- Desi este o somitate a stiintei mondiale, in tara natala este pe cale sa dispara din constiinta publicului larg -
Se naste la Bucuresti, la 18 iunie 1882. Are o copilarie nefericita, despre care nu-i placea sa vorbeasca. Dupa ce termina liceul "Elena Doamna" din Bucuresti (1899), urmeaza cursurile Facultatii de Stiinte Fizico-Chimice, pe care o absolva in 1910. Dupa licenta, devine profesoara de fizica si chimie la Scoala Centrala de Fete din Bucuresti, iar in 1919 primeste o bursa de specializare de doi ani la Paris, unde asista la cursurile de radioactivitate tinute de celebra Marie Curie.
O descoperire epocala: radioactivitatea artificiala
In 1924 isi sustine lucrarea de doctorat la celebra Universitate Sorbonne din Paris ("Recherche sur la Constant du Polonium et sur la penetration dans les metaux" - "Cercetari asupra constantei poloniului si asupra penetrarii in metale"), pentru care a primit calificativul "Tres Honorable". La sustinerea tezei, sala a fost arhiplina, printre cei interesati de subiect aflandu-se insasi Marie Curie (dubla laureata a Premiului Nobel - 1903, pentru fizica, si 1911, pentru chimie, prima femeie ce a primit acest premiu).
Lucrarea ei de diploma a entuziasmat asistenta, Marie Curie oferindu-i un post de cercetatoare la laboratorul ei, iar profesorul Deslandres facandu-i cadou cateva placi de plumb de pe acoperisul observatorului astronomic parizian, placi vechi de 300 de ani, pentru ca acoperisul tocmai fusese reconditionat. Cu ajutorul acestor placi, Stefania Maracineanu a reusit, inca o data, sa confirme radioactivitatea artificiala, expunandu-le vreme indelungata la soare. Intr-unul din studiile sale, publicate in reviste frantuzesti de prestigiu, ea afirma: "Piatra filosofala exista in radiatiile solare si tot aici este sursa formidabilei energii radioactive, a carei necesitate s-a impus deja si se va impune tot mai mult". Din pacate, aceste realizari deosebite in domeniul fizicii nucleare sunt astazi aproape uitate, exceptie facand, poate, specialistii in domeniu.
Premiul Nobel este pentru altcineva!
In anii '30, sotii Irene si Frederic Joliot-Curie explica fizic si prin modelare matematica radioactivitatea artificiala. Aceasta le aduce in anul 1935 Premiul Nobel pentru Chimie, fara ca prioritatea in materie a d-nei Stefania Maracineanu sa fie mentionata in vreun fel. Ce-i drept, distinsa noastra compatrioata nu izbutise sa explice fizic si matematic fenomenul radioactivitatii artificiale.
Cu toate astea, fara sa negam contributia esentiala a sotilor Joliot-Curie la explicarea teoretica a fenomenului radioactivitatii artificiale, doamna Stefania Maracineanu ar fi meritat cu prisosinta sa fie cooptata la Premiul Nobel pentru Chimie al anului 1935, ea fiind cea care a anuntat pentru prima data, cu unsprezece ani inainte, aceasta descoperire! Doamna Maracineanu nu a protestat, desi insasi Irene Joliot-Curie declarase, intr-un interviu acordat ziarului "Neues Wiener Journal", publicat la 5 iunie 1934, ca "Ne amintim cu recunostinta ca savanta romana, domnisoara Maracineanu, a anuntat in 1924 descoperirea radioactivitatii artificiale".
In anul 1925, Stefania Maracineanu se intoarce pentru scurt timp in tara, unde fusese numita asistenta profesorului Cristache Musceleanu, la Universitatea din Bucuresti. In paralel, continua, totusi, sa lucreze, pentru Laboratorul Mariei Curie si pentru observatoarele din Meudon si Paris, pana in 1930. In tara, reuseste, in mare parte cu mijloace proprii, sa creeze primul Laborator de Radioactivitate din Romania (si prin bunavointa profesorului Dimitrie Bungentianu, a carui colaboratoare apropiata devenise). Deoarece profesorul Bungentianu avea predilectie pentru studiul atmosferei terestre si al meteorologiei, doamna Maracineanu se implica si in aceste domenii.
Prima ploaie artificiala din istoria omenirii a fost provocata in Baragan
Incercand sa inteleaga mecanismul de declansare a ploilor, savanta romanca ajunge la concluzia ca radiatiile ar putea juca un rol important in desfasurarea acestui fenomen. Astfel, face un experiment, incercand sa creeze o concentratie artificiala de radioactivitate in nori, prin injectarea norilor josi cu saruri radioactive. Experimentul a avut loc in vara secetoasa a anului 1931, in Baragan.
Nedreptatile continua
Amaraciunea Stefaniei Maracineanu fata de necooptarea la Premiul Nobel pentru chimie in 1935 se agraveaza si mai mult, dupa ce la Bucuresti i se refuza acordarea unui grad superior la Universitate. Cu sufletul catranit, ii scrie Regelui Carol al II-lea: "Numirea mea s-ar putea face pe aceeasi cale exceptionala, ca o recompensa a descoperirii radioactivitatii artificiale, care este a mea, si de al carui fruct s-a bucurat d-na Joliot Curie. Domnul Decan al Facultatii de Stiinte si o parte din profesori ma sacrifica pentru a nu-i nemultumi pe sotii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie".
Sacrificata pe altarul stiintei
Dar Stefania Maracineanu a avut rezultate importante si in alte domenii stiintifice. De exemplu, a fost primul om de stiinta care a remarcat ca in ajunul producerii cutremurelor de pamant se constata o crestere a radioactivitatii in zona epicentrului (prin degajarea de gaz radon radioactiv), fapt confirmat in zilele noastre, si care ar putea avea o mare insemnatate in viitor, pentru predictia cutremurelor pe termen scurt.
Ca urmare a numeroaselor experiente cu elemente radioactive facute in decursul vietii, doamna Maracineanu se imbolnaveste de cancer (de altfel ca si celebra Marie Curie) si se stinge din viata la numai 62 de ani, in anul 1944.
MIHAI ROGAI
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
