovedi că fără ei nu se poate guverna în România, că fără ei, iată, nu ies calculele. Avem tot dreptul să nu fim de acord cu interesele comunităţii maghiare, dar felul în care şi le apără e fără cusur. Măcar de am învăţa şi noi, restul de 90 şi ceva la sută, din lecţia aceasta de pragmatism...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
