Trei norvegieni, Henrik Norstrud, Knut Gresvig si Thomas Adams, au inventat o noua imbracaminte pentru barbati: "One Piece" ("Dintr-o singura bucata") - o salopeta lalaie, cu gluga si cu un fermoar ce porneste de la slit si se termina in crestetul capului. E facuta din flanela sau dintr-un material plusat, folosit la confectionarea costumaselor pentru copii si a ursuletilor de jucarie. Ciudatul combinezon costa 120 euro, iar clientii se bat pe el, de la Oslo pana la Marsilia. Si in capitala Italiei (renumita pentru barbatii macho) s-a deschis recent un magazin care ofera cu precadere masuri mijlocii, conform cerintelor pietei locale.
In pantecul mamei
Costumul dintr-o bucata reprezinta, de fapt, o metafora vestimentara ce exprima fidel atitudinea generatiei actuale a barbatilor de 30 de ani, asa cum rezulta din statisticile psiho-sociologice internationale. Niste indivizi pe care viata n-are voie sa-i preseze, sa-i zgarie ori sa-i roada, ci trebuie sa le asigure maximum de comoditate. Se cade ca serviciul sa le ofere variatie si placere, insa nu cumva sa-i streseze; relatia sentimentala sa mearga lin si frumos, dar de obligatii nu poate fi vorba. Daca incerci sa obtii de la ei o opinie politica, iti aluneca printre degete ca sapunul ud. Evita cu incapatanare sa-si ia vreun angajament. "Sa mai vedem, lucrurile se vor aranja de la sine, intr-un fel oarecare - sau poate ca nu". Ideal ar fi sa se poata intoarce in pantecul mamei, caci, oricum, umbla printre noi ca si cum ar molfai vesnic o suzeta, hipnotizati de muzica pe care casca MP3 le-o toarna in ureche, facandu-i sa se simta ocrotiti, ca pe vremea cand pluteau in lichidul amniotic, liberi de orice raspundere, hraniti si protejati de mamica.
Psihic, acesti barbati inca n-au crescut suficient ca sa-si lepede costumasul de joaca din prima copilarie. Ai zice ca poarta mereu, iarna, ca si vara, o tichie de lana calduroasa si moale, menita sa amortizeze toate socurile posibile. Conturul barbiei si-l ascund in barba lasata sa creasca. In blugii lor ar incapea lejer un scutec. N-au coloana vertebrala. Nu iau niciodata pozitie fata de ceva. Prefera sa se retraga intr-o postura total inofensiva. Sa nu participe. Sa nu se implice. Sa-si tina sufletul ascuns dupa fermoar. "Lasa-ma-n pace, tu, lume rea, si nici eu n-am sa-ti fac tie nimic".
Ursuletul de plus
Molaii sunt bantuiti de temeri. Le e frica de viitor, de propriile lor decizii gresite, de faptul ca altii vor profita de ei. Isi doresc o viata care sa semene cu un spot publicitar. Am vazut o asemenea reclama difuzata la televizor, unde un barbat tanar se transforma, ca prin farmec, intr-un ursulet de plus. Cateva fete in costume de baie topaie in jurul lui, se balacesc in piscina si se invart chicotind in ploaia de stropi, scuturata de ursulet din blana lui pufoasa. "Descopera placerile dulci" - suna mesajul publicitar si, ca sa nu existe neintelegeri, trebuie sa precizam ca el serveste interesele comerciale ale unui producator de inghetata. Ursuletul da vesel din codita de plus, dar in rest, fetele ispititoare, cu pielea bronzata, nu par sa-l indemne la altceva, decat sa se joace, sa se rasfete, sa se alinte. Rasfoind revistele pentru femei, pe cele englezesti mai ales, observi ca multe dintre reprezentantele tinere ale sexului slab deplang faptul ca barbatii de o varsta cu ele nu mai stiu cand e cazul sa se transforme din ursuleti de plus in ursi cu blana adevarata. Adica, sa se maturizeze.
Barbatul in spielhozen nu ridica nici un fel de obiectii cand iubita achita in locul lui consumatia la restaurant, pentru ca e la curent cu dificultatile lui financiare. De aceea, il mai si consoleaza, in vreme ce el isi degusta pe indelete vinul. Dar daca il intreaba apoi: "Ce facem, plecam maine la mare?", el isi da la o parte cu mana zulufii de pe frunte si raspunde evaziv: "Mai vedem...".
Generatia "puiu' mamii"
Intre timp, tichia de lana moale de pe capul generatiei de 30 de ani a atras si atentia psihologilor. Astfel, specialistii au constatat ca, in ultima perioada, tot mai multi barbati cu studii universitare refuza sa faca o cariera. Chestionati in legatura cu intentiile lor, ei raspund: functii de conducere, bani si autoritate - o, nu. Concret, numarul tinerilor absolventi de invatamant superior care manifesta ambitia de a deveni lideri a scazut dramatic in Europa, de la 32% in 2003, la 23% in prezent.
Chiar daca ar fi interesati, acesti egocentristi apatici n-ar izbuti sa ia convingator startul pe plan profesional: cercetatorii apreciaza ca, din 2003 incoace, numarul indivizilor realmente dotati cu acele calitati ce i-ar face apti sa devina cadre de conducere s-a redus cu 28%. Pe portile universitatilor ies acum cohorte de mimoze care necesita ingrijire permanenta: oameni vulnerabili la stres, speriati de obligatii familiale, dezorganizati si incapabili sa faca fata unor probleme complexe. Personajele de tipul businessman-ului pasionat, care-si cucereste clientii cu inteligenta, umor si farmec, sunt pe cale de disparitie. Piata muncii are exigente din ce in ce mai mari, insa tot mai putini barbati tineri sunt dispusi sa se confrunte cu ele.
Garda veche, masculii dominanti din politica si din conducerea marilor firme, au inceput sa-si faca griji serioase. "Cine va prelua stafeta intr-o buna zi, cand noi ne vom retrage la pensie, cu toate onorurile?", se intreaba ei. Eventual femeile? Doamne fereste!
Sa ne intelegem: pe barbatul de factura veche nu si-l doreste nici o femeie inapoi. Pe omul greoi, retrograd, plin de sine, in permanenta preocupat sa marcheze perimetrul suprematiei sale. Daca-l deposedezi de masina lui de serviciu si de geanta din piele, ai sa observi ca nu mai ramane nimic din el. E un ins plicticos, prizonier al unor automatisme profesionale, care debiteaza fraze pline de orgoliu si are convingerea ferma ca el este centrul universului. Acasa, la nevasta si copii, nu e mai mult decat un simplu musafir - ce-i drept, unul raspunzator cu achitarea facturilor.
Manifest catre barbati
Nu este o noutate, psihologii au spus-o deja: incepand cu deceniul noua al secolului trecut, barbatii se afla intr-o criza de identitate. Acum, cu "generatia puiu' mamii" a celor de 30 de ani, catastrofa a ajuns la apogeu. Poate sa fie de vina absenta tatalui (numarul mamelor celibatare creste in occident) asa cum pretind specialistii, sau angoasa profunda declansata de actele teroriste si violenta extremistilor de dreapta, care ucid ca in vremea fascismului. Si mai exista o teorie, intens vehiculata: harnicia si ambitiile exagerate ale femeilor, prezenta lor tot mai vie si mai pregnanta ii constrang pe bietii barbati sa se resemneze, transformandu-se in niste plante ofilite. Cu siguranta ca generatia "puiu' mamii" e raspunzatoare in mare parte de prelungirea sederii in casa parinteasca pana dupa 30 de ani, de refuzul casatoriei, al domiciliilor comune si, mai ales, al copiilor. Si de absenteismul politic, de lipsa patriotismului, a interesului pentru locul si cei printre care traiesti. Intr-un "Manifest catre barbati", publicat de curand, scriitorul german Ralf Bont isi invita contemporanii de acelasi sex sa se elibereze de imaturitatea pentru care se fac vinovati ei insisi. "Femeile au reusit sa se reinventeze in ultimii doua sute de ani. Miscarea feminista si dezbaterile despre rolul femeii in societatea moderna le-au ajutat sa-si defineasca limpede identitatea". Iar barbatii? Ei au pierdut momentul. Au ratat ocazia de a se reexamina. "De aceea ii vedem astazi confuzi si dezorientati", spune el.
Bont crede (sau poate doar se iluzioneaza) ca omenirea are "stari" psihologice, la fel ca si oamenii. Ca noi toti ne gasim astazi in pragul unei noi etape de existenta, care ne cere sa ne redefinim. Pentru prima data, de la Adam si Eva, am putea imparti echitabil intre noi, femei si barbatii, munca si satisfactiile, la birou si la cratita. Am institui o libertate de decizie asupra proiectelor de viata care ar sparge tiparele conventionale. Barbatii ar avea acces la un nou concept de masculinitate. "Aceasta i-ar maturiza si le-ar da posibilitatea sa-si redobandeasca stima de sine", afirma Bont.
Ar fi frumos, intr-adevar. Acest tip de barbat ar merita realmente admiratia noastra. Barbatul maestru in chiftele, spalatul vaselor si manuitul aspiratorului. Numai ca nu stiu cum se intampla, dar barbatii acestia asa de destoinici in casnicie sunt, cel mai adesea... molai. O alta "stare psihologica" a mileniului trei? Fiindca, iata, cu toate ca e depasit, inca ne mai atine calea genul macho, in vreme ce barbatul in spielhozen incearca zadarnic sa tina pasul cu noi. Sigur, pe ici pe colo se mai zareste si cate-un barbat cu "psihologie matura", demn de interes si de stima, si nu pe acestia - din pacate, tot mai putini - ii vizeaza articolul de fata. Plangerea vine din zona femeilor de 30 de ani, tot mai implinite si afirmate pe plan profesional, si care in lipsa unor parteneri de aceeasi valoare, sunt constranse sa-si amane fericirea sentimentala de pe o zi pe alta, invatand sa traiasca fara imbratisari.
Apropo: saptamana trecuta, la Londra, comerciantii si-au epuizat stocul de salopete norvegiene. Piesele de vestimentatie din plus roz bombon s-au vandut pana la ultima, ca painea calda.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
