- Evenimentul lunii şi al anului a fost referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu. Acţiunile care l-au premers şi care au născut îngrijorare în ţară şi în UE au mai fost analizate în revista noastră. Aşa încât vă voi întreba despre cum trebuie să interpretăm rezultatul referendumului. Chiar dacă la urne s-au prezentat numai 46,24% dintre cetăţenii cu drept de vot, ceea ce duce la invalidarea referendumului, 7,4 milioane de români au votat împotriva lui Traian Băsescu. Este vorba numai despre electoratul USL sau de o pătură mai mare de nemulţumiţi?
- În primul rând, să precizăm că acest referendum a fost pornit din capul locului printr-o ilegalitate, adică prin ignorarea Constituţiei. Legea Fundamentală prevede un singur caz în care preşedintele poate fi demis: când acesta încalcă grav Constituţia. Or, aşa ceva nu s-a întâmplat. Nici acum, nici în 2007, la precedenta tentativă a PSD şi PNL de demitere a preşedintelui Băsescu. Însă, ca şi atunci, şi acum, USL a trecut cu o uşurinţă rău prevestitoare peste această prevedere a Constituţiei. De aceea, în timpul campaniei-fulger pentru referendum n-au pomenit nimic despre vreo încălcare a Constituţiei de către Traian Băsescu. Or, un preşedinte numai pentru asta poate fi demis, nu pentru că a devenit nepopular la un moment dat, nu pentru că se exprimă neinspirat în diverse ocazii, nu pentru că zgândăre orgoliul adversarilor. Nu aşa funcţionează un stat de drept. Dar pentru ca referendumul să ajungă să se producă, au mai fost necesare câteva forţări şi încălcări ale legii. De exemplu, guvernul a dat o Ordonanţă de Urgenţă cu privire la referendum, chiar după ce începuse procedura de suspendare a preşedintelui, schimbând regulile în timpul jocului. Revenind la întrebarea dvs., faptul că peste şapte milioane de români au spus "da” demiterii lui Băsescu este o realitate de care nu poţi să nu ţii seama. Totuşi, este interesant de aflat cum s-au strâns aceste voturi, care depăşesc numărul de alegători ai USL. Asta înseamnă că ori antipatia faţă de d-l Băsescu este mai largă decât plaja electorală a USL, ori USL s-a mobilizat atât de bine, încât a reuşit să obţină un plus de două milioane de voturi, a căror provenienţă s-ar putea să fie foarte suspectă, dacă nu chiar frauduloasă. Referendumul acesta nu a respectat nici una dintre regulile normale ale unui astfel de scrutin. Nu a existat obligativitatea sigiliului pe urnă, aşa încât oricine putea umbla în ea. Nu au existat camere de supraveghere în secţiile speciale de vot. Nu au existat Birouri electorale locale, la care să reclami neregulile. Nu a existat obligativitatea de a inventaria numărul de ştampile utilizate. Prin urmare, felul în care a fost pregătit referendumul ne arată că au fost create condiţii optime pentru fraudarea votului. Astfel încât nu ştim câte din cele 7,4 milioane de voturi sunt reale şi câte sunt furate. Dar ca semnal, numărul acestor voturi date împotriva preşedintelui sigur că e important, chiar dacă nu era nici o surpriză scăderea de popularitate a lui Traian Băsescu. Înainte de suspendare, avea o cotă de încredere de 14%. Referendumul i-a dat posibilitatea să crească în sondaje până la 30 şi ceva la sută. O parte dintre electori, 11%, au şi votat pentru menţinerea în funcţie a lui Traian Băsescu, probabil din cauza strategiei confuze a PDL şi a preşedintelui, care mai întâi au îndemnat la vot şi apoi au cerut boicotarea, când au văzut cum se pregătea USL de fraudă. De altfel, condiţiile referendumului au fost schimbate tot timpul, ceea ce este o mare ilegalitate. Nu începi un meci fără să ştii regulamentul de joc. Or, la noi jocul începuse, dar tot se mai anunţau noi reguli: repriza asta ţine 65 de minute în loc de 45, pauza nu se mai ia înainte de repriza a doua, ci la sfârşitul meciului, în repriza a doua nu mai avem arbitri şi tot aşa. Deci, referendumul parcă a fost anume croit pentru a înlesni frauda. Dar dincolo de asta, nu era nevoie să faci un referendum pentru a afla că preşedintele Băsescu nu mai are popularitatea de la începutul primului sau al celui de-al doilea mandat. E şi normal să scadă în preferinţele electoratului, căci guvernarea uzează, mai ales într-o perioadă de mare criză economică. Prin comparaţie, Victor Ponta şi-a pierdut creditul oamenilor care mai gândesc în ţara asta, dar şi al întregii UE, în numai două luni.
"Electoratul de etnie maghiară n-a votat nici în 2007 contra preşedintelui”
- Adversarii preşedintelui Băsescu au găsit ţapul ispăşitor pentru eşecul referendumului, în UDMR. A făcut UDMR un joc dublu, votând în Parlament suspendarea d-lui Băsescu şi apoi îndemnându-i pe etnicii maghiari să nu voteze?
- UDMR a fost ameninţată de USL că va plăti, alături de PDL, pentru guvernare, până când UDMR şi-a dat votul pentru suspendarea lui Traian Băsescu. Pe urmă, USL a ridicat anatema asupra UDMR şi Victor Ponta spunea că, desigur, UDMR va fi chemată la reconstrucţia ţării - probabil după ce o va dărâma el cu totul. După referendum, pentru că maghiarii n-au ieşit la vot, liderii USL s-au supărat iarăşi pe UDMR, la adresa căreia s-au exprimat foarte dur. Dar să ne amintim că electoratul maghiar a avut aceeaşi atitudine şi în anul 2007, când preşedintele UDMR de la acea vreme, Marko Bela, a cerut în mod expres etnicilor maghiari să meargă la vot şi să-l demită pe preşedinte. Maghiarii n-au mers nici atunci, şi cu atât mai puţin aveau de ce să meargă de data asta, când liderii UDMR au spus că face fiecare cum crede. Prin urmare, ori maghiarii sunt mai pragmatici decât românii şi şi-au dat seama că asta nu rezolvă nimic, că nu e cea mai bună soluţie pentru România, că preşedintele ţării n-a făcut ceva pentru care să merite să fie demis, ori au considerat că nu e o problemă care să-i intereseze şi să-i implice. Aşa încât n-aş lega neparticiparea cetăţenilor români de etnie maghiară la referendum, de indicaţiile date de liderii partidelor lor, sau de către Victor Orban, premierul Ungariei.
- De ce credeţi că s-a amestecat Victor Orban în desfăşurarea referendumului, recomandând maghiarilor din România să nu voteze?
- Pe de o parte, s-ar putea să o fi făcut dintr-o solidaritate de familie politică, pentru că FIDESZ şi PDL sunt împreună în Partidul Popular European. Pe de altă parte, probabil că şi Victor Orban, ca orice lider responsabil din UE, nu-şi doreşte un asemenea precedent periculos: ca un şef de stat european să fie demis prin încălcarea legii.
- Cred că s-a votat masiv în favoarea USL acolo unde sunt baroni locali puternici, care s-au implicat mai mult, aşa cum sunt Marian Oprişan (Vrancea), Radu Mazăre (Constanţa) şi Liviu Dragnea (Teleorman). În acele locuri au ieşit şi mai multe voturi, în unele localităţi şi până la 200%! Unde baronii locali n-au fost atât de înfipţi şi de motivaţi, s-au obţinut scoruri normale. Aşa ne apare Muntenia, drept campioană la vot, iar Moldova şi, mai ales Ardealul, împotriva referendumului. Ardealul a fost întotdeauna cu un pas mai spre dreapta, încă din anul 1990, probabil şi pentru că a fost mai conectat la Occident. O surpriză plăcută a făcut de data asta Bucureştiul, cu o rată de participare de 40%. După ce la ultimele scrutinuri, bucureştenii au sancţionat drastic PDL, acum, văzând cum arată alternativa, şi-au revizuit atitudinea şi, ca atare, n-au marşat la această falsificare a ideii de democraţie.
- Invalidarea referendumului se tot amână. Cât poate USL întârzia revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni? Şi cum credeţi că va continua lupta?
- Cred că USL-iştii vor face tot ce depinde de ei şi vor încălca oricâte legi şi regulamente le vor sta în cale, pentru a forţa validarea referendumului şi, dacă nu se poate, pentru ca măcar să întârzie cât mai mult invalidarea lui, să amâne revenirea la Cotroceni a lui Traian Băsescu. Un prim semnal în acest sens l-a dat chiar Ion Iliescu, care, de pe poziţia sa de guru al comunismului, a indicat Curţii Constituţionale - ca pe vremea când era preşedinte şi toţi membrii Curţii erau numiţi de domnia sa - să valideze referendumul. Poziţia lui Iliescu coincide, ca să vezi întâmplare, cu ce susţinea Vocea Rusiei, anume, că USL trebuie, fie să repete referendumul, fie să obţină validarea şi, la nevoie, să utilizeze chiar forţa în acest scop. Dacă ne gândim şi că Aleksandr Kondiakov, un personaj influent la Kremlin, s-a întâlnit cu liderii PSD la Bucureşti, înainte de suspendarea din 2007, iar pe 14 iunie anul acesta, s-a întâlnit cu Victor Ponta, la ambasada rusă din Bucureşti, parcă se întrevede un scenariu negru. Site-ul KremlinLeaks a publicat un mesaj între doi oficiali ruşi, în care se spunea: "Victor Ponta ne-a încredinţat că din luna iulie va începe un proces de «purificare», cum a fost stabilit, şi dânsul, ca şi altă dată, contează pe ajutorul nostru. Şi că, din momentul începerii «curăţeniei» totale, investiţiile noastre locale vor fi valorificate. Din motive lesne de înţeles, vom intra din nou în legătură abia după 1 august”. În această cheie poate fi înţeleasă mai bine atitudinea lui Ponta şi a altor lideri USL faţă de instituţiile şi de liderii UE, ale căror recomandări şi somaţii le nesocotesc în fapt, deşi, oficial, la Bruxelles, s-au prefăcut că le dau curs. Probabil că se bazează pe ajutor din altă parte, pentru că altfel nu-mi explic cum pot să rişte pierderea prestigiului României în UE, sancţiuni din partea UE, blocarea unor fonduri şi lipsirea de un credit fără de care nu ne putem descurca.
"Felul în care USL a dat lovitura te face să te gândeşti că a avut un plan primit din altă parte”
- Credeţi în acest scenariu al unei înţelegeri între USL şi Rusia?
- Aş vrea să nu cred, la drept vorbind, pentru liniştea mea. Dar nu am cum să nu iau în considerare elementele despre care am vorbit. În plus, felul în care USL a dat lovitura, cum şi-a asigurat fiecare pas, cum a schimbat oamenii din funcţii şi a modificat legi, când nu le-a încălcat de-a dreptul, te face să te gândeşti că a avut un plan pe care l-a executat în trei zile. Or, acest plan nu putea fi gândit de liderii USL, că nu sunt în stare, după cum se vede din cum guvernează. Şi atunci, te întrebi, cum au putut face un plan pentru lovitura de palat? Fie au nişte securişti bine pregătiţi pe acest domeniu - poate Dan Voiculescu la asta s-o pricepe. Fie au primit planul din altă parte.
- Preşedintele Băsescu a atras atenţia în campania pentru referendum că România votează pentru o direcţie de mers spre Vest, dar a ţinut să precizeze că Federaţia Rusă n-are nici un amestec. De ce să facă această declaraţie, având în vedere că un amestec al ruşilor nu putea să-i scape?
- Nu ştiu, poate d-l Băsescu a fost diplomat, deşi ar fi fost una dintre puţinele ocazii în care s-ar fi dovedit astfel. Dar Victor Ponta şi-a trădat preferinţa pentru Est, involuntar, când a spus că UE are ceva cu ţările din Est. Iar Andrei Marga, ministrul de Externe, a fost şi mai imprudent, că, deh, vorbeşte gura fără el într-un mod de-a dreptul alarmant. După ce s-a văzut ajuns la Consiliul European, alături de Victor Ponta (care a mers acolo, să nu uităm, încălcând legea), a spus că "s-a produs o cotitură istorică în politica externă a României”.
- Credeţi că mai e posibilă coabitarea între preşedintele Băsescu şi liderii USL, oricare ar fi aceştia, în eventualitatea că Ponta şi Antonescu s-ar retrage din prima linie?
- Crin Antonescu şi Victor Ponta aşteaptă să demisioneze Traian Băsescu. În ce-l priveşte pe acesta, el spunea că Victor Ponta va fi retras din poziţia de premier, chiar de către PSD, care îşi dă seama unde i-a dus. Probabil că d-l Băsescu aşteaptă ca şi Crin Antonescu să-şi respecte promisiunea de a pleca din politică, după pierderea referendumului. Ei bine, eu cred că nu se va retrage nici unul. Şi că vor continua războiul. Aşa temperamental şi conflictual cum este, Traian Băsescu a făcut nişte paşi pentru o bună conlucrare. Este cel care a dat serviciile secrete pe mâna opoziţiei, ceea ce USL n-a făcut niciodată şi nici nu va face. A lăsat Televiziunea şi Radioul public exclusiv pe mâna opoziţiei, un mandat prezidenţial întreg, în vreme ce USL, imediat ce a venit la guvernare, a ocupat TVR - care a devenit un fel de "Antenica 4”. Când s-a creat altă majoritate parlamentară, şi în 2009, şi acum, Traian Băsescu i-a chemat pe cei din opoziţie la guvernare. După ce l-a desemnat pe Victor Ponta premier, preşedintele Băsescu a tăcut vreo lună şi ceva, pentru a nu provoca vreo ruptură. Cel care a deschis conflictul a fost Ponta, care s-a trezit că vrea în locul preşedintelui la Consiliul European, unde s-a şi dus, încălcând decizia Curţii Constituţionale. Cei care nu pot coabita decât cu cei din gaşca lor şi de aceeaşi fire cu ei sunt cei din PSD.