- Cum d-l Basescu nu mai poate candida la presedintie, este putin probabil ca se gandeste la "pusculita de campanie". Daca ne gandim la finantarea viitoarei campanii a PDL, atunci ar trebui sa existe ceva mai mult entuziasm pentru acest proiect la premierul Emil Boc si la colegii sai de partid. Potrivit declaratiilor sale oficiale, presedintele ar fi preocupat de marirea rezervei de aur a Romaniei si de crearea unor locuri de munca intr-o zona foarte saraca. Este vorba de un proiect urias si nu este exclus ca presedintele sa se fi lasat sedus de dimensiunile sale, promitatoare de reviriment economic, fie si pe termen scurt. Cum principalii actionari ai Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) - John Paulson, Beny Steinmetz si Thomas Kaplan - sunt mari miliardari, cu interese in minerit (aur si diamante) peste tot in lume, poate ca seful statului considera ca prezenta lor in Romania ar fi benefica. Disperarea localnicilor a fost de altfel evidenta cu prilejul recentei vizite prezidentiale.
Pe de alta parte, probabil ca sustinatorii proiectului au reusit sa-l convinga ca mediul inconjurator nu va fi afectat sau ca RMGC va curata zona de cianuri, dupa ce exploatarea se va incheia. In tot cazul, daca presedintele are niste date privind siguranta ecologica a exploatarii, ar fi bine sa le cunoasca si opinia publica, pentru ca, din informatiile existente, nu avem motive sa fim linistiti. Dupa ce aurul se va termina si RMGC va pleca, in urma sa va ramane un peisaj aproape selenar: trei munti rasi de pe suprafata pamantului si cateva iazuri de decantare contaminate cu cianuri. Nu stim deocamdata ce masuri de siguranta sunt prevazute in cazul unui accident tehnologic sau al unei catastrofe naturale. In plus, potrivit unor surse, proiectul prevede modificarea unui curs natural de apa in conditii care nu sunt aprobate de Comisia Europeana. De altfel, nu exista inca un verdict definitiv al CE cu privire la siguranta acestui proiect, iar Academia Romana a evaluat proiectul ca fiind mult prea riscant. Stim, asadar, prea putin despre un proiect de asemenea anvergura, ceea ce nu poate genera decat semne de intrebare, iar, pe de alta parte, atat Sulfina Barbu, fost ministru al Mediului, cat si Laszlo Borbely, actualul ministru de resort, au exprimat rezerve serioase. Merita sa amintim totodata ca, potrivit unor profesori de la ASE care au studiat problema, participatia statului roman la RMGC nu ar mai fi, de fapt, de 19%, pentru ca actionarii au facut cateva mariri de capital, cu care statul roman nu ar fi tinut pasul. Desi presedintele cere renegocierea contractului, nu vad cum ar putea statul roman sa obtina conditii mai avantajoase, avand in vedere forta actionarilor RMGC, care finanteaza de ani de zile o campanie de imagine extrem de agresiva si de ampla. Totusi, daca avem noroc si nu lasam garda jos, proiectul s-ar putea impotmoli in propria sa complexitate, iar negocierile ar putea esua, mai ales ca nu sunt sustinute de intreaga clasa politica. S-ar putea sa fie un esec binevenit.
2. Aniversarea celor 20 de ani de independenta a Basarabiei s-a facut cu capul intors mai degraba spre Rusia decat spre Romania. Nestatornicia face parte din caracterul fratilor nostri de peste Prut, sau instabilitatea economica europeana ii face pe basarabeni sa se traga spre sanul Moscovei?
- Intamplarea face ca aniversarea independentei Republicii Moldova sa se situeze la trei zile de nefericita zi de 24 august, cand trupele sovietice au intrat in Basarabia, dupa ce, pe 23 august, Romania a intors armele impotriva Germaniei naziste. De aproape 70 de ani, 24 august este considerata de comunistii din Republica Moldova ziua victoriei asupra "fascistilor romani". A fost, asadar, neplacuta imaginea depunerii de coroane la monumentul soldatilor sovietici, de catre presedintele Marian Lupu. Sa nu uitam insa ca domnul Lupu provine de fapt din PCRM. Tot neplacuta a fost si initiativa includerii istoriei Romaniei in cursul de istorie universala, perceputa ca un pas inapoi in relatiile dintre Bucuresti si Chisinau. Este firesc pentru noi sa ne intrebam de ce se intampla toate acestea, de ce nu suntem primiti si priviti cu entuziasm la Chisinau, de ce sunt unii moldoveni din stanga Prutului nostalgici dupa URSS, de ce nu se inghesuie sa se uneasca cu Romania? Ne intrebam toate acestea pentru ca stim prea putine despre "fratii nostri de peste Prut" si ii intelegem cam tot atat cat ne-am intelege un frate pierdut si regasit dupa 40 de ani, timp in care el a crescut la orfelinat, in timp ce noi ne-am bucurat de caldura familiei. In plus, sunt destul de multi locuitori ai Romaniei care duc si ei dorul regimului comunist si sunt ostili Occidentului. Totodata, nu este exclus ca perioada administratiei romanesti dintre 1918-1940 sa nu fi lasat cele mai bune amintiri in mintea unora. Este adevarat ca perioada sovietica a fost cruda, dar multi moldoveni din stanga Prutului o pot asimila cu tineretea lor si o pot idealiza retrospectiv, pentru ca acum le merge greu. In sfarsit, marele vinovat pentru distanta care ne mai desparte inca unii de altii este clasa politica. Pana de curand, Republica Moldova a fost condusa de oameni care ascultau de Moscova, indiferent de etnia lor, si care au privit unirea cu Romania ca pe o amenintare la adresa pozitiei lor politice. De anul trecut, lucrurile s-au schimbat, dar Alianta pro-europeana aflata la conducere este divizata si sfasiata de ambitiile personale ale liderilor, dupa cum a demonstrat si recenta campanie pentru alegerile locale, care era cat pe ce sa se soldeze cu pierderea Chisinaului. In plus, forta economica se afla in mainile vechiului establishment, iar noua conducere nu a putut convinge populatia ca este capabila sa genereze bunastare. Desigur, o Europa mai putin afectata de criza ar fi putut ajuta Chisinaul mai intens. Totusi, nu instabilitatea economica europeana este problema, ci mai degraba lipsa de performanta a actualei conduceri, care, de altfel, nu se deosebeste atat de mult de clasa politica romaneasca, din anii '90.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
