- In primul rand, trebuie sa precizam ca nu aveam nici un motiv sa adoptam pozitia Marii Britanii, tara in care serviciile financiare asigura 10% din PIB si care a avut intotdeauna un alt ciclu economic decat restul Europei. In plus, premierul David Cameron trebuie sa fie foarte atent la euroscepticii din partidul sau (Tory), care abia asteapta sa repuna in discutie apartenenta Regatului Unit la UE. La noi nu exista o factiune eurosceptica in vreun partid politic, ci doar o opozitie care se opune sistematic oricarei initiative a puterii. Putem spune chiar ca, daca presedintele Basescu nu si-ar fi asumat aderarea Romaniei la acordul interguvernamental privind guvernanta fiscala, opozitia ar fi tipat ca din gura de sarpe ca ne ratam sansa de a adera la moneda unica europeana. De fapt, daca nu aderam si noi la acest tratat, exact aceasta sansa o vom rata! Tratatul interguvernamental privind guvernanta fiscala remediaza carentele tratatelor europene anterioare, care nu cuprindeau suficiente sanctiuni pentru statele care nu respecta regulile disciplinei monetare si fiscale. Din cauza acestor carente si a complezentei statelor puternice, ca Franta si Germania, s-a ajuns in situatia actuala de criza. Masurile de disciplina financiara, in special reducerea deficitului structural la 0,5 din PIB, sunt menite sa elimine pe viitor derapajele politicianiste. Pietele financiare nu au reactionat insa cu prea mult entuziasm, considerand ca masurile agreate saptamana trecuta nu rezolva problemele imediate ale monedei europene, ci doar pe cele pe termen lung. Cea care trebuie sa actioneze decisiv acum este Banca Centrala Europeana, care, deocamdata, este blocata politic.
Avand in vedere cvasiunanimitatea UE in privinta acordului interguvernamental, este greu de inteles logica reactiei USL, care spune ca este de acord cu masurile agreate de 26 de state din UE, dar nu accepta sa le aplice decat dupa alegerile de la sfarsitul anului viitor, desi la Consiliul European s-a convenit ca tratatul sa fie definitivat pana in martie 2012 si ratificat de toate statele membre pana la mijlocul anului ce vine. Este limpede ca pozitia USL este echivalenta cu o respingere a deciziilor agreate de toata lumea, cu exceptia Marii Britanii, si risca sa ne scoata in afara Europei, pentru ca noi nu avem o economie la fel de solida, care sa permita o oarecare marja de manevra. Din pacate, opozitia poate bloca includerea obligativitatii unui deficit minim in Constitutie, cum cere UE, pentru ca modificarea legii fundamentale necesita o majoritate parlamentara de 2/3, care nu se poate realiza fara USL. Din declaratiile liderilor USL rezulta ca opozitia se va folosi de acest avantaj, chiar daca prin aceasta va prejudicia interesele tarii.
2. In urma vizitei presedintelui Romaniei in Turcia, s-a semnat un parteneriat strategic, care vizeaza extinderea schimburilor economice, de la 4 la 10 miliarde dolari pe an. In schimb, Romania promite Turciei sprijin pentru intrarea in UE, blocata, deocamdata, de tari europene de varf, ca Franta si Germania. Nu vom risca antipatii din cauza aceasta? Presedintele nostru nu se simte prea in largul sau in politica europeana?
- Nu riscam nimic, pentru ca in final, acceptarea Turciei in UE nu depinde de noi, ci de state mult mai puternice. Astfel, o declaratie de sustinere nu ne costa nimic la Bruxelles, pentru ca nu conteaza prea mult, in schimb ne asigura simpatia Ankarei. Totodata, Turcia este un membru important al NATO si o putere regionala care, dupa cum vedem in cazul evenimentelor din Siria, se manifesta tot mai activ, ca un promotor al democratiei, in crizele din vecinatatea apropiata a Europei: a condamnat public reprimarea violenta a manifestatiilor de protest de catre puterea de la Damasc si a oferit azil refugiatilor sirieni. Indepartarea ei de Europa ar fi pana la urma o pierdere pentru "batranul continent", care oricum prefera sa-si lase securitatea pe seama altora, in speta a americanilor. Pe de alta parte, Turcia este o economie sanatoasa si dinamica, mai putin afectata de criza decat tarile europene, si ar fi o greseala ca Romania sa nu profite de disponibilitatile si potentialul ei, cand piata UE se restrange din cauza dificultatilor financiare curente. Sa ne amintim ca Marea Britanie rezista la presiunile UE si pentru ca are relatii economice si politice privilegiate, nu numai cu Statele Unite - care i-au si luat apararea in recentul conflict cu partenerii din UE -, ci si cu statele din Commonwealth. Puternic implicata in piata unica europeana, Marea Britanie nu se limiteaza la ea. La fel si Romania are datoria de a cauta parteneri economici viabili in afara UE, pentru a supravietui actualei crize. Pana la urma, Turcia este o tara cu o democratie mai bine consolidata decat Rusia, unde alegerile sunt contestate pe plan intern si international, iar stabilitatea politica este amenintata de proteste. Alegerile din Turcia, care au confirmat suprematia partidului AK al premierului Erdogan, nu au fost contestate de multa vreme, iar rolul armatei - care numai forta politica democratica nu este! - a fost redus pe malul Bosforului, mai mult decat pe Volga. Toate acestea nu inseamna ca temerile unor state europene fata de Turcia nu ar fi si ele justificate: libertatea de expresie lasa de dorit, in provincie se mai ard din cand in cand (tot mai rar) cartile autorilor care recunosc genocidul impotriva armenilor de la inceputul secolului XX, coruptia este o problema, iar situatia kurzilor nu este cea mai fericita. Reformele democratice solicitate de UE evolueaza intr-un ritm inegal si, mai ales, emigrantii turci care au invadat Germania in anii 70 au devenit intre timp o minoritate etnica destul de consistenta. In sfarsit, ca tara preponderent islamica, Turcia se incadreaza greu in cultura europeana. Fie ca vrea Europa, fie ca nu vrea, Turcia este prea mare, prea puternica si prea aproape pentru a fi ignorata. Iar Romania nu are decat de castigat in acest moment, dintr-un parteneriat economic cu o forta economica in devenire.