Aroganta UDMR si duelurile d-lui Presedinte

1. UDMR-ul se remarca din nou, in mod "stralucit". Propunerea de "albire" a politicienilor acuzati de coruptie aduce doua comisii ale C.E. la Bucuresti. Cum comentati?

- Este greu sa nu observi o anumita ironie a istoriei: in anii '90, cand regimul Iliescu alimenta conflictele interetnice si xenofobia facandu-ne de rasul Europei, UDMR obtinea castig de cauza la Consiliul Europei, iar plapandele forte democratice o sustineau. Atunci, UDMR era o promotoare a valorilor europene. Astazi, dupa ce s-a dedulcit la avantajele guvernarii in orice combinatie, UDMR se opune cerintelor UE privind combaterea coruptiei. Daca mai era nevoie de o confirmare a justetei afirmatiei Lordului Acton, potrivit careia puterea corupe, UDMR ne-a oferit-o din plin. Si sa nu se lamenteze domnul Hunor ca ar fi vorba de initiative razlete ale unor parlamentari, pentru ca UDMR nu le-a dezavuat niciodata. Ultima isprava a parlamentarilor UDMR, Marton Arpad si Mate Andras Levente, este, intr-adevar, tentativa de a-i scoate pe demnitari - fie ei alesi sau numiti - in afara legii penale care pedepseste faptele de coruptie, pentru ca, vezi Doamne, ar avea alt "statut constitutional", adica ar fi deasupra muritorilor de rand. Mai subtil, senatorul Mate propune pedepsirea demnitarilor care au obtinut "profituri nejustificate", pentru ca, nu-i asa, orice profit sau folos are in spate un contract, adesea aprobat de consiliul local, deci nu poate fi nejustificat. Ca sa nu avem insa dubii, tot el a propus si eliminarea interdictiei de a semna contracte cu companiile la care oficialul public a lucrat in ultimii 5 ani sau de la care a primit foloase de orice natura. Este vorba de acelasi senator Mate, care a cerut in Parlament ca bugetul ANI sa fie redus la 5% din nivelul actual, dupa ce Agentia aratase ca si-a angajat sotia la propriul cabinet parlamentar, si de acelasi deputat Marton, care a incercat anul trecut sa reduca drastic puterile ANI, inclusiv prin secretizarea declaratiilor de avere si interese ale demnitarilor. Sa adaugam si razboiul deschis purtat de cativa ani de Gyorgy Frunda impotriva Monicai Macovei si a lui Daniel Morar, si vom avea un tablou aproape complet al curentului anti-reformist din UDMR - curent pe care, repet, conducerea UDMR nu l-a dezavuat explicit. Toate formatiunile noastre politice sunt imperfecte, dar ceea ce pare a defini UDMR este aroganta cu care promoveaza cauze contrare interesului tarii - caci nimic nu poate fi acum mai nociv pentru Romania decat sa fie perceputa la nivel european ca o tara in care nici o reforma anti-coruptie nu este ireversibila, ca o ruda nu numai saraca, ci si incorigibila a familiei europene. Si totusi, alesii UDMR nu au nici o jena in a contribui decisiv la aceasta perceptie. Explicatia acestei arogante provine din statutul special cu care s-au obisnuit parlamentarii UDMR: ca element indispensabil al oricarei coalitii, din cauza sistemului nostru electoral nenorocit si al absenteismului inconstient al romanilor, ei au reusit prea des sa-si impuna vointa si interesele prin santaj si presiuni. Legislatia si institutiile anti-coruptie introduse de Monica Macovei ignora insa acest statut special, ceea ce-i infurie si-i provoaca la contraatac. Slabi, lipsiti de valori si obsedati de interese meschine, politicienii PDL nu le fac fata, iar USL le face curte, desi nu are de gand sa le satisfaca vreodata pretentiile. Daca ne gandim mai bine, slabiciunea si dezbinarea tipic romanesti stimuleaza aroganta UDMR. Ca intotdeauna, problema e la "ai nostri", chiar daca nu ne place s-o recunoastem.

2. Nominalizarea la sefia SIE a lui Teodor Melescanu, facuta de Traian Basescu, l-a scos din minti pe Crin Antonescu, care cere excluderea "tradatorului" din Partidul Liberal. Cum va explicati, totusi, propunerea Presedintelui? De ce un liberal si de ce Melescanu, binecunoscut traseist pe harta partidelor politice? Ce-l recomanda ca apt pentru SIE?

- Haideti, mai intai, sa radem putin cu Crin Antonescu: la 9 martie 2010, liderul PNL sustinea candidatura lui Teodor Melescanu la Curtea Constitutionala, in termeni fara echivoc: "domnul Melescanu (...) prin experienta sa politica, juridica si diplomatica, prin anvergura personalitatii sale politice, este o propunere foarte onorabila, pe care PNL o va sustine". Astazi, experienta si anvergura au disparut ca prin farmec si propunerea domnului Melescanu pentru conducerea SIE nu mai este onorabila, pentru ca a venit din partea sefului statului. Nu ne vom pierde vremea argumentand inconsecventa sau chiar incoerenta domnului Antonescu, ele fiind dovedite deja din abundenta. Nici nu cred ca are rost sa cautam prea multe justificari pentru alegerea domnului Melescanu: poate ca nu i-a fost niciodata straina activitatea serviciilor de informatii externe, dar lumea diplomatiei si a serviciilor de informatii nu este populata de virgine nicaieri in lume; si apoi, presedintele Basescu nu l-ar fi propus, daca nu ar fi agreat de NATO si UE. In plus, este rezonabil sa presupunem ca directorul SIE si directorul SRI dau o anumita directie si impun anumite reguli serviciilor pe care le conduc, fara a detine totusi controlul absolut asupra acestora. Acestea fiind zise, putem, intr-adevar, sa ne intrebam, de ce a cautat seful statului un director al SIE in PNL, de ce a ales un traseist, de ce nu a oferit aceasta functie unui membru onorabil al PDL sau unui independent la fel de onorabil? Presupun ca presedintele a dorit sa dea o lovitura politica de tipul celor la care se pricepe foarte bine, o lovitura care sa creeze probleme de nerezolvat adversarilor sai. Pe de o parte, prin numirea domnului Melescanu la SIE, PNL a pierdut un senator, iar coalitia are acum cu doi senatori in plus fata de USL. Mai important este insa ca Traian Basescu a stiut sa se foloseasca de Teodor Melescanu pentru a submina autoritatea lui Crin Antonescu si a-l provoca pe acesta la o iesire care nu are cum sa-i sporeasca popularitatea. Presedintele poate spune acum ca se situeaza deasupra partidelor, ca numeste oamenii in functii-cheie dupa competente, nu dupa criterii partizane, ca respecta "experienta politica, juridica si diplomatica" a domnului Melescanu si "anvergura personalitatii sale politice" pe care insusi Crin Antonescu le laudase acum 2 ani. Evident, Crin Antonescu devine acum ridicol cand anunta ca-l va exclude pe Teodor Melescanu din PNL. O fi domnul Melescanu traseist de facto, dar lipsa sa de agresivitate in dezbaterea publica, eleganta si calmul cu care se manifesta i-au creat o imagine favorabila. O fi aceasta imagine superficiala, dar ea este confirmata de mai multe sondaje de opinie, deci exista. Ma veti intreba, probabil, cat de cinic poate fi Traian Basescu, incat sa-l desemneze ca director al SIE pe fostul sef de campanie al lui Ion Iliescu, totodata apropiat al lui Dinu Patriciu? Raspunsul meu este: exact atat de cinic cat este nevoie in batalia politica. Nu suna "politically correct"? Atunci amintiti-va cum, de 22 de ani, idealistii au pierdut pe toata linia.