Braul cu care se incingea si Acoperamantul pe care Maica Domnului si-l punea pe crestet sunt singurele relicve care au mai ramas pe pamant, dupa ce ea s-a inaltat la cer. Poate ca daca n-ar fi fost apostolul Toma, nu am fi ramas nici cu Sfantul Brau. Dar el a intarziat la inmormantarea Prea Sfintei, si de aceea, atunci cand a ajuns la mormant, i-a rugat pe gropari sa-l deschida, pentru a o mai vedea o data pe Maica Domnului Sau. Si atunci, ne spune Viata Maicii Domnului, au gasit mormantul gol, caci trupul ei sfant fusese ridicat la ceruri. Drept mangaiere pentru durerea lui Toma, in fata apostolului a cazut din nori, ca un falfait de ingeri, Braul Prea Sfintei. Asa a inceput istoria uneia dintre cele mai pretuite relicve ale crestinatatii.
Podoaba Constantinopolului
Sute de ani, Braul a stat in Cetatea Sfanta. Locul lui era acolo, alaturi de Mormantul lui Hristos si de Crucea Rastignirii, amintindu-le credinciosilor ca Dumnezeu a fost prezent cu trupul pe pamant si a avut si o mama, la fel ca oricare dintre noi. Insa in anul 395, Braul avea sa paraseasca Ierusalimul. Pentru totdeauna. Flavius Arcadius, Imparatul Imperiului Bizantin, cel pe care Fecioara Maria il salvase dintr-o furtuna pe mare, l-a luat la Constantinopol, pentru a-l aseza in mareata biserica a Maicii Domnului, din cartierul Chalkoprateia. Aici, Braul avea sa stea langa o alta relicva celebra a crestinatatii - chipul nefacut de mana al lui Hristos, modelul icoanelor ortodoxe.
Au trecut veacurile, iar Braul va fi purtat pe la mai multe biserici ale capitalei Bizantului. Erau anii de inflorire ai Imperiului de Rasarit, anii in care teologii ii compuneau imnuri Fecioarei, iar basileii ii ridicau catedrale somptuoase. Ea, umila Maria, era cinstita ca imparateasa cerurilor si Maica a lui Dumnezeu. Braul sau a fost, pe rand, la Biserica Sfintilor Apostoli, apoi la Sfanta Sofia si in cele din urma la Vlaherne, ctitoria imparatului Leon tracul. O minune mare se va petrece cu Imparateasa Zoe, sotia lui. Traditia spune ca aceasta era bolnava, chinuita de duhuri necurate. Atunci, basileul a deschis racla cu Braul Maicii Domnului, l-a luat in procesiune si, cu rugaciuni si cantari, l-a adus la palat si l-a asezat peste imparateasa. Aceasta s-a insanatosit imediat. Miracolul a facut inconjurul cetatii, iar momentul a dat prilejul unei sarbatori praznuite in biserici in fiecare zi de 31 august. Tot atunci, spre multumire, imparateasa a luat Braul si l-a brodat cu fir de aur.
In Muntele Sfant
Monahii din Muntele Athos spun ca acolo este Gradina Maicii Domnului, care a si poposit in peninsula, dupa Invierea si Inaltarea la cer a lui Hristos. Se cuvenea, asadar, ca Braul sa-i fie pastrat aici. El se afla in Manastirea Vatopedu, adapostit intr-un sipet de argint, lucrat de mesteri din Tara Romaneasca, in secolul al XVIII-lea, si asezat spre inchinare, intr-un paraclis zidit chiar de voievodul Neagoe Basarab. In 1522, doua parti din el au fost daruite Manastirii Katoxenia din Volos, dar cea mai mare bucata a ramas la Vatopedu. De atunci, Braul Maicii Domnului a savarsit minuni nenumarate, consemnate toate de calugarii vatopedini. A oprit epidemii de ciuma si de holera, a potolit suferinte, a fost in pelerinaje prin intreaga lume, chiar si in Romania. Milioane de oameni i s-au inchinat si continua sa i se inchine. Dar nu acest lucru e important. Miraculoasa este semnificatia pe care o poarta, emotia pe care o raspandeste bucata aceea de stofa umila, tesuta din par de camila, de o femeie simpla, care, nebagata de nimeni in seama, l-a nascut, intr-un staul de vite din Bethleem, chiar pe Mantuitorul Lumii, Iisus...