Tia Serbanescu - Analiza politica a anului 2010 - "Marea realizare a anului 2010 este stabilitatea politica, iar marele esec - amanarea intrarii in Schengen"

"Basescu a ramas acelasi politician redutabil, dar din ce in ce mai controversat"

- S-a incheiat unul dintre cei mai grei ani din ultimul deceniu, un an de criza economica severa si de lupte politice dure. In locul unei analize a lunii decembrie, va propun sa schitam portretul anului politic 2010. As dori sa incepem prin a indica politicianul care s-a remarcat prin cel mai rau demers public si pe cel care merita mentionat pentru cea mai buna initiativa.

- Fostul ministru al Muncii, Mihail Seitan, a fost cel care a iesit cel mai mult in evidenta in mod negativ, dezonorandu-si numele, printr-o ordonanta de guvern care ii trimitea pe toti platitorii de taxe si impozite pe venit la cate trei cozi, la trei institutii diferite, in fiecare luna. Cu aceasta, a declansat o nemultumire generala. In cele din urma, a fost silit sa revina asupra deciziei si sa puna angajatorii sa achite taxele si impozitele, asa cum era firesc, simplificand lucrurile. D-l Seitan a si platit pana la urma cu postul de ministru aceasta greseala, care de altfel nu a fost singura.
La capitolul initiative pozitive, mi-e greu sa gasesc pe cineva. Masurile guvernului, pe care acesta le considera benefice pentru economie, si anume cele privind reducerea costurilor in aparatul bugetar, sunt vazute drept malefice de catre populatie, iar pana acum, nu si-au aratat rezultatele bune. Ar fi, totusi, de remarcat mica reforma din justitie. La ea au colaborat mai multe persoane, institutii si ONG-uri. E un set de legi care ar putea sa accelereze taraitul dosarelor prin justitie, care ne-a facut atata rau. In rest, ceilalti politicieni proeminenti si-au confirmat reputatiile. D-l Traian Basescu, pentru ca toate discutiile politice incep si se termina cu domnia sa, a ramas acelasi politician redutabil, dar din ce in ce mai controversat, mai ales ca a preluat asupra lui sarcina de a anunta toate masurile nepopulare ale guvernului. A continuat sa domine scena politica, fie si numai prin obsesia indusa adversarilor politici de a-i urmari fiecare pas si fiecare declaratie. 2010 a fost insa un an in care presedintele a pierdut multe puncte, in toate sondajele, si in care d-nii Crin Antonescu si Victor Ponta, liderii PNL si respectiv PSD, si-au marit avantajul in topul prezidentiabililor, ocupand primele doua locuri. Sigur, asta nu inseamna ca pana in 2014, cand vor fi alegerile prezidentiale, nu pot aparea surprize, si ca e musai ca acestia din urma sa si candideze. In ce-l priveste pe d-l Ponta, cel putin, ar face bine sa se abtina, pentru ca, asa cum a spus-o si mentorul sau, d-l Ion Iliescu, e necopt pentru alegerile din 2014. Eu as adauga ca e necopt si pentru alegerile din 2019.

"Avem toate premisele sa spunem ca vom duce bine la capat acordul cu FMI"

- Puteti numi trei reusite ale Romaniei in 2010 si trei esecuri majore? Ma refer la fapte care conteaza pentru noi toti, nu doar pentru un partid sau o institutie.

- Intai, coalitia guvernamentala a dat cateva exemple ca nu protejeaza coruptii, ceea ce este o bila alba pentru Romania, in ochii strainatatii. Este pentru prima oara cand membri ai coalitiei aflate la putere sunt arestati, judecati si condamnati la inchisoare, sau au dosare in instanta pentru fapte de coruptie. E vorba de primarul de la Ramnicu Valcea, Mircea Gutau, primarul Antonie Solomon de la Craiova, fostul secretar de stat din Ministerul Finantelor Gratiela Iordache, cativa parlamentari, ca Mircea Banias, Dan Pasat, Monica Iacob Ridzi... Cu amendamentul ca, in cazul Ridzi, PDL si-a stricat firma protejand-o, inutil de altfel, in fata justitiei. Inutil zic, pentru ca, oricum, are un dosar pe rol, iar unul in plus nu mai insemna mare lucru. Prin acest gest, PDL a anulat celelalte eforturi prin care a vrut sa arate ca este altfel decat celelalte partide si ca nu se amesteca in actul de justitie pentru a-si apara vreun client politic. Parlamentarii PDL au trecut, in acest caz, pana si peste indemnurile staruitoare de a vota "in favoarea justitiei", facute de presedintele Traian Basescu, de care se presupunea ca acestia asculta ca de "Zeus". Astfel ca d-l Basescu a ajuns sa puna cazul Ridzi langa cel al lui Adrian Nastase, protejat, si el, candva, de votul parlamentarilor, pentru a nu i se putea face perchezitie. In felul acesta, au facut rau PDL-ului, guvernului, parlamentului si, nu in ultimul rand, statului roman. Asa ca adversarii aderarii noastre la spatiul Schengen au avut un argument in plus sa se opuna, aratand ca avem inca mari probleme cu coruptia si cu functionarea puterilor in stat, ca parlamentul se substituie justitiei atunci cand un parlamentar este cercetat pentru vreo infractiune.

- Sa revenim la izbanzile Romaniei...

- Consider o izbanda faptul ca s-a pastrat unita coalitia de la guvernare, in ciuda multor ocazii de a fi destramata, si ca guvernul a rezistat atacurilor politice, revoltelor sindicale, tensiunilor interne si masurilor impopulare. Ceea ce a asigurat o stabilitate politica care era ultranecesara pentru a nu ne adanci in criza economico-financiara printr-o criza politica. Alta reusita: avem toate premisele ca sa putem spune ca vom duce la bun sfarsit acordul cu FMI. Ar fi al doilea acord cu FMI pe care il ducem pana la capat in ultimii 20 de ani. Fapt care ne confera credibilitate internationala.

"Slaba absorbtie a fondurilor UE este unul din marile esecuri ale anului 2010"

- Care sunt cele mai mari trei esecuri ale Romaniei, in 2010?

- Si anul acesta am stat foarte prost la absorbtia fondurilor europene, ceea ce ne-a impiedicat sa iesim mai repede din recesiune. Aceasta slaba absorbtie a fondurilor UE este unul dintre marile esecuri ale anului 2010. S-a intamplat si in alti ani, dar era de asteptat sa fi invatat ceva din experienta acumulata si sa fim mai eficienti. Noi pierdem miliarde de euro nerambursabile, pe care UE ni le pune la dispozitie, dar imprumutam alte miliarde de la FMI, ca sa supravietuim. Al doilea esec este amanarea admiterii Romaniei in spatiul Schengen. Se stia de mult timp ca indeplinirea conditiilor tehnice nu va fi suficienta si ca se vor pune si conditii politice, pe care nu le-am indeplinit. Restantele din lupta anticoruptie ne atarna greu la dosar. Presedintele Traian Basescu a reactionat dur, spunand ca s-au schimbat regulile in timpul jocului si ca suntem discriminati. E adevarat, dar noi stiam ca asa va fi si n-am luat masuri sa eliminam posibilele cauze ale amanarii intrarii in Schengen. Oricum, nu putem condamna cu vehementa atitudinea Germaniei si Frantei, care se opun aderarii noastre la Schengen in primavara, cata vreme reprosurile pe care ni le fac sunt intemeiate, si cat timp UE ne-a favorizat politic cand am aderat la Uniune, desi nu eram pregatiti din punct de vedere tehnic s-o facem, pe baza tot a unor criterii politice, de care a uzat in mod exceptional. Cand esti codasul UE e bine sa faci tot ce depinde de tine pentru a nu oferi motive pentru un astfel de blocaj. A te rasti la Franta si Germania, asa cum a facut d-l Basescu, este un gest inutil si chiar daunator, pentru ca nici nu rezolvi nimic, statele mari fiind in pozitia de a ne bloca accesul in Schengen sau de a ni-l permite si, pe de alta parte, tensionezi relatiile cu tari foarte puternice. In loc sa facem scandal, mai bine era sa anuntam ca regretam discriminarea la care suntem supusi, pentru ca e un precedent periculos, si ca, in urmatoarele luni, vom face eforturi sa eliminam neajunsurile care au fost identificate.

- Cum ne afecteaza amanarea aderarii la spatiul Schengen?

- Ne afecteaza credibilitatea externa, in primul rand. Pe urma, nu ne e inlesnita circulatia in toate statele europene membre Schengen, iar romanii vor continua sa fie priviti cu suspiciune la granitele acestora si, uneori, sa fie tratati discriminatoriu, cu exces de zel, ca sa zic asa. Mediul de afaceri primeste si el un semnal prost.

- Ramanem la capitolul nereusite...

- Alt esec este incapacitatea stabilirii unui dialog intre putere si opozitie, pe subiecte care tin de interesul national. E pacat, pentru ca asa s-ar fi votat mai rapid si mai corect anumite legi, ar fi fost evitate unele greseli si controverse. Din pacate, opozitia a ignorat toate invitatiile la dialog primite de la Cotroceni, inclusiv pe problema aderarii la spatiul Schengen, care a si fost boicotata de unii lideri PSD, dupa cum s-a afirmat in presa.

"Discursul anticomunist este tot atat de justificat cat si cel antinazist"

- Dupa acest scurt bilant, va invit sa incheiem cu un subiect care nu are neaparat legatura cu imediatul, dar care se impune de la sine, la 21 de ani de la caderea regimului comunist. Un sondaj de opinie recent arata ca 44% dintre romani cred ca ideea comunista a fost buna, dar prost aplicata. Pe de alta parte, Comisia Europeana a respins solicitarea a sase state est-europene, intre care si Romania, privind elaborarea unei legi care sa interzica negarea crimelor comunismului, la fel cum este interzisa negarea Holocaustului. Mai este actual si relevant discursul anticomunist? De ce aceasta dubla masura in tratarea nazismului si a comunismului?

- Este adevarat ca discursul antinazist este mereu proaspat si dur, chiar daca nu mai exista nazisti sau, oricum, sunt cu totul marginali, in vreme ce discursul anticomunist este minimalizat, desi exista in continuare partide comuniste puternice in lume si regimuri totalitare comuniste. Este o eroare. Dar faptul ca Occidentul (si, prin mimetism, iata, si unii de pe la noi) utilizeaza dubla masura in privinta raportarii la comunism si la nazism este justificat cumva prin aceea ca Vestul a suferit sub ocupatia nazista si nu a cunoscut abuzurile si crimele comunismului pe propria piele. Mai mult, Occidentul incearca sa minimalizeze efectele comuniste dintr-un sentiment de vinovatie, pentru ca a colaborat cu regimurile de teroare, in vreme ce atatea popoare europene sufereau. Noi insa am trait comunismul si avem datoria sa ducem mai departe mesajul anticomunist, pentru ca aceasta ideologie este realmente primejdioasa.
Deplang faptul ca in Romania inca nu exista decat pe hartie condamnarea comunismului. Asta ii face pe unii tineri, chiar de la varful unor partide care se pretind democratice, sa se dea in vant dupa comunism, sa-si ia drept model un Che Guevara... Daca ei ar constientiza ce a insemnat comunismul, nu cred ca ar mai fi asa de incantati. Nu cred ca le-ar conveni sa traiasca in Cuba sau China, nu cred ca ar vrea sa primeasca paine pe cartela, sa lucreze numai unde le da voie partidul, sa se insoare si sa faca atatia copii cat li se spune de la partid, sa nu aiba libertate de expresie, sub amenintarea pedepsei cu inchisoarea, sa nu poata calatori decat cu voie de la Securitate, sa citeasca si sa vada numai filmele ingaduite de cenzura etc. Tinerii care nu au trait in comunism sau care erau prea mici ca sa-si aduca aminte ar trebui sa afle ca regimul comunist era o inchisoare ceva mai mare si mai sofisticata.