- De cate ori ne intalnim, imi vorbesti bucuroasa de un nou proiect profesional: televiziune, moda, teatru, ore de muzica pentru copii. Anul asta ai dat din nou lovitura: joci in doua spectacole la Teatrul de Opereta "Ion Dacian" - ambele musicaluri, exact domeniul pentru care te-ai pregatit in facultate. Cum ai ajuns la acest succes?
- La inceputul anului, continuam sa joc in piesa "Interpretul", de la Teatrul Mic, cand, intr-o seara, la cabine, ma intalnesc cu actorul Mihai Bisericanu, care imi spune: "De ce nu te duci la Opereta, ca se dau niste castinguri?". In aceeasi seara, ma suna si Anca Sigartau, cu care impart rolul din "Interpretul", si-mi zice: "Vezi ca se da un casting la Opereta, pentru "Maria de Buenos Aires". Eu am vazut secvente din spectacol si tu esti Maria. Trebuie neaparat sa te duci". Am intrat imediat pe site-ul teatrului, am gasit un numar de contact, am sunat si mi-a raspuns producatorul de la un alt spectacol, "Rebecca". George Calin a exclamat: "Ce bine ca m-ai sunat! Chiar voiam sa fac rost de numarul tau, sa te invit la casting". Asa m-am prezentat la castingul pentru "Rebecca". Am castigat prima proba, urmand ca pe a doua sa o dau peste alte doua saptamani, fiindca trebuia sa invatam si o partitura din spectacol. Intr-o seara, abia de venisem acasa de la o plimbare cu Radu, baiatul meu, cand m-a sunat George sa-mi mai dea niste amanunte legate de urmatoarea intalnire. Nu stiu ce mi-a venit si l-am intrebat cand e castingul pentru celalalt spectacol, "Maria". S-a uitat pe program si mi-a spus: "Azi si maine. Azi sunt inscrisi 16, maine 43". Mi-am luat hainele la loc pe mine, am insfacat niste negative si niste texte si-am zbughit-o la Opereta. Am dat proba si, de a doua zi, numele meu deja se vehicula in calitate de castigatoare. Si asa a fost. Peste inca o zi, am si intrat in repetitii. Am continuat insa si "odiseea" cu Rebecca. Attila Beres, regizorul spectacolului, ma dorea pentru rolul Mrs. Danvers, dar eu i-am spus ca nu pot sa fac rolul asta, ca-mi cunosc limitele vocale si mai bine ma duc acasa. El a insistat sa vin, totusi, la un nou casting, la care urma sa participe si compozitorul, Sylvester Levay. "O sa vezi ca o sa poti", mi-a spus. In ziua cu pricina, fiindca nu mai aveam stare acasa, m-am dus mai devreme la teatru si, cand colo, m-am descoperit trecuta cu proba si pentru rolul Edythe Van Hopper din acelasi spectacol. Am fugit alaturi, la cabinierele de la TNB, si le-am cerut un boa de puf, mi-am desfacut parul, m-am dat cu un ruj intens pe buze - ca Van Hopper este un personaj extravagant, flamboaiant, in contrast total cu Mrs. Danvers, pentru care venisem eu pregatita - si am intrat pe scena. Si-am ramas Van Hopper! (rade)
- Inainte de 1989, opereta era un gen foarte iubit, apoi a avut o perioada de umbra, iar acum pare in revenire de forta. Adevarat?
- Intr-adevar, situatia s-a schimbat radical si s-a schimbat in bine. Toate spectacolele care se joaca acum, nu doar acestea doua, despre care am discutat, sunt de cu totul alta factura decat cele "clasice", din urma cu ani, in sensul ca sunt altfel montate, altfel gandite. Chiar si cele din repertoriul "traditional" au capatat un alt chip si un alt suflu. Iar acesta este rezultatul viziunii si muncii directorului Razvan Ioan Dinca. El este cel care a adus opereta in pas cu timpul prezent.
- Ce fel de public are azi opereta?
- Am ramas surprinsa de cat de mult tineret vine la opereta. La "Maria", la cea mai recenta reprezentatie, de pilda, tinerii au alcatuit grosul publicului. Lucru la care nu m-am asteptat. Dar, in general vorbind, sunt oameni de toate varstele, mai ales oameni cultivati, care inteleg si apreciaza munca noastra.
Pretul amar al succesului
- Cum a fost primit acasa, in familie, succesul tau? Celebritatea face casa buna cu mariajul?
- Acum da, dar am trecut printr-o perioada dificila, de-a dreptul dramatica. Ma refer la cele trei luni in care am pregatit aceste spectacole, trei luni in care, practic, am disparut de-acasa. Plecam dimineata si ma intorceam noaptea, tarziu, nu mai aveam vreme sa ma ocup de barbat si copil, sa ma ocup de casa, de nimic. Pe la mijlocul acestei perioade, la modul cel mai serios, sotul meu m-a anuntat ca el isi face bagajul si pleaca de-acasa. La un asemenea grad de disperare ajunsese! Eu, ce era sa fac? Initial am tacut, dupa care l-am luat cu binisorul si i-am spus ca "mai e foarte putin", in conditiile in care mai era inca foarte mult. Si, zi dupa zi, l-am tot dus asa, cu zaharelul. (rade) Adevarul e ca a fost extrem de intelegator cu mine. Pe de alta parte, Radu, fiul meu, m-a pedepsit fara mila, aproape refuzand sa vina la spectacolele mele. Ceea ce fireste ca mi-a produs o uriasa suferinta, fiindca am inteles cat de mult ma iubeste si cat de greu ma imparte cu orice sau cu oricine ma indeparteaza de el. A fost foarte, foarte greu, am platit cu un pret colosal aceasta bucurie profesionala. Dar, pana la urma, am iesit la liman: ei s-au descurcat admirabil cu gospodaria, iar eu am scos premierele si apoi am intrat intr-un ritm "uman", astfel ca ne-am regasit, cu totii, impacati, acasa.
- Desi ai schimbat prefixul la "40", arati ca o adolescenta: frumoasa, subtire, cu o silueta de vis. Ce faci ca sa scapi de riduri si kilograme?
- Ce fac? Inainte de toate, ca sa slabesc, am mers la un nutritionist care m-a invatat ce si cum sa mananc ca sa ajung la greutatea pe care mi-o doream si apoi sa ma stabilizez. Si am procedat intocmai. A fost vorba exclusiv de dieta, pentru ca, din ianuarie, datorita programului, n-am mai avut vreme sa fac sport. Insa o sa-mi reiau si acest bun obicei, odata cu incheierea stagiunii. In esenta, mi-am schimbat regimul alimentar, dar nu apeland la infometare. Din contra, acum mananc mai mult decat mancam inainte, numai ca intr-un alt fel. Mananc din trei in trei ore si nimic dupa ora 19. Iti trebuie ceva disciplina, dar merita. In rest, daca arat inca bine, desi am 41 de ani, e o chestiune care tine de gene si de faptul ca ma ingrijesc, iar ingrijirea vine din respectul de sine si din respectul fata de cei din jur. Insa nu sunt obsedata de aspectul meu exterior si, ca atare, nici nu ma dedau la exagerari in ceea ce priveste ingrijirea. Imi inchipui ca fac cam tot ceea ce face orice femeie.
Soarele Spaniei
- Cu varsta, din pacate, nu putem sa mergem la doctor. Te sperie trecerea timpului?
- In nici un caz. Sufletul imbatraneste mult mai greu decat trupul. Am, in schimb, temeri legate de alte aspecte: de unele frici, de unele fobii care am remarcat ca au devenit acute odata cu varsta. De exemplu, mi-e o frica groaznica de inaltime. Ajung pana la atacuri de panica. Insa nu ma las! Am de gand sa ma ocup si de problemele astea si sa le rezolv sau, macar, sa le ameliorez. Si, recunosc ca-mi mai e frica si de moarte. Inca n-am ajuns si nu stiu daca voi ajunge vreodata sa accept aceasta idee a... sfarsitului. Desi cred ca sunt oameni care au atins aceasta forma de impacare cu sine, care te face sa vezi moartea ca pe ceva... firesc. Poate ca trebuie sa mai acumulez intelepciune.
- Sa incheiem interviul intr-o nota... de vara. Ce planuri de vacanta ai?
- Peste cateva zile plec la mare, la Mamaia, unde ma ocup, zi de zi, de programul de divertisment de la hotelul Majestic. De 12 ani, asa imi petrec eu verile: la munca. Dar stii care e norocul meu? Ca nu simt ca muncesc. In afara de faptul ca imi place la nebunie ce fac acolo, ma simt, cumva, ca in familie, fiindca am izbutit in acesti ani sa "construiesc" un public fidel: vara de vara, ne intalnim acolo, si revederea din fiecare seara e asteptata, de ambele parti, cu bucurie si chiar cu nerabdare. Anul asta, vreau totusi ca, de la 1 septembrie, sa-mi iau liber si sa plec intr-o vacanta adevarata, ca n-am mai avut una de 4 ani. Pentru doua saptamani, voi merge impreuna cu sotul si fiul meu la Barcelona. N-am mai fost niciodata acolo, dar, din ce-am citit si din documentarele pe care le-am vazut, e clar ca e un loc unde poti sa te incarci: ai istorie, ai arta, ai soare, ai mancare buna... Abia astept!
Fotografii de MIRCEA MARINESCU
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
07.07.2011, 19:59Tudor Liviu
O emblema a bunului simt si al modestiei,desi este o artista desavarsita,chiar daca este foarte putin mediatizata(ca nu are un subiect prea incendiar sau nu este atat de vulgara pe cat cere media),pentru multi dintre noi Anca este un artist cu mult talent,o femei frumoasa,ambitioasa si puternica.Iar pentru voi,celor care mai faceti ceva de bun simt ca acest articol,multumesc.