Pentru toti cei ce cred ca "Morometii" e unul din marile romane ale literaturii romane, pentru cunoscatorii operelor lui Marin Preda - si suntem multi -, cartea pe care v-o recomand azi e de un interes exceptional. Ea nu putea fi gandita si realizata asa cum e decat de Sorin Preda, care are fata de subiect o conditie privilegiata si calitati profesionale speciale. Colegul nostru e nepotul de frate al lui Marin Preda si cunoaste dinauntru viata celebrului unchi si a familiei din care face parte. Este el insusi un talentat prozator, emancipat de umbra coplesitoare a autorului "Morometilor", desi afin prin autenticism si un anumit tip de umor. Nu in ultimul rand, Sorin e si un gazetar cu experienta practica de vreo trei decenii, dar si teoretica: preda la Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii de la Universitatea Bucuresti de multi ani. Doctor in secretele dublei meserii, de scriitor si ziarist, el le-a folosit cum nu se putea mai bine in aceasta carte cu materia adunata rabduriu in timp si structurata cu abilitati de romancier. Ce si-a propus si a reusit cu brio sa ne dea, dupa 30 de ani de la moartea lui Marin Preda, e un portret complex al scriitorului si al lumii sale, asa cum au fost vazute si traite de cei ce le-au cunoscut nemijlocit - rude, consateni, apropiati din diferite perioade. Implicat si detasat, actor si regizor, ruda de sange si reporter profesionist, Sorin Preda a pus in repetate randuri intrebari incitante si a inregistrat raspunsurile tatalui sau, Alexandru (Sae), fiul cel mic al lui Tudor Calarasu, acum ultimul in viata dintre fratii lui Marin Preda, care devine astfel, ca pondere, al doilea personaj principal al volumului. A inregistrat convorbiri si cu matusa lui, Ilinca, disparuta in 1995, cu fiul acesteia, Gigi, care a copilarit in preajma bunicilor, la Silistea Gumesti, cu propriul frate, pe nume chiar Marin(ica) Preda, care a fost gazduit ca student in casa din Cotroceni a unchiului si a celei de a treia sotii a acestuia, Nuti, mama baietilor lui, Nicolae si Alexandru. Farmecul acestor discutii este ca, familiari fiind cu intervievatul, cei intrebati raspund cu naturalete, cu spontaneitate, iar acesta pastreaza in transcriere oralitatea povestirilor, intorsaturilor "morometiene" de fraza, ceea ce da intregii carti o autenticitate seducatoare. Nici unul dintre interlocutori nu vrea sa para altceva decat este si nici nu are cum fata de cel ce il cunoaste atat de bine. Intre capitolele mai consistente, cu neamuri, cu doua dintre sotii - Aurora Cornu si Elena, sau cu scriitori ce i-au stat in apropiere (Sanziana Pop - vecina de camera la Mogosoaia, Magdalena Bedrosian - redactor la Editura "Cartea Romaneasca" sub directoratul lui Preda, Eugen Simion), sunt intercalate, cu titlul generic "Poiana lui Iocan", colaje de pareri si amintiri ale unor locuitori varstnici din Silistea, secvente de intamplari proprii, scrisori inedite. Ele dau o dinamica aparte intregii structuri, astfel incat cartea devine un spectacol extrem de viu, de variat, de antrenant, cu voci inconfundabile in monolog si dialog. Unde intervine prozatorul Sorin Preda, pe langa paginile de mare calitate literara in care descrie lumea pierduta a bunicilor sai si ce-a mai ramas din satul Morometilor azi, este bunul simt epic de a nu elucida misterele legate de anumite evenimente, mai ales de moartea prematura a lui Marin Preda, la nici 58 de ani. El se margineste sa reproduca parerile contradictorii, supozitiile personajelor-martori, pastrand ambiguitatile si nepotrivirile tulburatoare. Nu se erijeaza nici in jurat, nici in procuror, nu da verdicte si nici nu isi propune sa urmareasca piste. Ele se deschid insa si ar putea altcineva sa le urmeze, pentru a da, de pilda, de urma valizei cu manuscrise disparuta din biroul lui Preda de la Cartea Romaneasca, in ziua mortii lui. Sae banuieste ca s-ar putea afla intr-un depozit inca necercetat al SRI. Fiul surorii favorite a lui Marin Preda, Ilinca, crede ca in valiza aceea, pe care voia sa le-o incredinteze lor spre pastrare, s-ar afla si continuarea la "Delirul" si povesteste ca unchiul lui i-ar fi zis: "Ba, tine minte! Daca o fi sa mi se intample ceva, tie iti ramane responsabilitatea sa publici cartile alea. Pentru ca eu nu pot sa le public acum, o parte din pricina comunistilor astora, o parte din pricina rusilor!". Poate ca, asa cum a iesit la iveala dupa zeci de ani, din arhivele Securitatii, romanul considerat pierdut al lui Dinu Pillat, se vor gasi si manuscrisele lui Preda. Tot de ingeniozitatea de scriitor a colegului nostru tine si observatia, reluata contrapunctic, ca locuitorilor din Silistea-Gumesti nu le-a placut "Morometii" si nu dadeau (nu dau nici azi) prea multe parale pe romancier. Desi, despre satul pierdut in Campia Dunarii n-ar fi auzit nimeni fara Marin a lu' Tudor Calarasu, zis Patanghel, datorita caruia lumea aceea disparuta din realitatea romaneasca ramane vie, miraculos conservata de talentul lui.
Selectia "Formula AS"
* Sorin Preda, "Morometii, ultimul capitol", Editura Academiei Romane (tel. 021/318.81.46), 246 pag., 5 lei.
Pentru toti cei ce cred ca "Morometii" e unul din marile romane ale literaturii romane, pentru cunoscatorii operelor lui Marin Preda - si suntem multi -, cartea pe care v-o recomand azi e de un interes exceptional. Ea nu putea fi gandita si realizata asa cum e decat de Sorin Preda, care are fata de subiect o conditie privilegiata si calitati profesionale speciale. Colegul nostru e nepotul de frate al lui Marin Preda si cunoaste dinauntru viata celebrului unchi si a familiei din care face parte. Este el insusi un talentat prozator, emancipat de umbra coplesitoare a autorului "Morometilor", desi afin prin autenticism si un anumit tip de umor. Nu in ultimul rand, Sorin e si un gazetar cu experienta practica de vreo trei decenii, dar si teoretica: preda la Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii de la Universitatea Bucuresti de multi ani. Doctor in secretele dublei meserii, de scriitor si ziarist, el le-a folosit cum nu se putea mai bine in aceasta carte cu materia adunata rabduriu in timp si structurata cu abilitati de romancier. Ce si-a propus si a reusit cu brio sa ne dea, dupa 30 de ani de la moartea lui Marin Preda, e un portret complex al scriitorului si al lumii sale, asa cum au fost vazute si traite de cei ce le-au cunoscut nemijlocit - rude, consateni, apropiati din diferite perioade. Implicat si detasat, actor si regizor, ruda de sange si reporter profesionist, Sorin Preda a pus in repetate randuri intrebari incitante si a inregistrat raspunsurile tatalui sau, Alexandru (Sae), fiul cel mic al lui Tudor Calarasu, acum ultimul in viata dintre fratii lui Marin Preda, care devine astfel, ca pondere, al doilea personaj principal al volumului. A inregistrat convorbiri si cu matusa lui, Ilinca, disparuta in 1995, cu fiul acesteia, Gigi, care a copilarit in preajma bunicilor, la Silistea Gumesti, cu propriul frate, pe nume chiar Marin(ica) Preda, care a fost gazduit ca student in casa din Cotroceni a unchiului si a celei de a treia sotii a acestuia, Nuti, mama baietilor lui, Nicolae si Alexandru. Farmecul acestor discutii este ca, familiari fiind cu intervievatul, cei intrebati raspund cu naturalete, cu spontaneitate, iar acesta pastreaza in transcriere oralitatea povestirilor, intorsaturilor "morometiene" de fraza, ceea ce da intregii carti o autenticitate seducatoare. Nici unul dintre interlocutori nu vrea sa para altceva decat este si nici nu are cum fata de cel ce il cunoaste atat de bine. Intre capitolele mai consistente, cu neamuri, cu doua dintre sotii - Aurora Cornu si Elena, sau cu scriitori ce i-au stat in apropiere (Sanziana Pop - vecina de camera la Mogosoaia, Magdalena Bedrosian - redactor la Editura "Cartea Romaneasca" sub directoratul lui Preda, Eugen Simion), sunt intercalate, cu titlul generic "Poiana lui Iocan", colaje de pareri si amintiri ale unor locuitori varstnici din Silistea, secvente de intamplari proprii, scrisori inedite. Ele dau o dinamica aparte intregii structuri, astfel incat cartea devine un spectacol extrem de viu, de variat, de antrenant, cu voci inconfundabile in monolog si dialog. Unde intervine prozatorul Sorin Preda, pe langa paginile de mare calitate literara in care descrie lumea pierduta a bunicilor sai si ce-a mai ramas din satul Morometilor azi, este bunul simt epic de a nu elucida misterele legate de anumite evenimente, mai ales de moartea prematura a lui Marin Preda, la nici 58 de ani. El se margineste sa reproduca parerile contradictorii, supozitiile personajelor-martori, pastrand ambiguitatile si nepotrivirile tulburatoare. Nu se erijeaza nici in jurat, nici in procuror, nu da verdicte si nici nu isi propune sa urmareasca piste. Ele se deschid insa si ar putea altcineva sa le urmeze, pentru a da, de pilda, de urma valizei cu manuscrise disparuta din biroul lui Preda de la Cartea Romaneasca, in ziua mortii lui. Sae banuieste ca s-ar putea afla intr-un depozit inca necercetat al SRI. Fiul surorii favorite a lui Marin Preda, Ilinca, crede ca in valiza aceea, pe care voia sa le-o incredinteze lor spre pastrare, s-ar afla si continuarea la "Delirul" si povesteste ca unchiul lui i-ar fi zis: "Ba, tine minte! Daca o fi sa mi se intample ceva, tie iti ramane responsabilitatea sa publici cartile alea. Pentru ca eu nu pot sa le public acum, o parte din pricina comunistilor astora, o parte din pricina rusilor!". Poate ca, asa cum a iesit la iveala dupa zeci de ani, din arhivele Securitatii, romanul considerat pierdut al lui Dinu Pillat, se vor gasi si manuscrisele lui Preda. Tot de ingeniozitatea de scriitor a colegului nostru tine si observatia, reluata contrapunctic, ca locuitorilor din Silistea-Gumesti nu le-a placut "Morometii" si nu dadeau (nu dau nici azi) prea multe parale pe romancier. Desi, despre satul pierdut in Campia Dunarii n-ar fi auzit nimeni fara Marin a lu' Tudor Calarasu, zis Patanghel, datorita caruia lumea aceea disparuta din realitatea romaneasca ramane vie, miraculos conservata de talentul lui.
Pentru toti cei ce cred ca "Morometii" e unul din marile romane ale literaturii romane, pentru cunoscatorii operelor lui Marin Preda - si suntem multi -, cartea pe care v-o recomand azi e de un interes exceptional. Ea nu putea fi gandita si realizata asa cum e decat de Sorin Preda, care are fata de subiect o conditie privilegiata si calitati profesionale speciale. Colegul nostru e nepotul de frate al lui Marin Preda si cunoaste dinauntru viata celebrului unchi si a familiei din care face parte. Este el insusi un talentat prozator, emancipat de umbra coplesitoare a autorului "Morometilor", desi afin prin autenticism si un anumit tip de umor. Nu in ultimul rand, Sorin e si un gazetar cu experienta practica de vreo trei decenii, dar si teoretica: preda la Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii de la Universitatea Bucuresti de multi ani. Doctor in secretele dublei meserii, de scriitor si ziarist, el le-a folosit cum nu se putea mai bine in aceasta carte cu materia adunata rabduriu in timp si structurata cu abilitati de romancier. Ce si-a propus si a reusit cu brio sa ne dea, dupa 30 de ani de la moartea lui Marin Preda, e un portret complex al scriitorului si al lumii sale, asa cum au fost vazute si traite de cei ce le-au cunoscut nemijlocit - rude, consateni, apropiati din diferite perioade. Implicat si detasat, actor si regizor, ruda de sange si reporter profesionist, Sorin Preda a pus in repetate randuri intrebari incitante si a inregistrat raspunsurile tatalui sau, Alexandru (Sae), fiul cel mic al lui Tudor Calarasu, acum ultimul in viata dintre fratii lui Marin Preda, care devine astfel, ca pondere, al doilea personaj principal al volumului. A inregistrat convorbiri si cu matusa lui, Ilinca, disparuta in 1995, cu fiul acesteia, Gigi, care a copilarit in preajma bunicilor, la Silistea Gumesti, cu propriul frate, pe nume chiar Marin(ica) Preda, care a fost gazduit ca student in casa din Cotroceni a unchiului si a celei de a treia sotii a acestuia, Nuti, mama baietilor lui, Nicolae si Alexandru. Farmecul acestor discutii este ca, familiari fiind cu intervievatul, cei intrebati raspund cu naturalete, cu spontaneitate, iar acesta pastreaza in transcriere oralitatea povestirilor, intorsaturilor "morometiene" de fraza, ceea ce da intregii carti o autenticitate seducatoare. Nici unul dintre interlocutori nu vrea sa para altceva decat este si nici nu are cum fata de cel ce il cunoaste atat de bine. Intre capitolele mai consistente, cu neamuri, cu doua dintre sotii - Aurora Cornu si Elena, sau cu scriitori ce i-au stat in apropiere (Sanziana Pop - vecina de camera la Mogosoaia, Magdalena Bedrosian - redactor la Editura "Cartea Romaneasca" sub directoratul lui Preda, Eugen Simion), sunt intercalate, cu titlul generic "Poiana lui Iocan", colaje de pareri si amintiri ale unor locuitori varstnici din Silistea, secvente de intamplari proprii, scrisori inedite. Ele dau o dinamica aparte intregii structuri, astfel incat cartea devine un spectacol extrem de viu, de variat, de antrenant, cu voci inconfundabile in monolog si dialog. Unde intervine prozatorul Sorin Preda, pe langa paginile de mare calitate literara in care descrie lumea pierduta a bunicilor sai si ce-a mai ramas din satul Morometilor azi, este bunul simt epic de a nu elucida misterele legate de anumite evenimente, mai ales de moartea prematura a lui Marin Preda, la nici 58 de ani. El se margineste sa reproduca parerile contradictorii, supozitiile personajelor-martori, pastrand ambiguitatile si nepotrivirile tulburatoare. Nu se erijeaza nici in jurat, nici in procuror, nu da verdicte si nici nu isi propune sa urmareasca piste. Ele se deschid insa si ar putea altcineva sa le urmeze, pentru a da, de pilda, de urma valizei cu manuscrise disparuta din biroul lui Preda de la Cartea Romaneasca, in ziua mortii lui. Sae banuieste ca s-ar putea afla intr-un depozit inca necercetat al SRI. Fiul surorii favorite a lui Marin Preda, Ilinca, crede ca in valiza aceea, pe care voia sa le-o incredinteze lor spre pastrare, s-ar afla si continuarea la "Delirul" si povesteste ca unchiul lui i-ar fi zis: "Ba, tine minte! Daca o fi sa mi se intample ceva, tie iti ramane responsabilitatea sa publici cartile alea. Pentru ca eu nu pot sa le public acum, o parte din pricina comunistilor astora, o parte din pricina rusilor!". Poate ca, asa cum a iesit la iveala dupa zeci de ani, din arhivele Securitatii, romanul considerat pierdut al lui Dinu Pillat, se vor gasi si manuscrisele lui Preda. Tot de ingeniozitatea de scriitor a colegului nostru tine si observatia, reluata contrapunctic, ca locuitorilor din Silistea-Gumesti nu le-a placut "Morometii" si nu dadeau (nu dau nici azi) prea multe parale pe romancier. Desi, despre satul pierdut in Campia Dunarii n-ar fi auzit nimeni fara Marin a lu' Tudor Calarasu, zis Patanghel, datorita caruia lumea aceea disparuta din realitatea romaneasca ramane vie, miraculos conservata de talentul lui.
Alte articole din acest numar
- Mari duhovnici - Parintele Teofil Paraian
- Paula Seling - "E minunat sa stii si sa simti ca cineva te iubeste necontenit"
- Oamenii de stiinta si... lumea de dincolo
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra
Recomandari
07.02.2011, 12:01Raluca Oana
Ma bucur mult cand gasesc in paginile revistei informatii atat de interesante.
20.02.2011, 12:28Florin Stanciu
UÅŸor tendenÅ£ioasÄÆ’, ignorând anumite realitÄÆ’Å£i ori unora dându-le altÄÆ’ tentÄÆ’, un titlu care vrea sÄÆ’ punÄÆ’ punct final în acest capitol, vrea sÄÆ’ fie cel care încheie în literaturÄÆ’ capitolul moromeÅ£ian ÅŸi nu vrea sÄÆ’ acorde nimÄÆ’nui dreptul de a trece peste el ÅŸi de a aborda subiectul. Ca sÄÆ’ devinÄÆ’ un pic mai dramatic, ca sÄÆ’ dea bine pe sticlÄÆ’, nu se rosteÅŸte nici mÄÆ’car un singur cuvânt, fie el ÅŸi aluziv, despre eforturile depuse de o altÄÆ’ urmaÅŸÄÆ’ a Marelui singuratic de a menÅ£ine treazÄÆ’ memoria acestuia, de a-i conserva opera cu mijloacele modeste pe care le are la îndemânÄÆ’, este vorba despre profesor Dana Tudor, profesor care este amintit în toate reportajele legate de Marin Preda.