Pictura romaneasca, cu toate panzele sus!

* Expozitii de exceptie, la Bacau si la Tours *

"Cand sunt roman sunt francez, si cand sunt francez sunt roman!". Sub acest manifest, o marturisire de credinta tulburatoare, isi deschidea, in 2008, pictorul francez de origine romana Christian Paraschiv expozitia sa de la Centrul International de Cultura "George Apostu" din Bacau. Dar aceasta marturisire transanta nu este doar adevarul unui singur om. Ea exprima si visul romanesc de a iesi din anonimatul si izolarea in care ne-am infundat de 70 de ani incoace. Si iata ca, recent, doua evenimente culturale puternice, doua expozitii de pictura de valoare internationala vin sa arate ca arta romaneasca e in avanpostul acestui vis. Prima expozitie ii apartine tot lui Christian Paraschiv, poate fi vazuta in Romania zilele astea, la Bacau. A doua a fost deschisa in Franta, la Tours.

Galeria "Velea" - Bacau
Universul luxuriant al lui Christian Paraschiv
Orasul pictorilor

De mai bine de 40 de ani, Bacaul este un oras al pictorilor. Aventura in culori a orasului de pe Bistrita a inceput din clipa cand pictorul Ilie Boca, bucovinean de origine, a hotarat sa plece departe de zgomotul si furia Capitalei, pe aceasta insula de liniste din centrul Moldovei.Si cum maestrul Boca este o combinatie rara de artist, organizator si mentor de exceptie, s-a pus imediat pe treaba. Omul sfinteste locul! Temerarul artist a inzestrat orasul cu o Filiala a Uniunii Artistilor Plastici puternica si valoroasa, cu sali de expozitie si ateliere pentru artisti. Universitatea de arta si Centrul International de Arta Contemporana "George Apostu", aparute ceva mai tarziu, au intarit si ele forta culturala a orasului. Nu departe de Bacau se afla si casa lui George Enescu de la Tescani, loc de pelerinaj in anii '80 al pictorilor din toata tara. Toate acestea, impreuna cu personalitatea delicata si magnetica a maestrului Boca, au creat emulatie. Astazi, Bacaul are un nucleu de artisti pasionati, pictori profesionisti si naivi, de valoare europeana. In aceasta atmosfera culturala curata, nepoluata de vremuri, au inceput sa apara si initativele particulare. Un plastician bacauan, Gheorghe Frantz, s-a apucat sa trudeasca din greu, schimband o veche casa boiereasca ruinata intr-o galerie de arta: Galeria "Velea". Si tot el a ridicat la Magura Bacaului o splendida pensiune de arta, unde organizeaza, in fiecare an, pe cheltuiala lui, tabere de pictura. In acest februarie geros si inghetat, galeria Velea are o oferta fierbinte: expozitia lui Christian Paraschiv, pictorul roman-francez, cu inima batand pentru doua patrii. Este, fara indoiala, evenimentul plastic major al acestui inceput de an in Romania.

Inima si nobletea culorilor

Christian Paraschiv a fost mereu un plastician al ideii, un nelinistit ucenic vrajitor.Mereu in cautarea formelor noi, el a migrat fara odihna printre tehnici si genuri. Si cand ele nu l-au mai incaput, a inventat altele. De pilda acum, la Bacau, Christian Paraschiv expune lucrari inspirate tematic de trupul omenesc - cel de dincolo de aparente. Sunt lucrari foarte picturale, facute intr-o horbota de culori groase, luminoase si transparente, o lume asa de unitara, incat aproape nu iti dai seama cat de diverse sunt tehnicile in care autorul a plasmuit-o. In spatiul expozitiei plutesc giganti halucinanti, coborati parca dintr-un Cosmos al viselor. Din alte tablouri apar maini uriesesti, cu degete stranse a rugaciune. Iar in mijlocul expozitiei e o zona de liniste: un poliptic luceste stins, ca aurul voievodal. "E o combinatie rara, de tehnici pe computer si foaie de aur, ca a icoanelor pe sticla", explica pictorul.
In anii 80, Christian Paraschiv s-a afirmat repede drept unul dintre artistii tineri cei mai valorosi ai Romaniei, si unul dintre fondatorii optzecismului in arta noastra. In 1986, in urma unui lant de persecutii inutile si absurde din partea autoritatilor comuniste, pictorul se stabileste definitiv in Franta. La Paris, in capitala culturala a lumii, locul libertatii totale, dar si al concurentei artistice acerbe, caracterul si talentul pictorului se forjeaza, sustinute si de scoala solida de acasa. Astfel ca pictorul se afirma si aici ca unul dintre artistii de seama ai Frantei."Unul dintre cei mai mari artisti contemporani romani, fiu spiritual al lui Cioran, Ionescu si Tristan Tzara, compatriotii sai", l-au elogiat francezii.
La vernisajul de la galeria "Velea" au venit o multime de artisti valorosi ai tarii, din Bucuresti si din Bacau. Iar Valentin Ciuca, cel mai important critic de arta al Iasiului, a rostit despre expozitia Paraschiv un cuvant exploziv: "Aceasta expozitie este stupefianta!".
*
Traind aceeasi senzatie, am simtit nevoia sa-i pun pictorului si cateva intrebari, pentru cititorii revistei noastre. Destinul lui de artist plecat din tara, dar care si-a pastrat neciobita dragostea pentru Romania, mi se pare exemplar.

"Zona aceasta moldoveneasca a tarii mi-a devenit foarte necesara"

- Dupa numarul si calitatea expozitiilor pe care le-ati facut la Bacau, pare ca aceasta zona va atrage in mod deosebit. Ce va face sa reveniti mereu aici? Va aflati sub nostalgia Tescaniului?

- La Tescani am inceput sa merg la inceputul anilor '80, cu Paul Gherasim si cu Horia Bernea, care m-au facut sa descopar locul acesta. Fusesem pregatit pentru apropierea de acest tip de "natura", prin prima mea vizita la Putna si la Vicovul de Sus, unde m-am dus la familia sotiei mele, Silvia. Puritatea, curatenia umeda a aerului si a luminii si curatia morala a oamenilor de aici m-au cucerit repede. Cu atat mai mult cu cat eu sunt nascut la oras, dintr-o familie de ingineri, asa ca natura se rezuma pentru mine la artificialul orasului. Trecand anii, am tot revenit la Bacau si la Tescani, caci erau singurul meu refugiu tihnit, mai ales ca, pana la exilul meu voluntar la Paris, din ianuarie 1986, mi se interzisese sa expun in Romania. Mult mai tarziu, dupa marea mea retrospectiva, cu aproape 300 de lucrari, de la Muzeul National de Arta Contemporana din 2007, am revenit in fiecare an acasa, purtand expozitia prin tara. Cei mai deschisi si interesati de lucrul meu au fost cei de la Iasi si cei de la Bacau, de la Centrul "Apostu". Apoi, in 2009, am fost selectionat pentru o tabara internationala organizata de Muzeul Enescu la Tescani. Aici am avut o noua revelatie. Am redescoperit obiecte si lucruri familiare, ce-mi aduceau aminte de perioada copilariei mele: biscuiti varsati, vanduti la kilogram, ciocolata cu rom, cuiele care unul din trei se indoaie etc. Ele isi au farmecul lor, iar in Franta au disparut de mult. Vorbesc acum de o alta Natura - de natura umana. Cat despre Tescani, l-am regasit aproape acelasi, chiar daca cladirea e acum umeda, caci n-a fost ingrijita bine, iar parcul e colonizat de urzici. Asadar, zona asta a tarii mi-a devenit foarte necesara ca sa inteleg societatea romaneasca de azi, care continua sa ma intereseze si din departare.

- Cum ati ales galeria "Velea", mai putin cunoscuta pana acum publicului larg?

- Am descoperit Galeria "Velea" in 2009, prin amabilitatea domnului Ilie Boca. Aici am intalnit un om rar, pe Frantz, care a creat aceasta galerie din nimic, si i-a dat numele ca omagiu adus mentorului sau de la Liceul de Arta din Bacau. Pe de alta parte, am observat ca in Romania piata galeriilor particulare e aproape inexistenta. In Bucuresti sunt 5-6 galerii private, in vreme ce la Paris sunt mai bine de 1000!... Iar asta nu e natural, dupa 20 de ani de economie, cat de cat de piata. Asa ca atunci cand Frantz m-a invitat cu oarece emotie si neincredere sa expun in galeria sa, am spus imediat da! Am vrut sa dau si un semnal: sa incurajam galeriile particulare din tara. Culmea e ca acum, o serie de artisti de valoare din Bucuresti si Bacau au inceput sa curteze si ei galeristul, pentru a face expozitii aici. Iata de ce e bine cand un artist ca mine vine de la Paris, sa expuna la Galeria Velea. E si acesta un pas pentru ca arta romaneasca sa-si reintre in drepturi.


Galeria "Maurice Mathurin" - Tours

12 romani vor sa seduca Franta

Intre 24 ianuarie si 6 februarie, la Tours, un grup de 12 romani si-au inceput si ei recitalul de forme si culori in fata publicului francez.Expozitia este ampla. Sunt 48 de tablouri, fiecare artist expune cate 4 lucrari, facute in Franta si in Romania. Caci spatiul picturii nu are granite! Astfel, expozitia romaneasca din Franta inchide stralucit arcul de triumf romanesc peste Europa, inceput la Bacau. Si parca spre a da mai multa unitate acestor doua manifestari, Christian Paraschiv se afla si el printre cei care expun la galeria "Maurice Mathurin". Iar ceilalti unsprezece care ii incanta pe francezi sunt: Dorin Baba, Calin Beloescu, Dan Cioca, Marian Condruz, Gelu Costea, Carmen Cretzu-Iacob, Mirela Iordache, Robert Koteles, Costin si Lisandru Neamtu, si Cristian Sida. Toti au fost invitati in Franta, in 2010, la atelierele de creatie organizate de asociatia internationala "Soleil de l'Est", despre care am relatat in "Formula AS". Vernisajul evenimentului de la Tours, care a fost deschis de primarul adjunct al orasului si de un reprezentant al ambasadei Romaniei, i-a invaluit pe francezi intr-un abur romanesc - de la muzica lui Enescu si Grigoras Dinicu, pana la vinuri si bucate autohtone, necunoscute acolo.
Cu cateva zile inainte de evenimentul ce se pregatea, am stat de vorba cu presedintele Asociatiei "Soleil de l' Est", Michel Gavaza, cel care nu oboseste niciodata sa promoveze arta romaneasca in Occident.

Un avanpost al culturii romane

- La a cata editie sunt expozitiile de la "Maurice Mathurin"?

- Galeria "Maurice Mathurin" are o lunga traditie in a expune pictura romaneasca, dar si arta populara si pictura naiva din Romania. Galeria a devenit un adevarat avanpost al culturii romane. Prima expozitie a avut loc aici, in septembrie 1985. A fost o personala Francisc Bartok, pictor roman de mare renume si apreciere in tara, stabilit in Franta in 1982, cu perspective extraordinare in Italia, in Franta si peste ocean. Un tragic sfarsit a pus capat formidabilei lui ascensiuni. In 1987, la randul nostru, ne-am stabilit in Franta, cu toata familia.In 1990, de Craciun, am organizat pe cont propriu, pentru ca Soleil de l'Est nu aparuse inca, o ampla expozitie in care am prezentat pentru prima data la Tours lucrari de Baba, Piliuta, Pacea, Musceleanu, Traian Bradean, Petre Achitenie, alaturi de pictori brasoveni consacrati. Apoi, intre 1992 si 2001, am organizat prin Soleil de l'Est, sase expozitii de arta populara romaneasca.Tot atunci am facut si doua expozitii de pictura naiva, din care a doua impreuna cu pictori naivi francezi, din Tours si din Orleans. Incepand din anul 2002, am prezentat la galeria "Mathurin" lucrarile pictorilor romani ce au fost invitatii asociatiei Soleil de l'Est. Aici au expus multi artisti romani de marca, de la Ilie Boca, Angela Tomaselli si Ion Salisteanu, pana la Sorin si Ruxandra Ilfoveanu, Stefan Pelmus, Vasile Pop-Negresteanu, Dan Hatmanu, Corneliu Vasilescu, Petre Velicu, Letitia Oprisan, Vasile Tolan, Horea Cucerzan, Nicolae Iorga sau Ciprian Radovan. Acum, le-a venit randul pictorilor invitati in 2010 la atelierele noastre de creatie. Asadar, cu arta romaneasca, suntem aici la editia a 18-a, dintre care zece editii de pictura contemporana.
- Ce alte surprize le mai ofera francezilor expozitia de la Tours? Am inteles ca incercati sa promovati si turismul romanesc.

- In fiece an, Oficiul de Turism al Romaniei din Paris ne trimite un set de pliante si de harti turistice, despre cele mai frumoase regiuni din tara noastra. Publicul francez a "prins narav" si, de fiecare data, devoreaza pliantele. Astfel ca noi le prezentam esalonat, ca sa le avem pentru toata lumea, pana la sfarsitul expozitiei. Iar asta este inca o dovada ca Romania poate si trebuie sa se etaleze pozitiv. Caci arta face casa buna cu turismul. Dar pentru asta trebuie munca, abnegatie, nu discursuri sterpe.

- Sa ne intoarcem la arta. Care e circuitul european pe care il organizati pentru artistii participanti la atelierele Soleil de l' Est in 2010?

- Noi incercam mereu sa impunem o prezenta continua si de calitate a picturii contemporane romane in Franta. In ultima perioada, am organizat mai intai, in septembrie 2010, o mare retrospectiva la Galerie des Deux Clochers, din Saint-Genis-des-Fontaines. A urmat apoi expozitia de la Bucuresti, de la Sala Parlamentului, din noiembrie 2010. Acum e randul acestei valoroase expozitii de la Tours. Si urmeaza bomba! O expozitie de mare anvergura la Haga, in Olanda, in galeriile European Patent Office, in parteneriat cu ambasada Romaniei din Olanda. Va fi in martie 2011, cu un grup de 15 pictori romani si un total de 75 lucrari.

- Cum reactioneaza publicul francez la arta romaneasca?

- Publicul francez din Tours, important centru universitar si cultural (infratit cu Brasovul, la propunerea lui Michel Gavaza, in decembrie 1989 - n.red.), s-a obisnuit cu Romania, ca tara cu traditie culturala. Peste 120 articole de presa au aparut in toata Franta, in ultimii 15 ani, ca urmare a activitatii noastre. Presa din Tours, indeosebi cotidianul regional "La Nouvelle REpublique", are in fiecare an articole laudative despre expozitiile artistilor romani de aici. Iata cateva titluri: "In onoarea artei romanesti", "Artistii romani expun iar", "Priviri romanesti in Touraine", "Un pod intre Est si Vest". Noi, de 20 de ani, am indrumat un public avizat in ale picturii sa se apropie de arta romaneasca.Avem un fisier cu peste 600 de amatori de arta care vor sa cunoasca tot ce-i nou in pictura romaneasca si vin la toate expozitiile de aici. Imi aduc aminte o intamplare, zic eu exemplara, de la una dintre expozitiile romanesti de la galeria "Mathurin". S-a petrecut acum vreo 10 ani. A intrat atunci in galerie un francez care nu auzise de noi decat din presa de scandal: un popor si o tara cu reputatie nu prea grozava etc. Si tipul incepe sa se uite pe simeze, se minuneaza, se vedea si ca nu-i ageamiu in pictura, si ma intreaba cu serenitate: "Tot ce este aici pe pereti e facut de cei din tara ta?!". Si francezul le-a adresat felicitari pictorilor romani, luminandu-se ca in Romania sunt si lucruri bune, care ne pot promova in ierarhia culturii europene. Dar ele trebuie facute cunoscute lumii, trebuie sa circule. Iar arta noastra circula prea putin. Daca ar mai fi inca 50 de Soleil de l'Est in toata UE, daca Statul roman si-ar apleca urechea si la propunerile noastre, daca ICR nu ne-ar ignora cu desavarsire, daca... Eei, dar sunt prea multe imponderabile, inca! - a incheiat d-l Gavaza.
Iar noi, pana la saltul cel mare al artei noastre in lume, nu putem decat sa ne bucuram alaturi de artistii nostri, pentru succesul lor prestigios. Si sa le uram sa le urmeze cat mai multe. Ca sa putem iesi toti impreuna din penumbra spre lumina...