Psihologia bolilor - Omul, intre A AVEA si A FI

Dr. EDUARD TOGOREANU

- medic chirurg, specialist in psiho-oncologie -

"Sentimentele negative se rasfrang intotdeauna asupra celui mai de pret bun al tau: SANATATEA"

Pe medicul Eduard Togoreanu l-am cunoscut cu multi ani in urma, atunci cand a introdus in tara medicamentul ISOREL (un extract de vasc), care a revolutionat tratamentul oncolo gic. M-am reintalnit cu el acum cativa ani, intr-o ipostaza nedorita: mama mea ii este pacient, suferind de mielom multiplu - un ciudat neoplasm al sangelui, care malignizeaza celulele formatoare de anticorpi. (Medicul hematolog care i-a descoperit boala - acum opt ani! - mi-a spus ca spe ranta de viata este de circa cinci ani, daca urmeaza tratamentul medicamentos con form indicatiilor medicale!...) La fiecare control lunar o insotesc la cabinetul doc torului Togoreanu, cu care am devenit, in timp, bun prieten. Orele petrecute la cabinet s-au dovedit extrem de pretioase, la fel ca si calitatea discutiilor pe care le avem, din care am invatat enorm. Fin psiholog si bun observator al comportamentului oamenilor in fata bolii, medicul Eduard Togoreanu are o teorie aparte despre aparitia bolilor, pe care merita s-o cunoasteti!

Rasturnarea valorilor sociale

Cu ceva vreme in urma, citeam un articol scris de un grup de psihologi ame ricani, care au studiat relatiile sociale, constatand, in final, alterarea "cultului per soa nei". Pe scurt, au constatat ca in relatiile reciproce, indivizii unei colectivitati uma ne au trecut treptat, in timp, prin urmatoarele forme de adresare: domnule sau doamna X, apoi initialele numelui si prenumelui, J.R., J.F.K., apoi "Hey, you" ("Hei, tu!") - pur si simplu si "Hey, man" ("Hei, omule!"). Cu alte cuvinte, identificarea dintr-o multime se facea initial plecand de la statutul social, se trecea apoi catre inti mi tatea initia lelor, mai tarziu se facea o iden ti ficare directa - un fel de piro nire a individului fara nici un fel de echivoc, in final apelarea facandu-se prin stabilirea identitatii la spe cia umana.
Modificari in comportamentul nostru unii fata de ceilalti apar si in alte ra por turi sociale: nu mai este "modern" sa mergi cu persoana draga de mana sau la brat, ci sa te balangani pe langa ea pe strada; dansurile de cuplu au fost inlocuite cu miscari similare cu cele ale cocorilor in perioada de rut; adolescentii nici nu vor sa mai auda de parinti... Ne separam incercand sa ne identificam, ne cautam eu-ul, fiindca nu ne mai gasim locul, fiindca ne simtim sufocati de ceilalti sau pentru ca nu ne mai gasim sprijinul in cei de langa noi.Filozoful grec Plotin spunea ca masura evolutiei spiri tuale a unui individ o cunosti si devine un sprijin pentru tine in momentul in care iti dai seama ca ai de-a face cu un individ responsabil de alegerile, deciziile si faptele sale, con stient ca are nevoie de cei din jurul sau, ei fiindu-i ajutoare necesare in evo lutia sa.
Cu ce am inlocuit acest sprijin? Cum ne mai identificam unii pe altii? Daca nu dupa nume, sa fie oare profesia sau preocuparile cotidiene un criteriu social?
Rasturnarea valorilor sociale standard, egalizarea in evenimentele sociale (de exemplu nuntile - facute pe baza de avere, nu pe sentimente), egalizarea unor indivizi aflati la polii opusi ai societatii (elite cu lumpeni), numarul enorm de indivizi din periferia societatii care au urcat in ierarhia sociala nu prin calitati pozitive sau virtuti, ci prin utilitatea lor in plan politic (acum avem mult mai multi oameni politici proveniti din paturile sociale greu identi fi cabile, decat am avut in comunism) sunt factori de confuzie in planul evolutiei personale.

Sanatatea, intre doua verbe

Interesant este faptul ca individul a invatat din tot acest capitalism haotic verbul "A avea". Se iden ti fica prin "a avea". A trai bine - a avea - inlocuieste verbul "a fi". El nu mai dores te sa fie "cineva". Chiar si mersul la biserica, pentru o evolutie spirituala fireasca si necesara, este inlocuit cu mersul la slujba, pentru a apuca si "a avea" o sticla cu apa sfintita!
"Am cancer" este declaratia pe care o aud tot mai des de la pacienti, cand intra in cabinet.Este oare el un proprietar de cancer? Cum sa se vindece, cand "a avea" este verbul lui preferat, cand toata viata s-a zbatut sa aiba, cand acest "a avea" i-a intrat in sange, cand a vandut, s-a indatorat, a mintit, a inselat, a calcat viata altora in picioare, s-a purtat iresponsabil fata de el insusi pentru a avea? Acum, obsedat de "a avea", are cancer. Daca ar fi bolnav de cancer, ar mai avea o sansa de vindecare. Dar el are cancer si pentru a avea s-a zbatut toata viata, cum sa renunte la "a avea" pentru "a fi"?
"A fi" este o stare. "A fi" presupune sa traiesti asa cum esti: natural, fara griji, fara indoieli, numai tu cu dorintele tale de schimbare. Si pentru terapeutii care "descopera apa calda" si reco man da sa mananci naturist pentru a fi sanatos, am un sfat: invatati pacientii mai intai sa fie sanatosi! Nu defilarea prin magazine, in mana cu o lista de alimente per mise, ecologice, ii va face sanatosi, ci pofta pe care o vor avea la vederea unui ali ment - aceasta sa-i determine sa aleaga, sa se exprime, sa-si manifeste individua litatea avand optiuni, nu actionand la indicatii pentru a se autodefini! Cu alte cuvinte, sunt sanatos fiindca sunt aici sa aleg ceva de care am pofta, nu fiindca am o lista care ma va ajuta sa fiu sa na tos!

Boala - ascunsa in sentimentele negative?

"A avea" naste indoieli, naste deziluzii, naste dezamagiri, naste nehotarari, naste dorinte, naste comparatii si orgolii, naste deznadejde, naste insatisfactii, naste teama de a pierde, naste frica de hoti, naste ura, naste teama de concurenta, naste lacomie, naste limite, naste frustrari. "A avea" presupune atasament material. Ata sa men tul inseamna robie. "Pastreaza si papucii aia vechi, poate ne mai trebuie!". Verbul "a avea" ne termina viata. Segmentand-o prin conjugarea lui "a avea", ne afundam si mai tare in materia pe care vrem s-o stapanim. "A avea" te face robul vilei, masinii, a contului bancar.Cum vei putea sa renunti vreodata la ele? "Eu am!" Atunci cand pronunti aceste cuvinte, mandru de averea ta, de ceea ce ai, tre buie sa stii ca de fapt ai si toate sentimentele si starile sufletesti de care vorbeam.
Si mai ai ceva: o boala de care deocamdata nu stii! Fiindca - intotdeauna! - aceste stari si sentimente negative se rasfrang asupra celui mai de pret bun al tau, de care, din pacate, nu esti constient: SANATATEA!
"A fi" este o stare naturala. "A fi" presupune responsabilitate. Faceti diferenta intre: "Sunt tata!" si "Am un copil". In care declaratie se simte intensitatea trairii, mandria de a fi ceva ce nu am mai fost pana acum?
"A fi" presupune existenta, traire, viata - tot ceea ce este contrariul lui "a avea". "A fi" inseamna lipsa bolii ca entitate separata, fiindca boala face parte din viata, este normala, este existenta noastra modificata, atunci cand gresim sau facem alegeri gresite! Boala se vindeca sau putem coexista cu ea, intr-un stil modi ficat de viata. Luati exemplul unui alcoolic bolnav de ciroza - renuntarea la bau tura si un regim adecvat de viata in noile conditii il pot salva, dar de acum inainte el va avea alte coordonate ale existentei.
Un alt exemplu: lumea medicala, si nu numai, este preocupata si se scriu to muri intregi despre femeia la menopauza, de parca aceasta este o boala si nu o evo lutie fireasca a organismului feminin! Nimeni nu sufla o vorba despre con ditiile soci ale ale femeii, care trebuie indeplinite, chiar si in cursul ciclului men strual. Exista pe undeva vreo societate comerciala care sa trimita femeile in con cediu in aceasta perioada delicata pentru ele? Sa fie din cauza ca barbatii nu au ciclu men strual? Totusi, femeile traiesc cu aceasta problema fara sa se planga!...
"Am diabet!" "Am hepatita!" AM!... Ce sa tratezi mai intai - boala sau bolnavul?

"Incidenta cancerului a explodat de cand proprietatea a devenit pretuita"

Este adevarat ca o serie de greseli in abordarea terapeutica se datoreaza edu catiei medicale, care lucreaza inca in sisteme de gandire preformate. Va dau un exem plu de gandire preformata: la examenele auto, care se dadeau si oral pe vre muri, era o intrebare celebra. Conduci masina si, in fata, pe o sosea foarte ingusta, iti apar un porc si un om, pe care nu ai cum sa-i ocolesti. Ce calci? Invariabil, elevii raspundeau: Calc porcul. Raspunsul corect era "calci frana"! Toti calcau ceva de pe sosea, fiindca rationamentul lor, conform educatiei curente, crea aceasta asociere: a calca - sosea! Ei nu-si insusisera jargonul soferilor, care si ei calcau ceva - pe dala de frana, acceleratia sau ambreiajul!
Aceasta imobilitate de gandire in medicina ii impiedica pe unii contemporani sa priveasca cu seriozitate noile oportunitati in abordarea cauzelor bolilor. Vom sti ca am depasit aceasta faza atunci cand, in reclame, pe langa "Fumatul dauneaza grav sanatatii!" vom vedea si "Orgoliul, Deznadejdea, Ura dauneaza grav sana tatii!"... Pentru ca starea sufleteasca ne influenteaza direct sanatatea fizica!
Zicala romaneasca "Are boala pe el" defineste o persoana care uraste, are necaz pe cineva. Cunoasteti oare vreun exemplu mai clar despre forta negativa a senti mentelor? Mai sunt si alte exemple, la fel de elocvente: "Este ros de ura!", "Ma roade un gand...". Si urmarea: "Ma roade stomacul, am ulcer!".
Exista o lista cu peste o suta de exemple de situatii psiho-afective constatate ca au precedat aparitia cancerului. Peste o suta de situatii in care oamenii au ceva: rate la banca, o casnicie destramata, un deces in familie, un accident etc. si toate aceste situatii nu au putut fi depasite. Vi se pare intamplator faptul ca incidenta cancerului a explodat de cand proprietatea a devenit atat de pretuita, intarita de legi si decizii guvernamentale, aparata de organisme sociale? De cand viata rurala, defi nita mai ales prin "a fi", a fost inlocuita de urbanul "a avea"? De cand verbul "a avea" a inlocuit verbul "a fi"? Evident, nu proprietatea este de vina, ci atasamentul pe care-l manifestam fata de aceasta. Intrebarea este: DE CE? De ce cancer, de ce scaderea imunitatii, de ce boli grave, fara solutii de tratament?
De la medicul german Rudolf Karl Virchow, fondatorul patologiei celulare, gandirea medicala s-a maturizat, in sensul studierii cu precadere a materiei si mai putin a functionarii sale in cadrul corpului omenesc. Vechile teorii medicale, care abordau omul ca un tot unitar, format din corp, suflet si spirit au fost denigrate, respinse si apoi uitate, fiindca nu aveau un suport material. Suntem capabili sa ochim si sa distrugem un nucleu de zecimi de milimetru din centrul creierului, dar nu suntem capabili sa pre vedem consecintele acestui act. Ne mandrim cu identi fi carea defectelor cromo zo miale, dar habar nu avem de complexele lor mecanisme de reglare. A trebuit sa apara noi generatii de cercetatori, care au reusit sa iden tifice mecanisme capabile sa explice cum emotiile negative pot afecta grav starea sana ta tii. Imbucurator este faptul ca se dez volta stiinte medicale noi, capabile sa faca legatura dintre starea sufle tea sca, secretia hormonala si sistemul nervos, care in final modi fica structura organismului. Ati auzit vreodata de neuropsihofiziolo gie? Gasiti informatii pe internet, alaturi de ofertele de promotii ale magazinelor on-line? Cu siguranta, nu!
Chiar si cutele de pe fruntea unui om, acele riduri de expre sie, sunt cel mai simplu exemplu despre cum starea sufleteasca determina schimbari in structura corpului - mai intai la nivel superficial, apoi la nivel profund. Cand luati decizii sau hotarari, priviti-va si in oglinda si urmariti-va expresia fetei. Va va ajuta! Ma veti intreba: bine, bine, dar cum anihilam sentimentele negative? Nu e chiar asa de usor... Depinde de cum imi raspund la intrebarea: "Ce o fi mai bine, sa am un statut social sau sa fiu cineva in societate?". Depinde, deci, in mare masura, de "materialul clientului" - respectiv, de structura psihica a celui care are astfel de dorinte si sentimente. Nu le poti "taia cu foarfeca", trebuie mult timp sa poti schimba gandirea unui individ - asta, daca si el doreste acest lucru! Pentru cei dornici sa se informeze, cartea lui Daniel Goleman - "Emotii vin de catoare. Dialoguri cu Dalai Lama despre ratiune, emotii si sanatate" este un punct de plecare. Nu a fost scrisa pentru medici, ci pentru toti cei care doresc sa gaseasca o cale de echilibru intre "a fi" si "a avea".
Pentru cei dornici sa iasa din acest labirint, exista o multime de sfaturi, din care unul singur ramane valabil: daca sunteti asaltati de spaima lui a avea, daca sunteti hotarati sa iesiti din cotidianul care va macina, cautati terapeutul cu care sa rezonati. Nu este nebun, instabil psihic sau "plecat cu sorcova" cel care cere ajutor. Dar este iresponsabil daca amana acest lucru si este tardiv sa o faca daca se va imbolnavi organic. Discutiile nu au omorat pe nimeni, dar medicamentele...
Si pentru cei care inca mai au dubii, sa se gandeasca la ordonarea simpla a celor doua verbe. Nu merge sa te joci cu cuvintele! "Existi pentru ca ai" sau "Ai pentru ca existi"! "A fi" iti permite sa ai! De aceea, le doresc tuturor sa fie sanatosi, ca sa aiba parte de zile cat mai senine!

D-l dr. EDUARD TOGOREANU poate fi contactat la tel. 0722/70.73.06 sau prin e-mail: togoreanu_eduard@yahoo.com