- În inima Irlandei există un loc unde, din timpuri imemoriale, credința populară localizează o trecere către lumea de dincolo. Mii de pelerini se adună aici anual pentru a primi semne divine -
Prima semnalare a locului îi aparține lui Giraud le Gallois. În lucrarea sa Topographia Hibernica, el adună impresiile unei călătorii făcute în anul 1185 în actuala Irlandă. Pe un lac din Ulster există o insulă împărțită în două. Jumătate din teritoriul ei e ocupat de o câmpie frumoasă și înverzită, locuită de câțiva călugări ai ordinului cistercian; cealaltă parte, "feroce și teribilă”, fusese abandonată demonilor care o locuiau. Stâncoasă, ea adăpostea nouă peșteri care comunicau direct cu infernul. La data scrierii cărții, se credea că oamenii care aveau curaj să petreacă o noapte într-una din aceste găuri de piatră pentru a se căi de păcate, rezistând amenințărilor și tentațiilor diavolești, erau mântuiți și primeau un semn de binecuvântare divină.
Relatările făcute la începutul mileniului de Giraud le Gallois nu sunt invenții fantastice. Locul există și azi, în realitate, cu toate detaliile în care a fost descris. Tradiția i-a dat numele de Purgatoriul Sf. Patrick.
Cunoscută sub numele de Station Island, insula e situată pe Lacul Roșu (Lough Derg), în comitatul Donegal, în Irlanda. După aproape o mie de ani de istorie, misterul ei este la fel de puternic, legat de viața de dincolo.
Patrick a fost sfântul care a evanghelizat Irlanda celtică și druidică, întâmpinând mari obstacole în demersul său. Să le explici unor păgâni rezistenți în tradiție ce este cerul și ce este infernul era cât se poate de dificil. Convertirile creștine erau foarte rare, iar inimosul propagator era chiar pe punctul de a-și pierde speranța, când într-o zi i s-a arătat Domnul Iisus, care i-a oferit o soluție. El i-a arătat o grotă de piatră, care cobora în pământ, înfundată în obscuritate. Cel ce ar fi acceptat să coboare în ea pentru a petrece acolo o noapte de penitență, rezistând amenințărilor și vocilor de sirenă diavolești, avea să fie iertat de păcate și admis pentru o clipă în lumea de dincolo. Urmând sfaturile domnului său, Sf. Patrick a început să aibă succese, un număr neașteptat de mare de oameni trecând - după ce văzuseră raiul - la creștinism.
Cea mai cunoscută incursiune în Purgatoriul Sfântului Patrick îi aparține cavalerului Owein și s-a consumat la anul 1153. Copleșit de numărul oamenilor uciși pe câmpurile de bătălie, el s-a oferit voluntar să înfrunte întâlnirea cu diavolii și cu moartea, sperând în binecuvântarea lui Dumnezeu. Înainte de a pătrunde în cavernă, superiorul călugărilor, care erau în număr de 12, îmbrăcați toți în alb, i-a dat ultimele instrucțiuni. Apoi, gura peșterii fu înconjurată de noapte și Owein pătrunse în bezna neagră, făcându-se nevăzut. Cuvintele călugărului îi luminau însă drumul: "La început, vei fi înconjurat de demoni care te vor amenința cu torturi, îți vor arăta imaginile fioroase ale infernului, încercând apoi să te cumpere cu vorbe prefăcute și mincinoase. Dacă cedezi în fața terorii lor și te întorci din drum, vei fi pierdut cu trup și suflet. Dacă vei fi pregătit să-i înfrunți, invocă sfântul nume al lui Iisus”. Și Owein a coborât. Imediat a fost înconjurat de diavoli oribili, care l-au hărțuit pe tot drumul care ducea în infern. Viziunea iadului seamănă izbitor cu aceea a lui Dante, care pare să fi citit relatarea temerarului cavaler: patru câmpii pustiite de-un vânt de gheață, populate de fiare sălbatice și de unelte groaznice de tortură, în care erau schingiuiți muritori păcătoși, un munte înalt, de pe vârful căruia pedepsiții erau îmbrânciți într-un fluviu de foc; în fine, poarta iadului, păzită de un văl de foc. Owein nu s-a speriat, n-a fugit, a invocat numele lui Iisus, care l-a ajutat să înainteze. În clipa când era să cadă pe fundul peșterii, a rostit încă o dată numele magic și a scăpat de la moarte. Pe urmă, a trecut un pod înalt și alunecos, care l-a dus în fața unui zid de piatră în care era tăiată o poartă de aur, care emana un miros parfumat. Deschizând-o, cavalerul a descoperit o priveliște paradisiacă: lumea de dincolo. Așezat în genunchi, s-a rugat pentru iertarea păcatelor. Cuprins de o fericire desăvârșită, Owein a ridicat ochii spre cer și a văzut o lumină albă și orbitoare în care era învăluit Iisus. "Urmați-mă și voi fi totdeauna cu voi”. Owein s-a reîntors pe același drum, cu ochii plini de lacrimi și de lumină. Diavolii l-au lăsat în pace. A ieșit la suprafață complet schimbat. Iar în timp ce le istorisea călugărilor întâmplările călătoriei, pe cerul de deasupra mânăstirii a staționat permanent o lumină albă și orbitoare.
Interzis de papalitate în Evul Mediu, cultul inițiatic al Sf. Patrick a renăscut în jurul anului 1600, când insula a fost pur și simplu invadată de pelerini dornici de mântuire. Coborârile în grotă au fost întrerupte, penitența fiind înlocuită de zile de tăcere și post. Cu toate astea, lumina strălucitoare n-a întârziat niciodată să se arate și este așteptată și astăzi, de ziua Sf. Patrick, când mii de irlandezi îngenunchează pe câmpia de iarbă din Station Island, veghind 24 de ore, postind și rugându-se întruna, pentru a primi semnul de mântuire trimis de Iisus.