Copilaria unui sfant

Parintele Arsenie Boca a fost preocupat, pana in ultimii sai ani, de viata din familiile sfintilor - dupa cum ne-a marturisit parintele Simion Todoran, astazi profesor la Facultatea de Teologie din Alba-Iulia.

Ce fel de stramosi au avut, ce educatie au primit, bunaoara, cei din familia Sfantului Vasile cel Mare? O familie care a dat, alaturi de Marele Vasile, alti patru sfinti, cinstiti cu zile de praznuire trecute in sinaxarul Bisericii: Sfanta Macrina - bunica Sfantului Vasile, Sfanta Emilia - mama Sfantului Vasile, Sfantul Grigore de Nyssa - fratele mai mic, Sfantul Petru de Sevastia - un alt frate.
Raspunsuri la astfel de intrebari cauta cel care, intre atatea vorbe de duh lasate noua drept testament, le spunea credinciosilor, la Manastirea Prislop, intr-o zi de 1 mai a anului 1949: "Cum il putem chema pe Dumnezeu? Il putem chema si cu gura si cu rugaciunea, dar cea mai ascultata chemare a lui Dumnezeu, sa stiti, e schimbarea purtarii: sfintirea vietii. A-ti face viata mai curata, a te libera de pacat o poti face in orice vreme. Nimeni nu te opreste, crestine, sa te faci mai bun, mai curat, mai cuminte".
Ne-am intrebat, la randul nostru: cine au fost parintii si bunicii Parintelui Arsenie Boca? Unde a copilarit? In ce mediu natural si social a crescut cel care e iubit de mii de oameni, cu evlavia pe care doar sfintii o imbie? Cautand raspuns la astfel de intrebari, am mers in Tara Zarandului, la Vata.

Arborele genealogic

Intr-o zi insorita, la sfarsit de septembrie, pe drumul ce leaga Deva de Oradea, trecand prin Brad, dupa ce ne-am oprit cateva clipe la Tebea, unde isi doarme somnul de veci Avram Iancu, am iesit din soseaua nationala si am ajuns la Vata de Jos, unde ne astepta inimoasa invatatoare Marina Vuzdugan, care avea sa fie ghidul nostru.
Atestata documentar inca din 1439, comuna Vata era cunoscuta in Ardeal in anii de dupa razboi ca statiune balneara, gratie bailor calde cu apa minerala, ori prin taraful condus de taragotistul Pera Bulz. In anii din urma, localitatea asezata pe valea Crisului Alb, in sudul Muntilor Apuseni, a capatat o noua identitate.Intr-unul din cele 13 sate ale comunei, la Vata de Sus, acum mai bine de 100 de ani, pe 29 septembrie 1910, s-a nascut cel care acum ne copleseste cu uriasa sa putere duhovniceasca: Parintele Arsenie Boca. Sateni care in urma cu zece ani nu stiau nimic despre cel care a fost indrumatorul atator suflete, astazi se mandresc ca pe meleagurile lor a vazut lumina zilei o personalitate filocalica de statura sfintilor din Pateric. Unii dintre ei pretind, chiar, ca ar fi ruda de sange cu Parintele Arsenie, caci n-ar fi putin lucru sa fii de acelasi neam cu un sfant.
Iovu Mihut, fiu al satului Vata de Sus, a cercetat arhivele, si lucrurile sunt acum limpezi, in privinta arborelui genealogic al Parintelui Arsenie, care nu mai are rude in satul sau natal. Documentele, scrise in ungureste, caci au fost redactate inainte de Marea Unire din 1918, nu lasa loc de interpretari. Casatoria dintre Iosif si Crestina, parintii Parintelui, este inscrisa in registrul de stare civila al comunei Vata, la 7 noiembrie 1909. Asadar, cu o saptamana inainte de inceputul postului Craciunului.
Tatal, Iosif Boca, nascut la Brad, pe 24 februarie 1881, din parintii Petru si Teodora Boca, era pantofar. Crestina, nascuta la Vata de Sus, pe 30 octombrie 1892, din parintii Gligor Popa si Pascuta Maris, era casnica. Primul lor copil a fost botezat pe 16 octombrie 1910, cu doua nume rare: Zian Valean. Zian pare a fi o forma locala a lui Ioan. Vine, probabil, de la Sanzian, ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, sarbatorita de crestini la 24 iunie. Cat despre Valean, cel de-al doilea nume, profesorul Sabin Ionel, autorul cartii "Comuna Vata la aniversare", crede ca el reflecta dorinta parintilor ca pruncul sa aiba parte de belsug, intrucat locuitorii Muntilor Apuseni, obligati de vicisitudini istorice sa traiasca secole la rand pe inaltimile dealurilor si ale muntilor, unde se simteau mai in siguranta, ar fi aspirat in adancul sufletului lor spre vaile manoase ale raurilor.

Taina casatoriei

Studii de psihologie facute in ultimii 70-80 de ani au scos la iveala legatura directa intre comportamentul unui om si modul in care si-a trait copilaria, mai ales primii sapte ani de viata. S-a constatat ca raufacatorii, criminalii, delincventii, oamenii cu tendinte agresive au crescut in medii viciate, au fost batuti si maltratati in copilarie. Reversul e la randul sau valabil? Cum apar acei copii cu aspiratii inalte, spirituale, cu dragoste pentru bine si frumos, cu dorul sfinteniei in suflet? Raspunsul ni-l da Parintele Arsenie:
"Iisus a ridicat casatoria la rangul de taina. Daca ar fi traita de cei casatoriti, la valoarea ei adevarata, de taina, casatoria ar da roade vrednice de taina lui Dumnezeu: copii curati, neincarcati de atatea pacate pamantesti, mai stravezii spre Dumnezeu, in stare sa lase toate pentru dragostea de Dumnezeu si Evanghelia Sa".
Cand s-a casatorit, Crestina, mama Parintelui, avea 17 ani. Era deci o tanara curata sufleteste si trupeste, care crescuse in buna randuiala a satului romanesc transilvan, de pe vremea strabunicilor nostri. Avea parinti credinciosi si evlaviosi, lucru atestat de prezenta tatalui sau, Gligor Popa, intre membrii sinodului parohial. O socoteala simpla ne arata ca a ramas insarcinata in jurul datei de 29 decembrie 1909, imediat dupa Postul Nasterii Domnului (15 noiembrie - 24 decembrie), asadar dupa o perioada de 40 de zile in care cei doi tineri proaspat casatoriti au petrecut in curatie si infranare, cu rugaciune, cu bucuria adusa lumii de intruparea Mantuitorului ei.
Despre importanta covarsitoare a relatiilor dintre barbat si femeie in perioada premergatoare conceperii copilului, a celor noua luni de sarcina si a primilor ani de viata a pruncului, Parintele Arsenie va scrie in lucrarea sa capitala, "Cararea Imparatiei":
"O mare disarmonie consta in faptul ca instinctul barbatului e in conflict cu instinctul femeii. Instinctul barbatului vrea mereu femeia, ca prilej al descarcarilor sale genezice. Instinctul femeii insa e maternita tea. Copilului, pana se desprinde de mama, ii trebuie doi ani, deci, dupa randuiala firii, trebuie sa fie lasata in pace.
Ce va face barbatul? Sau isi va perverti sotia, facand-o sa umble si ea dupa placerea patimasa, cautand sa scape de rostul firii sale, sau o va face criminala, punand-o sa-si ucida in pantece fiinta fara aparare, sau va practica scarba onaniei cu femeia sa, pazind-o de rostul zamislirii, dar necinstind-o, cum nu se mai poate spune. Altii recurg la sterilizare, altii la aventuri, sau la lupanare. Un atare barbat nu-si va mantui sotia prin nasterea de fii, ci o va osandi cu ucigasii si curvarii, printre care si el, de asemenea, va fi.
Prea putini sunt barbatii care-si stapanesc instinctul irational prin puterile rationale ale sufletului, reglementandu-l potrivit cu rostul sau originar. Si iarasi, si mai putini sunt cei ce-i convertesc energia prin infranare, saltand sensul firii la rosturi mai presus de fire".
Iosif Boca, tatal Parintelui, a plecat in America si a lipsit de acasa in perioada in care mama Sfintiei sale era insarcinata, Crestina nefiind astfel deranjata nici psihic, nici fiziologic, de sotul sau.
"Toata vremea sarcinii si a alap tarii, barbatul trebuie sa se infraneze, ca sa nu tulbure viata viitoare a celui ce vine in lume cu un anumit rost de la Dumnezeu".
Preocuparea viitoarei mame era mai ales rugaciunea adresata Maicii Domnului, inaintea icoanei din casa sa, pe care Zian o va iubi foarte mult. O marturie ne aduce la cunostinta ca mama Parintelui, Crestina, se ruga Maicii Domnului, asa cum se rugasera la Dumnezeu Sfintii Ioachim si Ana: "Maica Domnului, iti cer un copil, fie parte barbateasca, fie parte femeiasca, care sa iti slujeasca tie, Maicii Domnului si Domnului Iisus Hristos". Intelegem, asadar, ce a vrut sa ne spuna Parintele Arsenie, zicand ca a fost picat din pantecele maicii sale.
"Toate starile trupesti si sufletesti ale celor doi parinti, iar mai cu deosebire ale mamei, in vremea celor noua luni, se intiparesc in copil, ca tendinte sau predispozitii, pe care copilul le va avea pentru toata viata. Suparari, amaraciuni, dureri predispun copilul la tristete, melan colie, nesanatate. Deci, toate acestea trebuie ocolite. In vremea aceea, daca mama fura oarece, copilul va fura toata viata. Se imbata mama o data, copilul se va imbata toata viata - mai ales betia are si suport ereditar. Se roaga mama lui Dumnezeu, se va ruga si copilul ei. Nota sufleteasca dominanta in familie, cu deosebire din vremea aceea, si mai ales a mamei, va fi caracteristica intregii vieti a urmasilor".
E de la sine inteles ca astazi preocuparile derizorii ale celor mai multi dintre tineri, inainte si dupa casatorie, influentate nociv de emisiunile de televiziune si de internet, relatiile denaturate dintre barbat si femeie nu pot decat sa-si puna o amprenta negativa asupra mamei si implicit asupra copilului care se va naste.
"Acum e vremea cand sa faci ce vrei din copilul tau, acum esti cu deosebire datoare sa-l pazesti de toate relele cu care n-ai vrea sa te supere, fiindca numai acum poti si te asculta cu desavarsire. Deci nu te lasa corupta de sotul mai slab de fire si nepricepand minunea ce o savarseste credinta ta, ca sa nu plangi degeaba pe urma ticalosiilor copilului tau, pe care nu l-ai pazit curat, in vremea in care trebuia pazit".
Sfatul Parintelui Arsenie pentru tinerii casatoriti este de a cere lui Dumnezeu un copil bun, cuminte, care sa slujeasca Domnului. Viitoarele mame sa se roage mult, sa citeasca in timpul sarcinii Acatistele Maicii Domnului si alte carti duhovnicesti, caci toate acestea au o influenta benefica si asupra pruncului.
"Indreapta purtarile tale, mama, catre Dumnezeu, care savarseste prin tine minunea imbinarii unui pui de om cu un pui de cer, rasplata de fericire pentru ostenelile tale. In atari stradanii, orice mama se va mantui".
De la domnul Gheorghe Valcea, tamplarul care a realizat crucea de lemn de la mormantul Ieromonahului Arsenie si alte lucrari de la Manastirea Prislop si de la asezamantul monahal de la Sinaia, am aflat ca tatal Parintelui a lucrat pe vapor, in drumul sau spre Statele Unite ale Americii. Nu stim cat a stat Iosif Boca departe de tara, ca sa castige cativa dolari, asa cum faceau atunci multi romani din Transilvania. Cu siguranta, n-a stat prea mult. In 1913 s-a nascut sora parintelui, Viorela Minca, o fetita care a murit la numai sapte luni, in acelasi an, al carui mormant se afla astazi in partea de sud a bisericii din Vata de Sus, langa strana cantaretilor. Actuala biserica din Vata de Sus a fost construita intre 1914 si 1918, pe locul unei biserici mai vechi.

Un colt de rai

La Vata de Sus, in curtea bisericii, in anul 2004, la initiativa domnului Mihail Nicolae Rudeanu, pe atunci presedintele Consiliului Judetean Hunedoara, Primaria comunei Vata de Jos a ridicat o troita spre vesnica pomenire a celui mai de seama fiu al satului: Parintele Arsenie Boca.
In actele bisericii satului, care in urma cu o suta de ani numara doar 60-70 de case, locuitorii au domiciliul mentionat in doar patru locuri: pe drum, pe rau, catre deal, la deal. In dreptul lui Gligor Popa este scris: la deal. Tanara familie Boca a locuit la Bujoara, un deal al satului Vata de Sus, unde bunicul matern, Gligor Popa, avea un salas: o gospodarie si o proprietate de 10-11 hectare, asa cum reiese dintr-un act din 1908. Aceasta proprietate, pe care Gligor Popa a donat-o fiicei sale, in 1912, a fost vanduta in 1931. Poate ca la ea face referire Parintele Arsenie, cand mentioneaza, in autobiografia scrisa la Siguranta din Ramnicu-Valcea, pe 17 iulie 1945: "In timpul teologiei, mi-am vandut casa parinteasca, spre a-mi putea continua studiile". Tanarul Zian Boca a fost student la Academia Teologica "Andreiana" din Sibiu, intre 1929 si 1933.
Astazi, casa de pe dealul Bujoara, in care au locuit Iosif, Crestina si Zian Boca, alaturi de bunicii din partea mamei, Gligor si Pascuta, nu mai exista, dar mai sunt in apropiere cateva case batranesti, o sura si un grajd, toate de lemn, care ne vorbesc despre viata de acolo, in urma cu un veac. Nu era curent electric si nu este nici azi. De jur imprejur, doar dealuri cu iarba si flori, tufe de zmeura si mure, pomi fructiferi - meri, peri, caisi, piersici, gutui, padure de stejar, mesteacan si fag. Clima este blanda. Timpul parca s-a oprit, incat expresia lui Lucian Blaga - vesnicia s-a nascut la sat - are aici deplina acoperire. O priveliste paradisiaca ne bucura ochii si sufletul. Ni-l putem inchipui pe bunicul Gligor, zicandu-i micutului Zian:
"Ma, cochile, pe Dumnezau, noi oamenii nu-l putem vedea, dar El, Atoatefacatoriul, ni se descopera in zidirea Sa. Vezi tu soarele, muntii, dealurile, pomii...? Vezi?... Pe toate, Dumnezau le-o facut. Zidirea intreaga marturiseste intelepciunea si puterea Facatoriului. Vezi, tu, cata frumusete o pus Dumnezau, aci la noi!... In muntii nosti ii aur, fier, carbune, piatra. Si pe om l-o facut Dumnezau sa stapaneasca si sa grijasca de toate ale Lui. Si-aci, la Vata, is izvoare cu apa calda, ca sa se tamaduiasca oamenii de boala si neputinta. Tu, ma cochile, sa faci rugaciunea in toata dimineata si sara. Ca Dumnezau nu-i niciodata prea sus, ori prea departe, ca El salasluieste si-n inima omului. Si de vei fi cuminte, Insusi Dumnezau o sa ti s-arate. Ca dara Mantuitoriul nost, Domnul Iisus Hristos, ne-o zas: "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezau"".
Copilaria lui Zian se va fi desfasurat in linistea si aerul curat de la Bujoara. Pe vremea aceea, nu erau jucarii, nici radio, nici televizor sau calculator, nici distractie la mall. Universul sau va fi fost cel al florilor si al padurii. Muzica sa, cantecul pasarilor. Prietenii sai vor fi fost animalele: oi, capre, vaci, cai, caini... Sus pe deal, chiar si prezenta altor copii putea fi o raritate. Poate asa se explica ca a iubit mai mult tacerea. "Vorbirea mi-a fost urata, de cand ma stiu. Chiar numele calugaresc l-am ales pentru ca Avva Arsenie isi alesese nevointa tacerii, prin care s-a desavarsit interior", va scrie in autobiografia sa.
Astazi, pe dealul Bujoara, o cruce ridicata de Iovu Mihut aminteste calatorului ca acolo si-a petrecut primii ani de viata cel care e cinstit si chemat in rugaciune de mii si mii de credinciosi. Cateva zile petrecute la Vata pot fi o intalnire cu puritatea naturii, cu istoria incercata a Apusenilor, cu duhul Parintelui Arsenie. Cu gandul la anii pe care un copil i-a trait inconjurat de frumusetea originara a creatiei si mai tarziu a ajuns un Avva de statura filocalica, invatatoarea Marina Vuzdugan a scris cateva versuri, pe care le-a intitulat "San Zian":

Dumnezeu, in Fiinta Treimii,
S-a intrupat in Astrul Luminii
Si impreuna cu Maica Preacurata,
Preschimbata in Luna, pe bolta se arata.

O clipa cereasca au poposit
Deasupra unui catun si-au prorocit,
Ca aici se va naste peste-un an
Un slujitor al Cerului, pruncul Zian.

Mama copilului mereu se ruga
La icoana Maicutei Precista,
Sa-i daruiasca un copil sanatos,
Un slujitor bun al lui Hristos.

Asa s-a nascut la Vata de Sus
Zian-Valean, inchinat lui Iisus,
Care-mbracat in crezul monahal
A devenit Arsenie, sfantul din Ardeal.

Vata de Sus, unde-a venit pe lume,
Si Manastirea Prislop, loc de ingropaciune,
Sunt meleaguri de profunda inchinare
Pentru credinta, sanatate si binecuvantare.

Fotografiile autorului (4) si ANDREI CHERAN