MITURI CREŞTINE
- În inima Irlandei există un loc unde, din timpuri imemoriale, credinţa populară localizează o trecere către lumea de dincolo. Mii de pelerini se adună aici anual pentru a primi semne divine -Prima semnalare a locului îi aparţine lui Giraud le Gallois. În lucrarea sa Topographia Hibernica, el adună impresiile unei călătorii făcute în anul 1185 în actuala Irlandă. Pe un lac din Ulster există o insulă împărţită în două. Jumătate din teritoriul ei e ocupat de o câmpie frumoasă şi înverzită, locuită de câţiva călugări ai ordinului cistercian; cealaltă parte, "feroce şi teribilă”, fusese abandonată demonilor care o locuiau. Stâncoasă, ea adăpostea nouă peşteri care comunicau direct cu infernul. La data scrierii cărţii, se credea că oamenii care aveau curaj să petreacă o noapte într-una din aceste găuri de piatră pentru a se căi de păcate, rezistând ameninţărilor şi tentaţiilor diavoleşti, erau mântuiţi şi primeau un semn de binecuvântare divină.
Relatările făcute la începutul mileniului de Giraud le Gallois nu sunt invenţii fantastice. Locul există şi azi, în realitate, cu toate detaliile în care a fost descris. Tradiţia i-a dat numele de Purgatoriul Sf. Patrick.
Cunoscută sub numele de Station Island, insula e situată pe Lacul Roşu (Lough Derg), în comitatul Donegal, în Irlanda. După aproape o mie de ani de istorie, misterul ei este la fel de puternic, legat de viaţa de dincolo.
Patrick a fost sfântul care a evanghelizat Irlanda celtică şi druidică, întâmpinând mari obstacole în demersul său. Să le explici unor păgâni rezistenţi în tradiţie ce este cerul şi ce este infernul era cât se poate de dificil.
Convertirile creştine erau foarte rare, iar inimosul propagator era chiar pe punctul de a-şi pierde speranţa, când într-o zi i s-a arătat Domnul Iisus, care i-a oferit o soluţie. El i-a arătat o grotă de piatră, care cobora în pământ, înfundată în obscuritate. Cel ce ar fi acceptat să coboare în ea pentru a petrece acolo o noapte de penitenţă, rezistând ameninţărilor şi vocilor de sirenă diavoleşti, avea să fie iertat de păcate şi admis pentru o clipă în lumea de dincolo. Urmând sfaturile domnului său, Sf. Patrick a început să aibă succese, un număr neaşteptat de mare de oameni trecând - după ce văzuseră raiul - la creştinism.
Cea mai cunoscută incursiune în Purgatoriul Sfântului Patrick îi aparţine cavalerului Owein şi s-a consumat la anul 1153.
Copleşit de numărul oamenilor ucişi pe câmpurile de bătălie, el s-a oferit voluntar să înfrunte întâlnirea cu diavolii şi cu moartea, sperând în binecuvântarea lui Dumnezeu. Înainte de a pătrunde în cavernă, superiorul călugărilor, care erau în număr de 12, îmbrăcaţi toţi în alb, i-a dat ultimele instrucţiuni. Apoi, gura peşterii fu înconjurată de noapte şi Owein pătrunse în bezna neagră, făcându-se nevăzut. Cuvintele călugărului îi luminau însă drumul: "La început, vei fi înconjurat de demoni care te vor ameninţa cu torturi, îţi vor arăta imaginile fioroase ale infernului, încercând apoi să te cumpere cu vorbe prefăcute şi mincinoase. Dacă cedezi în faţa terorii lor şi te întorci din drum, vei fi pierdut cu trup şi suflet. Dacă vei fi pregătit să-i înfrunţi, invocă sfântul nume al lui Iisus”. Şi Owein a coborât. Imediat a fost înconjurat de diavoli oribili, care l-au hărţuit pe tot drumul care ducea în infern. Viziunea iadului seamănă izbitor cu aceea a lui Dante, care pare să fi citit relatarea temerarului cavaler: patru câmpii pustiite de-un vânt de gheaţă, populate de fiare sălbatice şi de unelte groaznice de tortură, în care erau schingiuiţi muritori păcătoşi, un munte înalt, de pe vârful căruia pedepsiţii erau îmbrânciţi într-un fluviu de foc; în fine, poarta iadului, păzită de un văl de foc. Owein nu s-a speriat, n-a fugit, a invocat numele lui Iisus, care l-a ajutat să înainteze. În clipa când era să cadă pe fundul peşterii, a rostit încă o dată numele magic şi a scăpat de la moarte. Pe urmă, a trecut un pod înalt şi alunecos, care l-a dus în faţa unui zid de piatră în care era tăiată o poartă de aur, care emana un miros parfumat. Deschizând-o, cavalerul a descoperit o privelişte paradisiacă: lumea de dincolo. Aşezat în genunchi, s-a rugat pentru iertarea păcatelor. Cuprins de o fericire desăvârşită, Owein a ridicat ochii spre cer şi a văzut o lumină albă şi orbitoare în care era învăluit Iisus. "Urmaţi-mă şi voi fi totdeauna cu voi”. Owein s-a reîntors pe acelaşi drum, cu ochii plini de lacrimi şi de lumină. Diavolii l-au lăsat în pace. A ieşit la suprafaţă complet schimbat. Iar în timp ce le istorisea călugărilor întâmplările călătoriei, pe cerul de deasupra mânăstirii a staţionat permanent o lumină albă şi orbitoare.
Interzis de papalitate în Evul Mediu, cultul iniţiatic al Sf. Patrick a renăscut în jurul anului 1600, când insula a fost pur şi simplu invadată de pelerini dornici de mântuire. Coborârile în grotă au fost întrerupte, penitenţa fiind înlocuită de zile de tăcere şi post. Cu toate astea, lumina strălucitoare n-a întârziat niciodată să se arate şi este aşteptată şi astăzi, de ziua Sf. Patrick, când mii de irlandezi îngenunchează pe câmpia de iarbă din Station Island, veghind 24 de ore, postind şi rugându-se întruna, pentru a primi semnul de mântuire trimis de Iisus.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
