Ma mir de fiecare data cand citesc descrierile plantelor si ale preparatelor reproduse in carti, dupa manuscrise vechi de mii de ani. Cunostintele stramosilor nostri despre natura sunt uluitoare. Secole intregi, oamenii au stiut sa traiasca fara medicamente, ocrotindu-si sanatatea cu leacuri din farmacia naturii, pe care le adaptau si le innoiau la fiecare anotimp. Daca iarna, cele ce se bucurau de trecere erau plantele uscate si radacinile, vara florile, iar toamna fructele si scoarta copacilor, primavara era anotimpul in care oamenii plecau la padure in cautare de muguri si de lastari. Traditia s-a pastrat pana azi si fenomenul e lesne de inteles. Primavara, natura reinvie cu o energie exploziva, care se transforma in sanatate. Circuitele clorofilei se reactiveaza, iar substantele active din plante sunt ca aurul pur. Revenind la traditie, sa ne amintim ca ciobanii nostri, cand urcau cu turmele in munti, primavara, mancau frecvent muguri de fag si mesteacan, ori lujeri de zmeur si mure, care ii intremau si ii tineau sanatosi.
Studiati pe-ndelete in laboratoare, mugurii au astazi o intrebuintare mai larga, administrati, si ca tonic de primavara, dar si ca remediu pentru diverse boli. Daca va numarati printre cei care cred in puterea tamaduitoare a naturii si obisnuiti sa plecati in padure, ca sa adunati primele plante medicinale, ridicati-va ochii si catre mugurii din copaci. Dar faceti-o cu grija si cu masura, fara sa raniti crengutele tinere. De altfel, cel mai bine este sa culegem mugurii de pe crengile taiate anume, primavara, iar mugurii de brad si de pin se culeg numai de pe copacii maturi, de pe crengile laterale. Este bine sa fim stapani grijulii ai naturii, sa nu distrugem copaceii cei tineri, sa nu-i lasam fara muguri, dar mai ales fara varf!
Conservare
Perioada de uscare a mugurilor este mai lunga decat a frunzelor. Se usuca in straturi subtiri, la temperatura de pana la 20 de grade, ca sa nu se piarda calitatile terapeutice, vitaminele si enzimele. Ca sa nu se mucegaiasca, se afaneaza cu mana de doua ori pe zi sau se usuca pe rame invelite in tifon sau panza topita. Se pastreaza in locuri uscate, in pungi de hartie sau in borcane bine inchise. Mugurii de conifere se pastreaza si in congelator, pentru a fi folositi in stare proaspata.
Mugurii de mesteacan
Primavara, cand se curata copacii, se taie crengute de mesteacan de 25-30 cm. Se leaga in "buchete", cate 12-15 bucati, si se usuca in locuri cu circulatie buna de aer, afanandu-i mereu. Mugurii se pastreaza in pungi de hartie sau in borcane cu filet, iar crengutele se folosesc pentru ceaiuri sau bai.
Preparate din muguri de mesteacan
Infuzia: se prepara in termos, timp de 1-2 ore, dintr-o lingurita de muguri si 250 ml apa clocotita. Se beau in 3-4 reprize, cu 20 - 30 minute inainte de mesele principale.
Decoctul: 10 g de muguri se aduc pana la fierbere, in 200 ml apa. Se lasa pe foc mic 15 minute si se strecoara. Se bea cate o lingura, de 3-4 ori pe zi, inainte de masa. Se adauga si in bai datorita efectului antiinflamator.
Tinctura: se prepara din jumatate de sticla umpluta cu muguri si o sticla de tuica. Se lasa la macerat timp de o luna, intr-un vas inchis ermetic, pus la intuneric. Se beau cate 30 picaturi, de 3-4 ori pe zi, daca reteta nu prevede o alta doza. Se foloseste si extern, pentru tamponarea ranilor, arsurilor, escarelor, crapaturilor pielii, iritatiilor, eruptiilor. In caz de dureri de dinti, tamponul imbibat cu tinctura se tine pe dintele cu probleme. In cazuri de dureri nevralgice, miozite, se maseaza locul cu tinctura, iar pentru artrita si reumatism, se aplica comprese pe articulatiile bolnave.
* Amigdalita. Batranii de la tara se tratau in caz de dureri de gat mestecand incet 1-2 linguri de muguri proaspeti, apoi faceau gargara cu infuzie concentrata de muguri. Pentru raceli, se facea ceai din muguri si se consuma cald, in timpul zilei.
* Litiaza urinara. Pentru persoanele care sufera de pietre in vezica urinara, se prepara infuzie dintr-o lingurita de muguri si 150 ml de apa clocotita, care se tine in termos sau pe bai de aburi (bain-marie), timp de 15 minute, apoi se lasa 45 de minute la temperatura camerei. Dupa racire, lichidul se strecoara si se imparte in trei doze, care se beau in timpul zilei, la intervale egale de timp (de exemplu la orele 7, 14 si 21), cu 30 minute inainte de masa.
* Afectiuni gastro-intestinale. Se prepara un decoct din doua linguri de muguri si un litru de apa. Mugurii se pun in apa rece, se aduc pana la fierbere si se tin sub capac la foc mic timp de 20 de minute. Dupa racire, lichidul se strecoara prin panza topita sau printr-un strat subtire de vata, pus intre doua straturi de tifon. Se bea cate un pahar dimineata, pe stomacul gol, si cu o ora dupa masa, timp de 7-10 zile.
* Bronsita, traheita. Pentru afectiunile sistemului respirator, peste 20 g de muguri uscati se toarna 100 ml de alcool de 70% si se macereaza timp de trei saptamani. Alcoolul se strecoara, iar mugurii se storc bine printr-un ciorap de dama. Se administreaza cate 20-30 de picaturi (in functie de greutatea corporala), amestecate cu o lingura de apa, cu 20 minute inainte de masa. Se ia de 3 ori pe zi.
* Ulcer stomacal si duodenal. Mugurii se amesteca cu tuica in proportie 1:10 (de ex. 50 g de muguri si 500 ml de alcool) si se macereaza timp de 10 zile. Bolnavii beau cate 1/2-1 lingurita de preparat, amestecat cu o lingura de apa, de trei ori pe zi, cu 15-20 minute inainte de masa. Mugurii de mesteacan se folosesc si in combinatii cu alte plante, in afectiuni mai grave, precum tuberculoza sau cancerul.
* Tuberculoza. Pentru prepararea retetei ce urmeaza este nevoie de 5 linguri de muguri de mesteacan, 200 g miere de albine de tei, un pahar de terci din frunze de aloe, 10 g flori de tei, 100 g ulei de masline, 500 ml apa. * Mugurii si florile de tei se pun in apa rece, se aduc pana la fierbere si se lasa 3 minute pe un foc mic. Se trage vasul si se infuzeaza acoperit o ora, apoi se strecoara si se stoarce bine. Aloe se amesteca cu ulei si se fierbe 5 minute pe un foc foarte mic. Se raceste putin si se amesteca cu prima infuzie, apoi se adauga mierea de albine si se omogenizeaza. Preparatul se pastreaza in sticle de culoare inchisa, la frigider. Se consuma cate o lingura, de 3 ori pe zi, timp de 1,5-2 luni. Dupa o pauza de 21 de zile, cura se repeta.
Mugurii de plop negru
Mugurii de plop negru sunt bogati in ulei eteric, glicozide, acid galic, ascorbic si malic, clei vegetal (rasina), ceara, gudron de lemn amar, fiind un adevarat dar al naturii pentru oamenii bolnavi. Rasina din muguri intra si in compozitia propolisului, cel mai puternic antibiotic natural. In medicina populara, infuziile si tincturile ajutau in lupta cu hemoroizii, febra, se foloseau pentru efectele lor sudorifice, diuretice, calmante.
Tratamente cu muguri de plop
* Irascibilitate, nervozitate ridicata. Se macereaza 100 g de muguri intr-un litru de tuica, in sticla de culoare inchisa, timp de trei saptamani. Periodic se agita. Se beau cate 1-2 linguri, "lungite" cu 50 ml de apa, de 3-4 ori pe saptamana. Rezultatele pozitive apar mai repede daca administrarea se asociaza cu bai calde, de doua ori pe saptamana.
* Dureri reumatice, prurit cutanat, caderea parului, hemoroizi. Mugurii proaspeti se piseaza pana se obtine o pasta. Se iau doua linguri de pasta si se amesteca cu 5-6 linguri de unt de casa sau vaselina farmaceutica, pana se obtine o masa omogena, care se pastreaza la rece, in borcan cu filet. Se foloseste pentru masaje in zonele cu probleme.
* Alta reteta pentru caderea parului: muguri de plop bine uscati se rasnesc bine si se amesteca cu ulei de ricin, in proportie de 1:4.
Mugurii de brad si pin
Aerul din padurile de conifere este deosebit de curat si aromat. Din timpurile antice s-a observat ca el este foarte benefic pentru bolnavii de tuberculoza. Iar gustul siropului de muguri de brad ne este cunoscut din copilarie, cand bunicile ne tratau de raceala.
In medicina oficiala, mugurii de pin si brad sunt utilizati ca remediu in infectiile respiratorii (bronsite, traheite, laringite), in infectiile urinare, ca dezinfectant, diuretic, expectorant, antiinflamator.
In medicina populara, un remediu cunoscut din mosi-stramosi este mierea de brad. Mugurii de conifere proaspat culesi se spala sub un jet de apa rece. Intr-un vas emailat se pune o parte din muguri, la 3 parti de apa, se acopera cu un capac, se aduce pana la fierbere si se lasa pe foc slab 15 minute. Dupa racire si strecurare, lichidul obtinut se amesteca cu zahar in proportie de 1:2, si iar se aduce pana la fierbere, pe foc mic. Preparatul obtinut se foloseste in cazuri de raceala si de astm bronsic, de trei ori pe zi, cate o lingura cu apa sau lapte caldut. Ajuta si la restabilirea vocii, in cazul persoanelor care isi solicita des coardele vocale.
In medicina populara se mai foloseste si suc din muguri si lastari tineri de conifere, care intaresc vasele sanguine, rinichii si organismul in intregime. El se mai foloseste si pentru vindecarea tuberculozei, astmului bronsic, pneumoniei, pentru bronsita si traheita.
Prepararea sucului. Mugurii si lastarii se spala in apa rece, se usuca pe un prosop si se taie marunt. Se aseaza intr-un borcan de sticla, alternand un strat de masa verde si un strat de zahar. La un borcan de 5 litri, se pune 1 kg de zahar. Borcanul se lasa 12 ore, apoi se amesteca continutul cu o lingura de lemn. Se leaga borcanul cu o panza de in sau de bumbac si se expune la soare 10 zile. Sucul se strecoara si se pastreaza in sticle (sa nu fie de plastic) si se consuma pe stomacul gol, copiii cate o lingura, iar adultii cate doua linguri pe zi.
* Tuberculoza. Un efect bun pentru cresterea imunitatii se obtine prin prepararea unui decoct din 75 g muguri de brad si 75 g de conuri tinere. Peste amestec se toarna un litru de apa rece, se aduce pana la fierbere si se tine pe foc 10 minute. Se lasa vasul invelit intr-un prosop flausat, timp de 8-10 ore, apoi se strecoara. Se bea cate 1/2 de pahar, de 3 ori pe zi, intre mesele principale.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
