Ileana Malancioiu - probabil stiti - e unul dintre poetii cei mai originali si profunzi ai literaturii noastre, dar si un reper moral, fiindca nu a facut niciodata concesii conjuncturale si a spus transant doar ceea ce a crezut cu adevarat. In timpul comunismului si in lupta cu cenzura a publicat, intre 1967 si 1987, noua volume de versuri, un eseu despre "Vina tragica" si o carte de critica si memorialistica, "Calatorie spre mine insami" - toate la fel de valoroase si azi. Dovada ca au putut fi reeditate fara eliminari dupa 1990 - caz, cred, unic in generatia ei de poeti, care, cel putin la debut, au dat si cezarului portia ceruta. Atat in opera de dinainte, cat si in publicistica si eseistica de dupa 1990, Ileana Malancioiu nu si-a scris decat adevarurile ei, adesea incomode, fiindca nu menajeaza pe nimeni ori sunt in raspar cu un curent general de opinie din lumea intelectuala. A facut si face doar ceea ce crede ea ca e bine, oricat de greu i-ar fi, si nu se lasa cu nici un chip inregimentata nici azi: "Dat fiind ca foarte multi oameni care au rezistat sub dictatura ulterior au cedat la insistentele unor politruci de duzina (), cea mai mare grija a mea e sa nu fac in libertate ceea ce nu am acceptat sa fac sub teroare". Cand e dispusa sa se confeseze, ca in volumul de convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, "Recursul la memorie" (aparut tot la "Polirom" in 2003), sau in dialogurile din cartea pe care v-o recomand acum, subiectivitatile asumate o definesc, chiar si cu unele malitii si anecdote ironice. "Exercitii de supravietuire" e un volum compozit, continand interviuri la care a raspuns in scris in ultimii sapte ani, texte publicate in presa literara in acest interval, precum si transcrierea inregistrarii conferintei despre "Vina tragica", rostita liber la Teatrul National. Ea insasi recunoaste in postfata ca in dialogurile purtate cu diversi interlocutori revin cam aceleasi idei, fapte si obsesii, importante insa - cred eu - tocmai prin repetabilitate, atat pentru eventualii biografi cat si pentru exegeti. Nascuta intr-o familie de tarani din Godeni, un sat de langa Campulung Muscel, Ileana a fost a doua din cele patru fete si obisnuita din copilarie cu responsabilitati gospodaresti - cresterea surorilor mai mici, munca la camp etc. A crescut intr-o casa in care nu existau alte carti decat Biblia, iar placerea de a citi literatura a descoperit-o mai tarziu, la liceu. Fiind dotata si pentru matematici, pe atunci visa la o cariera de inginer. Cum admiterea la Politehnica era in 1957 pe "dosar", a pierdut examenul si s-a inscris la o scoala tehnica financiara cu internat din Bucuresti. Acolo, instrainata, si-a gasit refugiul in scris, exersand pe ritmuri eminesciene, si tot atunci ii va descoperi pe Bacovia, Poe si Rilke - modele poetice pentru propria creatie. In 1963 intra la Facultatea de Filosofie (unde isi va da si doctoratul), iar cu un an inainte de absolvire debuteaza editorial cu volumul "Pasarea taiata", gasindu-si de la inceput tonul si viziunea personala, de o simplitate incarcata alegoric, surprinzatoare si memorabila si la propriu: toate poemele Ilenei Malancioiu iti raman in minte cu muzicalitatea lor straniu-bacoviana si expresivitatea imaginilor (marturisesc ca dintre toti poetii romani contemporani, de la ea stiu cele mai multe poeme pe dinafara, fara sa fi facut vreun efort in acest sens; pur si simplu mi-au ramas in minte, cum cred ca raman oricui le citeste). Un alt element biografic obsesiv este moartea surorii celei mai mici, Dorina, in plina tinerete, de o boala necrutatoare. Volumul "Sora mea de dincolo" din 1980 (reeditat acum la Editura "Litera International" si pe care il gasiti in librarii), de un tragism zguduitor, este cu adevarat un exercitiu de supravietuire si nemurire prin poezie si asa a fost apreciat de Noica, Steinhardt, Mircea Ivanescu, Lucian Raicu s.a. Ca sa nu mai vorbesc de "Urcarea muntelui", volumul din 1985 in care Ileana Malancioiu a avut curajul de a exprima tristetea sufocanta a omului sub dictatura si opozitia fata de raul moral. Alta tema ce revine pe parcursul volumului de acum este cea a prieteniei: cu Emil Botta, Aurel State, Ovidiu Cotrus, Virgil Mazilescu, Marius Robescu, Alexandru Vona, Lucian Raicu si Sonia Larian, prietenii nu doar admirativ declarative, ci manifestate prin fapte de mare devotament. Cu totii sunt evocati in paginile acestei carti si traiesc in ele. Fiindca Ileana Malancioiu, cu toata franchetea ei uneori caustica, seamana cu un fruct tepos pe dinafara, dar cu miez bun, hranitor pentru suflet.
Selectia "Formula AS"
Ileana Malancioiu, "Exercitii de supravietuire", Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), 396 pag.
Ileana Malancioiu - probabil stiti - e unul dintre poetii cei mai originali si profunzi ai literaturii noastre, dar si un reper moral, fiindca nu a facut niciodata concesii conjuncturale si a spus transant doar ceea ce a crezut cu adevarat. In timpul comunismului si in lupta cu cenzura a publicat, intre 1967 si 1987, noua volume de versuri, un eseu despre "Vina tragica" si o carte de critica si memorialistica, "Calatorie spre mine insami" - toate la fel de valoroase si azi. Dovada ca au putut fi reeditate fara eliminari dupa 1990 - caz, cred, unic in generatia ei de poeti, care, cel putin la debut, au dat si cezarului portia ceruta. Atat in opera de dinainte, cat si in publicistica si eseistica de dupa 1990, Ileana Malancioiu nu si-a scris decat adevarurile ei, adesea incomode, fiindca nu menajeaza pe nimeni ori sunt in raspar cu un curent general de opinie din lumea intelectuala. A facut si face doar ceea ce crede ea ca e bine, oricat de greu i-ar fi, si nu se lasa cu nici un chip inregimentata nici azi: "Dat fiind ca foarte multi oameni care au rezistat sub dictatura ulterior au cedat la insistentele unor politruci de duzina (), cea mai mare grija a mea e sa nu fac in libertate ceea ce nu am acceptat sa fac sub teroare". Cand e dispusa sa se confeseze, ca in volumul de convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, "Recursul la memorie" (aparut tot la "Polirom" in 2003), sau in dialogurile din cartea pe care v-o recomand acum, subiectivitatile asumate o definesc, chiar si cu unele malitii si anecdote ironice. "Exercitii de supravietuire" e un volum compozit, continand interviuri la care a raspuns in scris in ultimii sapte ani, texte publicate in presa literara in acest interval, precum si transcrierea inregistrarii conferintei despre "Vina tragica", rostita liber la Teatrul National. Ea insasi recunoaste in postfata ca in dialogurile purtate cu diversi interlocutori revin cam aceleasi idei, fapte si obsesii, importante insa - cred eu - tocmai prin repetabilitate, atat pentru eventualii biografi cat si pentru exegeti. Nascuta intr-o familie de tarani din Godeni, un sat de langa Campulung Muscel, Ileana a fost a doua din cele patru fete si obisnuita din copilarie cu responsabilitati gospodaresti - cresterea surorilor mai mici, munca la camp etc. A crescut intr-o casa in care nu existau alte carti decat Biblia, iar placerea de a citi literatura a descoperit-o mai tarziu, la liceu. Fiind dotata si pentru matematici, pe atunci visa la o cariera de inginer. Cum admiterea la Politehnica era in 1957 pe "dosar", a pierdut examenul si s-a inscris la o scoala tehnica financiara cu internat din Bucuresti. Acolo, instrainata, si-a gasit refugiul in scris, exersand pe ritmuri eminesciene, si tot atunci ii va descoperi pe Bacovia, Poe si Rilke - modele poetice pentru propria creatie. In 1963 intra la Facultatea de Filosofie (unde isi va da si doctoratul), iar cu un an inainte de absolvire debuteaza editorial cu volumul "Pasarea taiata", gasindu-si de la inceput tonul si viziunea personala, de o simplitate incarcata alegoric, surprinzatoare si memorabila si la propriu: toate poemele Ilenei Malancioiu iti raman in minte cu muzicalitatea lor straniu-bacoviana si expresivitatea imaginilor (marturisesc ca dintre toti poetii romani contemporani, de la ea stiu cele mai multe poeme pe dinafara, fara sa fi facut vreun efort in acest sens; pur si simplu mi-au ramas in minte, cum cred ca raman oricui le citeste). Un alt element biografic obsesiv este moartea surorii celei mai mici, Dorina, in plina tinerete, de o boala necrutatoare. Volumul "Sora mea de dincolo" din 1980 (reeditat acum la Editura "Litera International" si pe care il gasiti in librarii), de un tragism zguduitor, este cu adevarat un exercitiu de supravietuire si nemurire prin poezie si asa a fost apreciat de Noica, Steinhardt, Mircea Ivanescu, Lucian Raicu s.a. Ca sa nu mai vorbesc de "Urcarea muntelui", volumul din 1985 in care Ileana Malancioiu a avut curajul de a exprima tristetea sufocanta a omului sub dictatura si opozitia fata de raul moral. Alta tema ce revine pe parcursul volumului de acum este cea a prieteniei: cu Emil Botta, Aurel State, Ovidiu Cotrus, Virgil Mazilescu, Marius Robescu, Alexandru Vona, Lucian Raicu si Sonia Larian, prietenii nu doar admirativ declarative, ci manifestate prin fapte de mare devotament. Cu totii sunt evocati in paginile acestei carti si traiesc in ele. Fiindca Ileana Malancioiu, cu toata franchetea ei uneori caustica, seamana cu un fruct tepos pe dinafara, dar cu miez bun, hranitor pentru suflet.
Ileana Malancioiu - probabil stiti - e unul dintre poetii cei mai originali si profunzi ai literaturii noastre, dar si un reper moral, fiindca nu a facut niciodata concesii conjuncturale si a spus transant doar ceea ce a crezut cu adevarat. In timpul comunismului si in lupta cu cenzura a publicat, intre 1967 si 1987, noua volume de versuri, un eseu despre "Vina tragica" si o carte de critica si memorialistica, "Calatorie spre mine insami" - toate la fel de valoroase si azi. Dovada ca au putut fi reeditate fara eliminari dupa 1990 - caz, cred, unic in generatia ei de poeti, care, cel putin la debut, au dat si cezarului portia ceruta. Atat in opera de dinainte, cat si in publicistica si eseistica de dupa 1990, Ileana Malancioiu nu si-a scris decat adevarurile ei, adesea incomode, fiindca nu menajeaza pe nimeni ori sunt in raspar cu un curent general de opinie din lumea intelectuala. A facut si face doar ceea ce crede ea ca e bine, oricat de greu i-ar fi, si nu se lasa cu nici un chip inregimentata nici azi: "Dat fiind ca foarte multi oameni care au rezistat sub dictatura ulterior au cedat la insistentele unor politruci de duzina (), cea mai mare grija a mea e sa nu fac in libertate ceea ce nu am acceptat sa fac sub teroare". Cand e dispusa sa se confeseze, ca in volumul de convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, "Recursul la memorie" (aparut tot la "Polirom" in 2003), sau in dialogurile din cartea pe care v-o recomand acum, subiectivitatile asumate o definesc, chiar si cu unele malitii si anecdote ironice. "Exercitii de supravietuire" e un volum compozit, continand interviuri la care a raspuns in scris in ultimii sapte ani, texte publicate in presa literara in acest interval, precum si transcrierea inregistrarii conferintei despre "Vina tragica", rostita liber la Teatrul National. Ea insasi recunoaste in postfata ca in dialogurile purtate cu diversi interlocutori revin cam aceleasi idei, fapte si obsesii, importante insa - cred eu - tocmai prin repetabilitate, atat pentru eventualii biografi cat si pentru exegeti. Nascuta intr-o familie de tarani din Godeni, un sat de langa Campulung Muscel, Ileana a fost a doua din cele patru fete si obisnuita din copilarie cu responsabilitati gospodaresti - cresterea surorilor mai mici, munca la camp etc. A crescut intr-o casa in care nu existau alte carti decat Biblia, iar placerea de a citi literatura a descoperit-o mai tarziu, la liceu. Fiind dotata si pentru matematici, pe atunci visa la o cariera de inginer. Cum admiterea la Politehnica era in 1957 pe "dosar", a pierdut examenul si s-a inscris la o scoala tehnica financiara cu internat din Bucuresti. Acolo, instrainata, si-a gasit refugiul in scris, exersand pe ritmuri eminesciene, si tot atunci ii va descoperi pe Bacovia, Poe si Rilke - modele poetice pentru propria creatie. In 1963 intra la Facultatea de Filosofie (unde isi va da si doctoratul), iar cu un an inainte de absolvire debuteaza editorial cu volumul "Pasarea taiata", gasindu-si de la inceput tonul si viziunea personala, de o simplitate incarcata alegoric, surprinzatoare si memorabila si la propriu: toate poemele Ilenei Malancioiu iti raman in minte cu muzicalitatea lor straniu-bacoviana si expresivitatea imaginilor (marturisesc ca dintre toti poetii romani contemporani, de la ea stiu cele mai multe poeme pe dinafara, fara sa fi facut vreun efort in acest sens; pur si simplu mi-au ramas in minte, cum cred ca raman oricui le citeste). Un alt element biografic obsesiv este moartea surorii celei mai mici, Dorina, in plina tinerete, de o boala necrutatoare. Volumul "Sora mea de dincolo" din 1980 (reeditat acum la Editura "Litera International" si pe care il gasiti in librarii), de un tragism zguduitor, este cu adevarat un exercitiu de supravietuire si nemurire prin poezie si asa a fost apreciat de Noica, Steinhardt, Mircea Ivanescu, Lucian Raicu s.a. Ca sa nu mai vorbesc de "Urcarea muntelui", volumul din 1985 in care Ileana Malancioiu a avut curajul de a exprima tristetea sufocanta a omului sub dictatura si opozitia fata de raul moral. Alta tema ce revine pe parcursul volumului de acum este cea a prieteniei: cu Emil Botta, Aurel State, Ovidiu Cotrus, Virgil Mazilescu, Marius Robescu, Alexandru Vona, Lucian Raicu si Sonia Larian, prietenii nu doar admirativ declarative, ci manifestate prin fapte de mare devotament. Cu totii sunt evocati in paginile acestei carti si traiesc in ele. Fiindca Ileana Malancioiu, cu toata franchetea ei uneori caustica, seamana cu un fruct tepos pe dinafara, dar cu miez bun, hranitor pentru suflet.
Alte articole din acest numar
- Dialoguri in pridvor - NICOLAE MARGINEANU - "Sa-ti tii sufletul curat, asa cum iti este camasa de duminica"
- Puterea rugaciunii
- MARCIAN PETRESCU
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
