De bine sau de rau despre 2012

SANDA NICOLA (B1TV)

"Sa privesc doar in sus"

Ma gandesc la anul 2012 ca la o furtuna. Avem alegeri in tara, in Franta, in Statele Unite, previziuni sumbre in privinta economiei, Jocuri Olimpice la Londra, asteptam deznodamantul in procesul lui Hosni Mubarak, pentru care s-a cerut pedeapsa cu moartea. Iar acestea sunt doar cateva evenimente predictibile, cine stie ce revolte spontane pot izbucni sau ce ne rezerva natura? Mi-e limpede ca va fi un an dificil din punct de vedere profesional, cu nenumarate situatii in care va trebui sa cantaresc cu multa atentie daca am de-a face cu informatie credibila sau intoxicari. Imi doresc sa pot sa-mi pastrez cumpatul in orice situatie, sa iau fiecare zi asa cum vine si sa reusesc sa fiu pe faza, in orice moment. Imi doresc sa accept, in sfarsit, ca e aproape imposibil sa mai facem presa cum se facea odata si sa ma adaptez la conditiile de acum, cand se aloca din ce in ce mai putine resurse pentru a documenta o stire TV.
Dar daca la serviciu sunt cat se poate de constienta ca nu-mi sta in putere sa schimb mare lucru, in plan personal stiu ca tine numai de mine sa aduc schimbarea. Sunt multi demoni, multe frici pe care vreau sa le inving in 2012. Vreau sa scap de teama ca voi dezamagi, ca nu ma voi ridica la inaltimea asteptarilor, vreau sa las jos tot balastul care ma impiedica sa creez la adevaratul meu potential. Sunt in continuare prea dependenta de opiniile celorlalti, am nevoie, in continuare, de multe confirmari, iar asta trebuie sa se schimbe! Trebuie sa indraznesc sa dezvalui mai mult din mine, cu riscul de a fi nepopulara, uneori, trebuie sa fiu mai des "eu" si mai rar ceea ce ar vrea altii sa fiu.
Implinesc in curand 34 de ani si ma uit la cifra asta cu bucurie, incercand sa-mi extrag din ea un plus de incredere in mine. Mi se intampla sa uit, uneori, ca am crescut, ca nu mai e cazul sa tac si sa inghit. Uit ca port in spate o suma de experiente fabuloase care m-au calit, m-au pregatit pentru orice. Da, am 34 de ani si mi-as dori sa fac din varsta asta cea mai frumoasa etapa din viata mea de pana acum. Vreau sa gasesc resurse, si financiare, si de creativitate, sa duc mai departe proiectul TV numit "Generatia cu cheia de gat", vreau sa public o carte... Nici n-am avut pana acum curajul sa spun ca lucrez la un roman.
Furtuna, spuneam la inceput? Poate chiar ciclon sau uragan. Iar daca 2012 va fi un ciclon care va lua pe sus tot ce intalneste in cale, care va rasturna ierarhii, valori, principii, perceptii, eu as vrea sa ma pot aseza in "ochiul furtunii". In acel perimetru din mijlocul haosului, unde vantul adie usor, dar deasupra caruia cerul este in continuare senin. Sa nu ma ingrozesc, sa nu ma uit nici in stanga, nici in dreapta, niciodata in pamant, sa privesc doar in sus.

Livia Dila (TVR)

"Ce imi propun? Sa am grija de sufletul meu"

Am intrat deja in misteriosul 2012 si tot ce vreau e sa las pe maine gandurile negre. Sa ma ocup de cele frumoase, sa ma multumesc cu ce am, sa ma bucur ca eforturile nu mi-au fost in zadar. Asa ar face o persoana inteleapta.
Suntem prinsi in valtoarea timpului, cu turbulentele, dezordinea si schimbarile lui. Dar noi unde si cine mai suntem, de fapt? Facem totul in viteza, fara ragaz, repede si bine. Ne suparam usor, ne enervam si vedem totul in negru. Evenimentele se succed si nu e timp sa le analizam, pentru ca suntem prinsi in datorii fata de ceilalti, datorii de tot felul. Dar daca am inchide putin ochii si am respira calm? Daca am actiona cu totul altfel? Daca mai sunt si alte iesiri din situatie, decat cele triste pe care le-am anticipat? Daca nu ne-am mai lasa invariabil pe noi insine pe ultimul loc?
2012 va fi un an scurt, asa cum sunt mai toti de la o vreme. Si ne va fi tot mai greu sa gasim, de-a lungul lui, momente de plenitudine. Ce imi propun? Sa am grija de sufletul meu. Sa am timp pentru corpul meu, mintea mea, sensibilitatile si nevoile mele, ca niciuna din ele sa nu-si ia mai tarziu revansa.As vrea sa nu uit ca N-AVEM VOIE sa ne pierdem in tumultul lumii, ca nu ne putem salva decat daca nu lasam nici o zi sa treaca fara sa ne intrebam, inca o data, care sunt valorile in care credem si daca ne-am abatut sau nu de la ele. Numai asa putem fi fericiti. Va fi un an in care voi continua sa ma bucur si sa ma uimesc, vazand-o pe fetita mea cum creste. Privind-o, realizez cata fragilitate si cata sensibilitate e in fiecare dintre noi si cat de usor pot fi ele spulberate de agresivitatea din jur.
Pana la urma, 2012 va trece asa cum l-am asternut. Alaturi de familie, echilibrul meu, si alaturi de oamenii inteligenti de care m-am inconjurat in timp, oameni minunati, cu existentele lor luminoase, de la care am inteles ca bucuria adevarata nu e posibila in afara binelui, cinstei si modestiei.
Imi doresc si va urez ca 2012 sa fie un an al reintoarcerii la cuvintele intelepte din strabuni, la credinta in fortele proprii, la "nesmintire". Va doresc sa va bucurati si sa redescoperiti lucrurile care va faceau fericiti si sa redobanditi energia tineretii, chiar daca si acum sunteti tineri.

Moise Guran (TVR 2)

"Nu cred in sfarsitul lumii"

Am sentimentul ca lumea a intrat in 2012 cu un soi de apasare surda. Mergem inainte din inertie, dar multi si-au pierdut speranta, dupa atatia ani de criza. Nu spun criza economica. Este mai mult o criza de incredere. La noi, la romani, inca se simt efectele sociale ale recesiunii. Oamenii nu simt si nici nu cred ca ea a trecut cu adevarat. Si nici eu nu pot baga mana in foc ca s-a dus. Ma tem sa nu fim doar intr-o pauza, dupa care sa reizbucneasca mai aprig decat inainte.
Partea buna e ca acesti ani dificili ne-au schimbat si ne-au intarit pe multi dintre noi. Suntem ceva mai maturi, a crescut ponderea celor curajosi, a celor care nu se dau batuti cu una cu doua, a celor care merg inainte cu bagare de seama, a celor care nu asteapta nimic de la ceilalti, dar se bazeaza mult pe ei insisi. S-a format, fara sa ne dam seama, o noua generatie. Nu neaparat a celor tineri, cat a celor caliti de criza.
In 2012 si in anii urmatori vor aparea probabil alti lideri politici si nu numai, alte idei, alte valori, ce vor purta lumea spre o alta directie.
Cred ca in acest an se va transa, intr-un fel sau altul, si problema Europei Unite. Dar, mai mult decat atat, sper intr-o detensionare a situatiei din Golf, pentru ca ma ingrijoreaza, sincer, mai mult decat criza politica europeana. Lumea va reusi sa faca un mare pas inainte dupa aceasta criza, daca va reusi sa evite ceea ce nu a reusit dupa Marea Depresie, adica un razboi de amploare. In rest, nu cred in sfarsitul lumii dintr-o ratiune simpla - orice sfarsit este un nou inceput!