Romancele cu spade de aur

- Parisul a fost "lovit" drept in inima -

Pe 12 noiembrie 2010, echipa feminina de spada a Romaniei a obtinut titlul mondial la Campionatele de la Paris. Dublata de medaliile de bronz, la sabie, ale baietilor, stirea suna nefiresc intr-o tara unde, de la o vreme, pare sa nu mai mearga nimic. Nimic, in afara de dorinta extraordinara a sportivilor nostri, de a vedea tricolorul fluturand pe catarg. O victorie este, in sine, o bucurie, dar cand o dobandesti la Paris, in orgolioasa capitala a Frantei, e un triumf

O viata pentru 20 de secunde

Anca Maroiu, Ana Maria Branza, Simona Alexandru si Loredana Iordachioiu au obtinut o performanta unica in istoria sportului romanesc: prima medalie de aur la spada, intr-un concurs pe echipe, singurul mare trofeu care lipsea din panoplia scrimei feminine din tara noastra. Cele patru fete s-au impus categoric, cu scorul de 35-26, in fata Germaniei, dupa ce in semifinale trecusera de puternica echipa a Coreei de Sud. Delegatia Romaniei a mai obtinut doua medalii de bronz, una prin Cosmin Hanceanu, la proba individuala de sabie, si una prin echipa masculina de sabie.
Sa scoti un campion de scrima inseamna 10 ani de munca pe branci. Intr-o finala de spada, precum cea pe care au castigat-o fetele noastre, un asalt tine, in medie, putin peste 20 de secunde. Ani de truda, pentru o clipa de fericire. In tot acest interval de concurs, orice milisecunda de neatentie, orice flash mental cu iubitul sau cu suferinta mamei care e acum, desigur, in fata televizorului, orice milisecunda in care mintea iti fuge in alta parte inseamna un punct pierdut. Si un pas mai departe de podium.
"La conditiile pe care le avem in tara pentru practicarea scrimei, noi suntem, efectiv, obligati sa scoatem campion din orice sportiv care isi dedica 10 ani acestui sport. Nu ne permitem sa investim atata timp si atatia bani intr-un talent pe care sa il pierdem pe drum, care sa clacheze la un pas de podium. Acesta e blestemul nostru, sa scoatem campioni pe banda rulanta", spune Ana Pascu, presedintele Federatiei de Scrima si omul din spatele performantei extraordinare de la Paris.

Tara cu noua antrenori!

Baza de selectie in Romania este foarte restransa. 800 de sportivi legitimati, de la juniori pana la campioanele de luna aceasta: Anca Maroiu, Ana Maria Branza, Simona Alexandru si Loredana Iordachioiu.Dar marea problema e alta: avem doar noua antrenori de scrima in tara! "Noua antrenori!". Prin comparatie, Franta are 5.000 de antrenori, iar noi am invins Franta la ea acasa, in fata a mii de spectatori, in drumul spre aurul mondial. "Sunteti o vrajitoare, doamna, ce faceti acolo? Cum e posibil sa ne bateti, cand noi avem 5.000 de antrenori?", a intrebat-o, siderat, omologul francez pe Ana Pascu. Pregatirea psihica e una dintre cheile succesului, sustine Ana Pascu, iar in scrima, psihicul conteaza mai mult decat in orice alt sport. Cealalta cheie este optimismul. "Noi, la lot, nu vorbim niciodata despre necazuri, despre ce ne lipseste, vorbim doar despre ce avem si despre ce o sa avem, iar asta ne da puterea de a obtine performante precum cele de la Paris".
Un detaliu esential in obtinerea aurului la scrima l-a reprezentat, de pilda, tactica aleasa de conducerea tehnica, dupa castigarea semifinalei impotriva Coreei de Sud. "Semifinala la spada fete s-a terminat la ora 1, iar finala era la 7 seara. Antrenorul nu le-a lasat pe fete sa plece din sala! Era timp de hotel, de masa, de un dus, dar sa fi plecat atunci de acolo ar fi insemnat sa le scoatem din starea de competitie, iar acest lucru era prea riscant. Asa ca fetele s-au intins pe banci si s-au odihnit acolo, iar cu o ora inainte de finala, au inceput incalzirea. Adversarele au venit in sala cu 20 de minute inainte de start. Nemtoaicele erau dusate, parfumate, dar iesisera complet din starea de competitie. Noi, nu!", spune Ana Pascu.

Pe urmele Laurei Badea

La 26 de ani, bucuresteanca Ana Maria Branza e liderul echipei de spada a Romaniei. La varsta de 10 ani, cocheta cu tenisul. Numai ca antrenorul o punea mereu la meciurile de pregatire sa tina racheta cu mana dreapta, desi ea era stangace. Nu i-a placut si s-a reorientat spre alt sport. Fratele ei, Marius, care juca fotbal la clubul Steaua Bucuresti, i-a povestit despre o salita din Ghencea in care se practica scrima. N-a prea inteles Ana despre ce e vorba, dar a convins-o ideea de a se duela ca in filme. A avut o ascensiune fulminanta. Dupa 6 luni, era deja campioana a Romaniei. Atunci a remarcat-o omul care avea sa-i marcheze decisiv cariera, antrenorul Dan Podeanu. A chemat-o la un trial la Constanta si apoi a selectionat-o la lotul national de spada. De atunci, de la 12-13 ani, nu a fost sezon in care sa nu obtina o performanta remarcabila pe plan international.
Vicecampioana olimpica si multipla campioana europeana si mondiala, Ana este o personalitate distincta a sportului romanesc. Se remarca imediat prin franchetea si decizia ei, prin incredere pe care o are in ce face. In 1996, dupa ce marea campioana romanca Laura Badea tocmai castigase aurul olimpic la Atlanta, Ana-Maria Branza a declarat raspicat, desi era o pustoaica: "Eu nu ma las pana nu o intrec pe Laura. Pur si simplu voiam sincer sa fiu mai buna ca ea", explica azi, Ana. "Era o dorinta de copil si tind sa cred ca sunt pe drumul cel bun. Dar ca sa ajung aici, am avut norocul sa intalnesc oameni care m-au inteles si m-au ajutat. Cel mai mare merit este al antrenorului Dan Podeanu, desi in afara de dansul e o armata intreaga de oameni care m-au sustinut neconditionat. Singura multumire pe care le-o pot aduce sunt medaliile pe care le cuceresc".

Alchimia prieteniei

De fapt, destinul actualei echipe de spada a Romaniei e foarte mult legat de Ana. Determinarea ei s-a transmis. Usor, usor, Ana Maria Branza, prin rezultatele ei, le-a tras si pe restul fetelor dupa ea, le-a mobilizat, a starnit o emulatie. "Cu 3 zile inainte de concurs, ne-am strans toate si am vorbit, lucru pe care il faceam destul de rar inainte. Eram colege, petreceam mult timp impreuna, dar nu eram prietene in adevaratul sens al cuvantului. Atunci am simtit insa ca ceva puternic s-a legat intre noi. Avem toate aceeasi sete de victorie si am stiut ca putem scoate o medalie. Nu am acceptat niciuna sa ne intoarcem in Romania fara o medalie", spune Ana.

Liste cu vise

"Viata de sportiv are urcusurile si coborasurile ei", spune Ana Maria. "Sunt momente in care te gandesti daca merita, dar cand ajungi acolo, sus, realizezi ca faptul ca nu-ti vezi familia, ca pierzi momente importante din vietile celor dragi se uita si esti capabil, a doua zi, sa renunti din nou la micile bucurii sufletesti, doar pentru a ajunge pe culmi". Campioana de la Paris are in cap o lista intreaga de lucruri de facut, dupa ce va abandona activitatea de performanta, dar deocamdata, visele ei sunt pline de "lovituri" decisive cu spada. Anca Maroiu, Simona Alexandru si Loredana Iordachioiu viseaza si ele frumos. Pe moment, insa, isi doresc doar sa aiba o forma fizica excelenta. Jocurile Olimpice din 2012 bat la usa, iar acum, ca si-au descoperit prietenia, cele patru fete nu mai concep sa coboare de pe podiumul pe care au urcat la Paris.