"Mi-am schimbat stilul de viata si cancerul meu a intrat in remisie"

Numele meu este Lili, am 48 de ani si in luna mai a anului 2008, in urma unei mamografii si a unei ecografii mamare, la un control de rutina, medicul mi-a spus ca am un nodul de 2/1,3 cm la sanul drept si ca ar trebui scos neaparat, ca sa nu devina malign.

Nu imi venea sa cred ca primisem o asemenea veste. Nu observasem nimic suspect care sa ma puna pe ganduri, ca as avea vreo problema. Iar ca s-o clarific, pentru a sti daca nodulul este malign sau benign, ar fi trebuit cel putin o biopsie. Mai stiam, de asemenea, de la Anca, fiica mea, ca nu este bine sa umbli la o tumora, pentru ca celulele canceroase se vor raspandi in sistemul limfatic si atunci este nevoie de chimioterapie, radioterapie etc. Avusesem cu cativa ani in urma o prietena, de profesie judecator, care fusese operata la san, i se facuse mastectomie, apoi a urmat sedinte de chimioterapie. A murit la aproximativ doi ani dupa operatie. Am fost mereu in preajma ei si am putut vedea evolutia bolii. Asa ca in cazul meu eram dispusa sa fac orice, numai sa nu ma operez. Imediat am inceput sa ma informez cum ar trebui sa fie alimentatia mea, si cum Anca citise mult despre nutritie, mi-a pus la indemana toate informatiile de care aveam nevoie.
Si pentru ca un rau nu vine niciodata singur, in toamna aceluiasi an, 2008, am suferit un grav accident de circulatie, in urma caruia m-am ales cu o fractura de femur si o fractura de col femural la piciorul stang. Am stat in pat patru luni. Mi-a fost foarte greu, deoarece eram imobilizata la pat, dormeam doar pe spate, iar gandurile ca nu voi mai fi cum am fost si faptul ca mai am si cancer la san m-au dus in punctul de a face o depresie. Plangeam si imi vedeam deja sfarsitul. Fiicele mele au observat ca sunt trista si abatuta, la fel si sotul meu. Am avut insa noroc ca m-au sprijinit moral, m-au incurajat si n-am sa uit niciodata vorbele fiicei mele, Anca, care a spus: "Mama, eu daca as afla ca am cancer, ar fi ultima mea grija, pentru ca as sti ce sa fac!". Si ce stia a aplicat pe mine. In fiecare zi, mai ales seara, imi traducea din limba engleza, de pe internet, cum trebuie sa ma alimentez sanatos, ce sa mananc si de ce. Imediat am trecut la fapte. Trebuia sa imi schimb stilul de viata. Asta insemna sa renunt la paine, carne, oua, prajeli, lactate, zahar, miere, cafea, alcool, sucuri etc. Mai bine as enumera ce am voie sa mananc: legume, fructe nu prea dulci (daca se poate nu prea coapte), seminte, migdale, nuci (toate crude), ulei de masline, ulei de in, ceaiuri multe din diferite plante si multa apa.

Prima masura: schimbarea alimentatiei

A fost putin greu la inceput, dar sacrificiul a meritat. Imediat s-au vazut si schimbarile cu privire la sanatatea mea. Am invatat sa gatesc sanatos, supe-creme de legume, ciorbe, salate, diferite mancaruri fara carne, fara prajeli, fara Vegeta, doar sare (sare drob, pe care o sparg si apoi o macin fin).Nu mananc produse preambalate, cu termen de garantie, produse procesate; intr-un cuvant: mananc totul natural. In plus, evit sa mai folosesc produse cosmetice, parfumuri, lacuri de unghii sau alte chimicale care imi pot afecta sanatatea. Stau la soare aproape zilnic si fac multa miscare. Este important soarele, pentru vitamina D. Eu am stat chiar dezbracata, in ciuda medicilor, care sunt de parere ca bolnavii de cancer nu ar trebui sa se expuna la soare. Sunt foarte pozitiva, calma, iubesc mult animalele si orice problema as avea, o tratez cu mult calm. Nu ma stresez si am grija multa de mine.
Primele rezultate dupa schimbarea stilului de viata au aparut dupa 3-4 saptamani, cand imi disparuse complet Candida, cu care ma luptam de cativa ani si care, in urma operatiei la picior, se agravase. Dupa patru luni, am observat ca imi disparuse de la brat si de la picior un fel de chist mic, pe care il aveam de aproximativ 15-20 de ani. Acum s-a resorbit. Au mai ramas niste semne. Pielea imi este mai hidratata, iar tensiunea arteriala 125/80. (Tensiunea mi-o iau de la brat si de la picior, apoi fac media dintre cele doua valori.) Am o imunitate de invidiat, iar piciorul meu s-a calusat foarte bine si merg corect. De cand am inceput acest regim, nu am mai suferit de raceala/gripa nici o singura data, chiar si cand toti din casa erau bolnavi.

Remedii americane

Profesorul doctor ortoped care m-a operat la picior a ramas placut surprins ca m-am vindecat atat de repede si mi-a spus: "Peste asteptarile mele!". Atunci i-am povestit ca mi-am schimbat stilul de viata si nu mananc lactate, oua, unt, carne etc. alimente pe care dumnealui imi recomandase sa le includ neaparat in alimentatia mea. N-am luat nici un fel de medicamente, vitamine, suplimente etc. In toata perioada care a trecut, am urmat si reteta dr. Johanna Budwig (luata de pe internet), compusa dintr-un amestec de 2 linguri branza dulce (facuta in casa), cu o lingura de ulei de in, in care la urma se adauga si o lingura de seminte de in macinate.Eram convinsa ca incet, dar sigur, ma voi vindeca si de cancer. Dupa operatia de la picior, am simtit ca nodulul meu parca mai crescuse. Am stiut ca este din cauza radiografiilor care mi s-au facut in spital (cateva la picior si vreo 4-5 la plamani, deoarece facusem complicatii pulmonare, fiind diagnosticata cu sindromul de detresa respiratorie acuta remisa a medicamentelor - antibiotice, morfina etc.) si a faptului ca inca aveam atunci o alimentatie nesanatoasa. Am inteles imediat ca nu-i de joaca si ca trebuie sa iau lucrurile in serios. Asta insemna sa nu ma abat nici un pic de la drumul meu. Fiica mea imi explicase clar ca mancand chiar si putin din alimentele interzise, ii dau cancerului ce are nevoie.
Prin schimbarea stilului de viata, mi-am schimbat si pH-ul, care in prezent este mai alcalin. Acum, sistemul meu imunitar poate sa lupte impotriva cancerului. Scapand de aciditatea din organism, sunt plina de energie si ma bucur mai mult de viata acum fata de cum ma bucuram inainte. In primavara anului 2010, Anca a gasit pe net site-ul unui medic american, dr. Larry, care recomanda terapia cu cesiu. A intrat in legatura cu acest medic din SUA si i-a povestit totul despre mine. I-a trimis si fotografii cu sanii mei. Raspunsul a fost ca trebuie sa mananc cat mai alcalin si sa incep terapia cu acest supliment mineral, cesiu, in combinatie cu potasiu. Dr. Larry m-a atentionat ca trebuie sa fiu foarte optimista si sa am multa rabdare. Sunt norocoasa ca am o familie atat de iubitoare, am liniste, intelegere si voie buna. Dupa doua luni in care am luat suplimentele respective, am observat ca un "colt" de nodul iesea la suprafata. Se intampla exact cum imi spusese dr. Larry; adica, organismul meu urma sa respinga nodulul, care va iesi la suprafata, apoi se va "sparge" si va curge din el un lichid. Vreau sa va spun ca din septembrie 2010 si pana in septembrie 2011, a iesit tot nodulul la suprafata, apoi s-a format o mica crusta care mai apoi a cazut si de acolo a inceput sa supureze. Am deja doua luni de cand locul supureaza si sunt fericita ca nodulul meu s-a micsorat, deci a intrat in remisie. Fiicele mele fac glume pe seama mea: "Ce o sa faci daca dispare tot; n-o sa-ti fie dor de el?".
Mentionez ca cesiu am luat doar doua luni, anul trecut, si am inceput din nou toamna aceasta. Dr. Larry spune ca el intrerupe functia celulei canceroase si ar trebui luat cam un an. Abia dupa aceea voi fi sigura ca nu voi mai avea nici o celula canceroasa in organism.

"Mananc ca sa traiesc, nu traiesc ca sa mananc"

O zi din viata mea arata astfel: in fiecare dimineata cand ma trezesc beau o cana cu apa (la temperatura camerei), apoi imi fac un ceai, mananc cateva legume, pe masa am permanent migdale, seminte de dovleac, miez de nuca.Pe la pranz, mananc o salata in care includ tot felul de vegetale (salata verde, spanac, broccoli, avocado, ardei gras, castraveti, ceapa, rosii etc.), acrita cu lamaie (interzis otetul) si peste care torn ulei de masline. Pe langa salata, mai gatesc pe aburi cartofi, morcovi, mazare etc. Imi place si mancarea de fasole (de preferat rosie sau neagra) cu salata sau muraturi (fara otet si conservanti). Zilnic imi vin tot felul de idei. Mai nou, salata de vinete o gatesc cu vinete pe aburi, frecate cu ulei de masline si putin usturoi, pe care o mananc cu rosii, castraveti, chiar si cativa cartofi fierti pe aburi. La inceput intram in panica, aveam impresia ca nu prea am variante sa mananc; acum sunt linistita, mananc ce am la indemana, fara pretentii. Mananc ca sa traiesc, nu traiesc ca sa mananc.

Am inventat tot felul de combinatii; de exemplu, inainte stiam ca dovleacul este bun doar pentru placinta, iar acum il mananc in supe-creme, copt sau in alte mancaruri. Cand merg la piata, imi place sa cumpar tot felul de legume si este important pentru mine sa mananc zilnic o salata de cruditati. Evit portocalele si bananele; prefer fructele de sezon. Toti din jurul meu sunt impresionati ca pot manca asa, ca nu imi este pofta de mancarurile pe care le savuram altadata, si chiar ma compatimesc! Eu ii indemn sa nu ma compatimeasca, ca de fapt, ei sunt de compatimit, nestiind ce rau le face mancarea pe care o consuma. Le povestesc cum mancam inainte carnati cu oua prajite, fripturi la tava si la gratar, imi placea sa fac prajituri si tot felul de bunatati, lapte si smantana din belsug si multe altele, de care nici nu vreau sa imi amintesc. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat intelepciune si am inteles imediat ca nu mai pot continua asa si ca trebuie sa fac o schimbare radicala. Am fost intrebata daca costul unei astfel de alimentatii este mai mare; cu siguranta ca nu. Cine doreste sa urmeze sfaturile mele se poate documenta si din carti. Eu, de exemplu, am avut bucuria sa gasesc cartile dr. Emi Radulescu (editura "Viata si Sanatate"), care explica detaliat ce inseamna o alimentatie inteligenta, ce importanta are in cancer, boli de inima etc.

Dar din dar se face rai

Va spun cu bucurie ca anul trecut am ajutat o doamna, pe nume Cornelia, care in luna noiembrie 2010 a fost operata de cancer la colon, iar cu cativa ani in urma, suferise o histerectomie si facuse si radioterapie. Am sfatuit-o sa nu mai faca chimioterapie dupa operatia la colon si sa-si schimbe stilul de viata.Era disperata, stia ca nu mai are mult de trait. I-am explicat ca facand chimioterapie isi va distruge complet sistemul imunitar si nu va mai putea lupta impotriva cancerului. A avut incredere in mine, i-am adus si carti sa se documenteze, vorbeam zilnic la telefon sau o vizitam si vorbeam despre ce trebuie sa mancam pentru a combate cancerul. I-am explicat ca trebuie sa aiba o atitudine pozitiva, sa nu se mai necajeasca pentru nimicuri si am asigurat-o ca va scapa. Astazi, la aproape un an de la operatie, Cornelia mea este plina de energie, se mandreste cu faptul ca mananca sanatos si este constienta ca asa va continua tot restul vietii. Se simte bine si de curand a fost la un control medical, in urma caruia medicul a felicitat-o si i-a spus sa continue tot asa, ca este vindecata.
Nu exista picatura magica, pastila sau ceai miraculos care sa ne vindece de cancer imediat. Boala nu se poate vindeca de pe o zi pe alta. Nu exista asa ceva. Important este sa adoptam o alimentatie sanatoasa si sa ne tinem de ea. Am invins papilele gustative, care ma provocau sa mananc nesanatos si mi-am reprogramat creierul la noul stil de viata. Azi ma simt o persoana speciala si m-as bucura din inima daca povestea mea va va incuraja sa va schimbati si dvs. stilul de viata.
LILI - tel. 0760/12.25.27, 0735/64.06.51