"Numai cei superficiali spun asta", "el n-a cantat omagii lui Ceausescu". Si, in numele adevarului, ne-a cerut "sa apelam la surse". Ceea ce am facut.
Da, Ion Iliescu are dreptate. Paunescu n-a fost poet de curte, n-a scris omagii. Era pur si simplu indragostit cand scria: "Iubitul nostru lider politic si sufletesc, ctitor al Romaniei moderne, curajos, intelept carmaci, pe ale carui tample s-a asezat sarea tuturor furtunilor acestui final de veac, tovarase Nicolae Ceausescu! Va scriu de mult si va iubesc de mult si santeti parintele meu bun si v-am ascultat si m-am facut unul din multii purtatori ai mesajului dumneavoastra de omenie, cinste si inspiratie in cultura romana. V-am iubit, va iubesc si va voi iubi si nici nu am alta cale".
Si pentru ca Paunescu era mult, iubea cu toptanul: "Va iubesc nu demagogic, ci in intimitate, cu copiii mei, cu familia mea, careia ii sunteti geniu tutelar". Iubea, la gramada, tot ce era Ceausescu, in numele tatalui, al fiului si al mamei. "Sunteti un om binecuvantat, aveti geniu, aveti langa dumnevoastra o femeie exceptionala si la lumina grijii dumnevoastra parintesti creste un tanar patriot revolutionar, din ce in ce mai matur si mai serios, in care simt ca mi-am facut un prieten, fiul dumneavoastra, Nicu".
Da, Ion Iliescu are dreptate. Nici urma de omagiu, de linguseala in cuvintele inaripate ale indragostitului de Ceausescu: "iubitul nostru parinte, minunatul nostru om, inspiratul si dreptul nostru carmaci", "atat de tanar, atat de curajos, atat de lucid, atat de realist", "aveti o scanteie divina si va calauzeste un geniu launtric", "va iubesc ca pe lumina ochilor mei". Dragostea naprasnica, puhoiul de vorbe mari puteau sa sminteasca un om normal. Nu si pe Paunescu. "Nu sunt un apucat, nu sunt un nebun, dar sunt un patriot adevarat, care nu poate sa nu observe ca in problemele fundamentale ale Romaniei, aveti o scanteie divina si va calauzeste un geniu launtric". Ca toate marile caractere, la ananghie, marele Adrian nu era parasit de luciditatea cinicului. Cenaclul Flacara, unde-si labarta dragostea pentru Ceausescu, nu era supapa pentru tinerii sastisiti de ceausism si de cele doua ore de cult al personalitatii de la televiziune. Pe langa amorul lui Adrian, cenaclul era menit sa-i ofere lui Ceausescu si dragostea poporului: "Va iubesc, mobilizez tineretul in jurul ideilor dumneavoastra (...). De la un capat la altul al tarii, ei, oamenii, v-au cantat, la indemnul meu, cu o deosebita prospetime numele, au dezlantuit cel mai fierbinte fenomen cultural, sub specie politica si umana, existent azi in lume. Acest fenomen, asupra caruia va rog sa cereti relatii tuturor judetelor tarii, pe unde am trecut, se desfasoara sub mandrul si minunatul nume al dumneavoastra, tovarase Ceausescu, la lumina orientarilor dumneavoastra, la lumina inimii dumneavoastra. Oricand putem provoca orice intrecere cu oricine in aceasta directie". Si implora sfasiat de dragoste: "Mai pot sa va fiu de folos?". Insa partea tare a lui Paunescu era proza in versuri. Scria ca voinicul din poveste. Nimeni nu putea citi intr-un an cat a scris el intr-o noapte. Un stahanovist al dragostei pentru Ceausescu. "Il cant pentru ca este. Il cant pentru ca arde./ Intruchipand partidul, de dragul tarii lui, / Ca respectand a lumii padure de stindarde / Nici unul, pentru dansul, ca tricolorul nu-i".
Paunescu n-a fost poet de curte. Omul tuturor adevarurilor, Ion Iliescu are dreptate. Ne-a spus adevarul despre intinarea socialismului, despre revolutie, despre cine a tras in noi dupa 22, despre mineriade. De ce n-ar spune si adevarul despre Adrian Paunescu? Omul a avut caracter. Si coloana vertebrala. Cam elastica, e drept. Intocmai ca Ion Iliescu. Pericolul vine dinspre arhive. Ar trebui puse pe foc sau trecute la fondul special. Doar asa, adevarul lui Iliescu despre Paunescu si despre Ceausescu va ramane neintinat! In vecii vecilor!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
11.12.2010, 16:57A G
Felicitari pentru articol. Suprinde foarte bine adevarul.
Dar...despre morti numai de bine. Nu noi suntem cei care judecam, ci Cel care le vede pe toate.
15.12.2010, 08:50Gheorghe Gabrielli
IN ANTICAMERA - LUI CEAUSESCU SE PLIMBAU
--- POIETII NEAMULUI....
PAUNESCU, VADIM -- ANA BLANDIANA ...SI ALTI PUPINCURISTI
TURNATOR LA SECURITATE,
ADUCEA FETE - FEMEI LUI NICU CEAUSESCU -
PE UNDE ISI TINEA CENACLUL - ADICA OSANALELE CEAUSISTILOR TOTI TREMURAU -
DACA NU-I PLCEA FATA CUIVA A DOUA ZI SAU DUPA CENACLU ERA - SCHIMBAT. DAT AFARA , ARESTAT ETC.
DECE NU RECUNOASTETI ADEVARUL ??
ACEST BORFAS DUPA ASA ZISA REVOLUTIE TINEA LECTII DE MORALA !!!!!
18.12.2010, 04:44Stelian Uram
Ce-ar fi sa ne transpunem acelor timpuri si sa vedem geniul lui Adrian Paunescu. Nu stiu care dintre noi, cei care stim asa bine sa murdarim, am fi prelucrat mai bine decat el amalgamul de cuvinte pentru a face ceva maret: un cenaclu care era o Flacara pentru inimile cuprinse de frica, neliniste si tristete ale miilor de tineri care nu mergeau obligati la spectacolele cenaclului si pe care nu-i obliga nimeni sa cante melodiile de la cenaclu seara la colturile blocurilor. Au fost timpuri pe care acum le putem calcula "la rece", dar atunci..... Adrian Paunescu a fost si este un mare poet si daca risc sa fiu singurul care ii aduce un gand de respect si stima, atunci spun si eu: Te iubesc Mare Om si Poet Adrian Paunescu, Dumnezeu sa te odihneasca. Va iubesc si pe voi cei care acum il urati pe Adrian Paunescu pentru ca stiu ca cel putin una din miile de poezii scrise de el ar putea sa va sensibilizeze si sa va faca sa uitati de ura voastra.
17.02.2011, 04:18Nellie Necsa
Sint de acord cu ceea ce spuneti.Nu pot crede ce se spune dupa moartea acestiu mare OM,Adrian Paunescu.......dar..............nimic nou sub soare...doar asa se intimpla la ROMANI dintotdeauna...oameni buni sau rai,mai cititi din ce a scris, si apoi comentati in stilul acesta !
11.07.2011, 17:11Popa Dorina
Eu cand imi amintesc de Paunescu asa imi amintesc: cu poeziile lui de suflet, cu frumusetea lor si adevarul lor. De ce va chinuiti sa il puneti in alta lumina? Cine isi aminteste de poeziile dedicate partidului si cine a invatat macar un vers din ele? Cei care ati trait atunci si sunteti curati ca lacrima sunteti invitati sa dati cu piatra! Cam asa suna articolul dumneavoastra! Pacat.
Cititi numai la intamplare cateva versuri din cateva poezii. Despre ele ce puteti comenta?
Doborâţi himera jos,
Oameni, reveniţi în lume,
Pe umana noastra culme
Regăsiţi pe Făt-Frumos.
Făt-Frumos şi toţi ai lui,
Fiincă unde nu-i poveste
Lume nu-i ÅŸi om nu este
Åži, de fapt, nimica nu-i
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ÅŸtire
Iubesc, am curaj şi mă tem
Plini de boli ÅŸi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.
Ce daca vine primavara
Atâta iarna e în noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii înapoi
In noi e loc numai de iarna
Vom îngheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.
Ei fac ce fac ÅŸi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Åži de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
AÅŸa e mama ÅŸi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.