Formal, chiar unul dintre motivele demiterii, în Parlament, a guvernului coaliției PDL-UDMR, era legat de pretențiile tot mai presante legate de Universitatea de medicină de la Târgu Mureș. După 15 ani de politică a pașilor mărunți, ultimele teme de pe agenda UDMR le-au părut multora de-a dreptul sfidătoare. Cum USL stătea confortabil în sondaje și dădea deja primele semne ale unei retorici naționaliste, izolarea UDMR era văzută ca o binemeritată pauză în opoziție a partidului care s-a aflat cel mai mult la putere în ultimii 20 de ani. Situația părea chiar mai periculoasă pentru comunitatea maghiară: urmau alegerile locale, iar promovarea agresivă, inclusiv de la Budapesta, a partidului lui Laszlo Tokes și a altor platforme alternative risca să rupă în două electoratul, să provoace slăbirea și mai puternică a UDMR-ului în perspectiva alegerilor generale și să pună în pericol chiar reprezentarea parlamentară a maghiarilor.
În acest context, UDMR, pe de o parte, și comunitatea maghiară, pe de altă parte, aveau de jucat două cărți extrem de importante, cu prilejul alegerilor locale și al Referendumului. Mai întâi, chiar a doua zi după căderea Guvernului Ungureanu, în stilul deja consacrat, UDMR s-a lepădat de PDL și și-a arătat disponibilitatea de negociere cu noua putere politică. Nu a pus nici o piedică tăvălugului cu care USL a început ofensiva împotriva lui Traian Băsescu. Între timp, înspre electoratul său, însă, UDMR făcea joc dublu, trimițând mesaje mai degrabă neutre. Neutralitatea aceasta convenea de minune liderilor USL, pentru care nu conta, în vederea Referendumului de demitere a președintelui Traian Băsescu, opțiunea efectivă a maghiarilor, cât prezența lor în număr rezonabil la vot. O bagatelă, își vor fi spus Crin Antonescu și Victor Ponta, pariind pe tradiționala disciplină civică a maghiarilor. Rezultatele se știu: Covasna a votat în proporție de 20%, Harghita de numai 10%, Satu Mare sub 30%. După ce la locale, pe prezențe la vot de peste 50%, au ales să-și dea în continuare girul candidaților Uniunii (în ciuda nemulțumirilor certe față de acțiunile acestora), pentru a nu rupe cea mai importantă platformă de reprezentare a lor, electoratul maghiar a dat la Referendum o nouă magistrală lecție de pragmatism. Cu sau fără cunoștința liderilor UDMR, cu sau fără influența declarațiilor lui Viktor Orban, electoratul maghiar a demonstrat că își calculează bine interesul și că nu poate fi luat "la vrac” în calculele de preamărire a unora sau altora dintre liderii de la București. A demonstrat, încă o dată, că știe să-și pună interesul comunitar deasupra simpatiilor de moment. Și a demonstrat, din nou, că votul său, acel 6%, nu poate fi ignorat din nici un calcul electoral. Nu știu cât îi iubesc maghiarii pe Băsescu, pe Ponta, pe Tokes sau pe Hunor, dar știu că își iubesc propriul interes! Iar interesul maghiarilor la acest Referendum, cu câteva luni înainte de alegerile parlamentare, a fost acela de a dovedi că fără ei nu se poate guverna în România, că fără ei, iată, nu ies calculele. Avem tot dreptul să nu fim de acord cu interesele comunității maghiare, dar felul în care și le apără e fără cusur. Măcar de am învăța și noi, restul de 90 și ceva la sută, din lecția aceasta de pragmatism...