Basarabia, altfel decat o stiti

Despre Romania, cu mana pe inima * Ce asteapta basarabenii de la "fratii" de peste Prut

O calatorie in Basarabia nu este intotdeauna un prilej de bucurie. Daca nu te multumesti sa admiri peisajul infiorat de mangaierile primaverii, ci intri in vorba cu cei care iti ies in drum, intelegi altfel locul. Esti coplesit, pur si simplu, de amaraciunea unor oameni de acelasi sange cu tine siliti sa traiasca rupti de tara careia-i apartin, lasati singuri in urgia istoriei, cu sarma ghimpata in suflet. Poate ca inainte de a ne deschide bratele catre ei, ar trebui sa-i lasam pe romanii de peste Prut sa se planga, sa-si marturiseasca deschis suferinta, dezamagirea si umilinta trecutului. Numai inimile curate, despovarate, pot sa bata la fel. Sa le cerem iertare daca am gresit. Unii isi spun fatis durerea, altii se ascund dupa nume de imprumut. Unii mai spera, altii si-au ingropat nadejdea in pamant. Sunt si dintre aceia care nici macar nu mai vor sa vorbeasca, pentru ca teama de represalii a ramas ca o umbra peste amintirile lor. Tineri sau batrani, basarabenii asteapta, in primul rand, o regasire morala si sufleteasca cu Romania. Suntem oare in masura sa-i intelegem, sa-i acceptam, sa nu-i mai amanam, sa ne impartim cu ei viitorul?

TATIANA S., 17 ani
"Cat poti sa astepti fara speranta?"

"Sunt nascuta intr-o familie de romani din Basarabia. Si ma tin de romanca.As vrea sa-mi pot face un viitor in Romania, dar pentru asta ar fi nevoie sa fim sprijiniti din tara. Este inca foarte greu sa obtii cetatenia, iti trebuie sa stai cativa ani in tara, eventual la studii, iti trebuie multe documente care sa arate ca esti din familie de romani, dar buneii nostri n-au pastrat totdeauna actele vechi, ori poate ca ele s-au pierdut de-atatia ani. Ca sa le faci la loc, trebuie bani si drumuri, trebuie stat la rand, cu zilele si cu lunile. Te prinde descurajarea. Iar daca ajungi in tara, la scoala, daca faci o facultate, trebuie sa te straduiesti sa faci cumva cat mai repede actele, pana termini scoala, caci dupa aceea nu te angajeaza nimeni in Romania, oricat de stralucit ai fi, si trebuie sa te intorci inapoi, in Moldova. Sora mea a terminat facultatea de informatica la Iasi, ca sefa de promotie, si acuma sta acasa de trei ani, pentru ca nici acum nu sunt gata actele de cetatenie si nimeni nu vrea s-o angajeze pe studiile ei. A lucrat doua luni la un patron care a profitat de faptul ca nu are cetatenie si nu a platit-o cu nimic. S-a intors acasa si asteapta. Dar cat poti sa astepti asa fara speranta? Eu nu inteleg de ce merge asa de greu. N-ar fi mai simplu sa se dea automat inapoi cetatenia la cei care-s nascuti in familie de romani? Peste un an voi merge si eu la studii in Romania, dar n-as vrea sa fie doar pentru patru, cinci ani. Mi-ar placea sa raman in tara, sa lucrez, sa-mi fac o familie acolo. Asa ca as vrea sa se reglementeze situatia cu cetatenia cat mai repede".

ALEXANDRU BARBU, student la Craiova
"Nu vrem pomana de la Romania"

"As dori sa se infaptuiasca Unirea cu Romania cat mai degraba, deoarece nu vreau ca Rusia sa puna gheara pe tarisoara noastra. Parintii si bunicii nostri au suferit destul. E vremea ca noi sa traim alte timpuri si sa fim lasati sa spunem ce gandim.Nu-i destul ca putem primi burse de studii in Romania. E ca si cum cineva ti-ar arata tarmul si tu ai fi in largul marii singur, fara ajutor. Trebuie sa ne ajute cineva cu o barca, trebuie sa ni se intinda mana, ca intre frati. Nu de putine ori, am fost privit cu suspiciune in Romania, cand spuneam ca sunt basarabean, nascut dincolo de Prut. In primii ani de liceu, am suferit mult din aceasta cauza, acum m-am obisnuit, cu toate ca mai staruie inca neincrederea celor cu care vorbesc pentru intaia oara. Am fost de multe ori dezamagit, chiar de catre colegii mei si de profesorii pe care i-am avut. Prea ne-au tratat la gramada, pe toti cati am venit la studii, cu burse, in Romania. Noi am crezut ca venim aici ca la niste frati, dar uneori am intalnit "frati" foarte reci si distanti, atenti la interesele lor, grabiti sa-si rezolve problemele de tranzitie. Un lucru e clar, si eu l-am repetat ori de cate ori am putut si ori de cate ori am vorbit cu oameni mai influenti din Romania: noi, basarabenii, nu vrem pomana de la Romania, nu vrem sa ni se dea ceva ca unei rude mai sarace. N-avem nevoie sa fim tolerati in tara de la care avem numele si limba in care vorbim. Nu vrem decat sa ni se recunoasca acest nume si aceasta limba in care am trait. Nu este vina noastra ca istoria ne-a lasat pe unii de-a dreapta, si pe altii de-a stanga Prutului. De-aceea spun ca Unirea poate ar sterge o parte din nedreptatile pe care le-au suferit inaintasii si pe care le mai ducem si noi".

COSTICA M., 56 ani
"Cand voiam sa spunem despre cineva ca are doua fete, il numeam "Romanica""

"Eu sunt nascut in Basarabia, dar am reusit sa obtin cetatenia la cativa ani de la revolutia din Romania. M-ati gasit acum aici, la Cahul, pentru ca am venit sa praznuim Pastele Blajinilor, care este pentru noi o zi importanta, de la care nu lipseste nimeni, oricat de departe am locui.Intalnirea din cimitir este ca un fel de judecata la care ne prezentam in fata mortilor nostri. Ii pomenim si-i cinstim si ne intalnim cu neamurile. La intrebarea dumneavoastra, despre ceea ce ar trebui sa faca Romania acum, in ceea ce priveste situatia romanilor din Moldova, nici nu stiu ce sa va raspund. As putea sa spun ca eu sunt multumit, ca am deja o familie in Romania, dar, de fapt, simt multa amaraciune in ceea ce priveste istoria pe care am trait-o, si unii, si altii, fara sa vrem si fara sa ne intrebe cineva ceva. Pentru a ma lamuri, cand am ajuns in Romania, dupa ce m-am stabilit la Ploiesti, am cautat cat mai multe carti de istorie, ca sa citesc si sa ma informez. Sa vad exact ce s-a intamplat, de ce poporul acesta romanesc a fost atat de napastuit, incat sa fie obligat sa traiasca despartit de o apa. Una invatasem in scoala din Basarabia, alta am aflat in Romania. Nu este vina noastra ca s-a intamplat asa, dar din pacate, noi am suferit consecintele. Am sa va spun acum un lucru care m-a urmarit ani de-a randul. In copilarie, in jocurile noastre de copii, cand voiam sa-i spunem cuiva ca are doua fete, il numeam "Romanica". Ma doare sa spun ca pentru fatarnicie, pentru duplicitate, pentru omul cu doua fete s-a gasit acest cuvant, dar batranii, care mai sunt si pot povesti, au intamplari tulburatoare despre felul in care au fost abandonati de tara-mama, oarecum in calea imperiului rus. Buneii nostri mai tin minte povesti de groaza cu soldatii romani, care nu s-au purtat intotdeauna cum trebuie cu oamenii de rand. Asta nu inseamna ca rusii au fost mai pasnici, atunci cand au venit. Dar rusii erau straini, pe cand tradarea Romaniei a fost o tradare de frati. "Podul de flori" trebuia sa vindece ranile lasate de-o parte si de alta a Prutului, dar n-a fost decat un vis ramas neimplinit. Probabil ca multi basarabeni doresc redobandirea cetateniei, pentru a gasi mai usor de lucru sau pentru a putea pleca mai departe, in Occident. Acestia sunt mai ales cei tineri, dar batranii nu cred ca mai doresc acest lucru. Multi au obosit sa tot astepte ceva care, la varsta lor, nu-i mai poate ajuta cu nimic".

PETRU SPATARI, 32 ani, Orhei
"Un arab primeste mai repede cetatenia romana decat noi, care suntem romani din mosi-stramosi"

"Sa va spun ceva, doamna din Romania, ca sa afle si romanii de dincolo si sa nu ne mai acuze atata pe noi, romanii basarabeni. Nu noi am vrut sa ne fie luata cetatenia romana, nu noi am ales sa traim despartiti de poporul roman. Nu noi am pus sarma ghimpata care a strajuit hotarele pana cand ne-au sangerat si inimile. Nu noi suntem vinovati ca acum trebuie sa stam cu anii ca sa primim niste documente si niste hartii care sa arate altora ca suntem romani, desi noi stim si simtim acest lucru, inca de cand ne-am nascut. Un african, un arab, ori alt strain primeste mai repede cetatenia romana decat noi, care suntem romani din mosi-stramosi. Parca inadins se intarzie atata, ca sa te saturi de toate. Si-am sa va mai spun ceva: daca pana la urma imi vor iesi actele si voi redobandi cetatenia romana, pe care au avut-o buneii mei si buneii lor, am sa vin in tara, in Romania, dar n-am sa stau acolo, pentru ca sunt satul de felul in care ne trateaza romanii ca pe niste infractori la drumul mare. Voi pleca sa-mi caut alti frati, printre straini. Stiu ca sunt corect si sunt muncitor, stiu ca nu voi face de rusine tara, oriunde voi ajunge, dar voi purta in suflet povara si umbra ca nu m-au ajutat cei care erau cei mai indreptatiti s-o faca. Cand te pacaleste, cand te amageste unul de-al tau, este mai greu ca atunci cand palma iti vine de la un strain".

NATALIA, 15 ani
"Mi-as dori sa nu mai fie atata bataie de cap cu trecerea granitei dintre tarile noastre"

"Ar fi bine daca Romania ar sprijini reformele din invatamantul nostru, in asa fel incat sa fie mai apropiat de cel din Romania. In acest fel, ne-ar fi mai usor sa ne adaptam atunci cand ajungem acolo ca studenti. De asemenea, mi-as dori sa nu mai fie atata bataie de cap cu trecerea granitei dintre tarile noastre. Dar poate ca eu sunt copil si nu cunosc chiar toate legile care sunt. Cred ca, totusi, oamenii ar fi mult mai buni daca ar fi lasati liberi sa-si aleaga locul in care vor sa traiasca si sa munceasca, daca nu li s-ar pune atatea piedici. Cateodata, ma gandesc ca oamenii care trebuie sa ia decizii le iau numai ca sa se afle in treaba, si nu ca ar fi just ceea ce fac sau drept sau cinstit".

VALERIU AGNOSTE, 77 de ani
"Mi-am luat gandul de la cetatenie. M-am scarbit"

"Intrebarea dumneavoastra este pentru mine inca un motiv de suparare si veti intelege oleaca mai incolo de ce. Eu sunt nascut in Vulcanesti, in vremea in care aici era Romania. Eram copil de scoala cand au venit peste noi rusii, de i-au alungat pe romani.Dupa razboi a fost greu, stiti cum, foametea mai intai, apoi colhozul. Ne-am supus, ca nu aveam altceva ce face, si ne-am obisnuit, dar tin minte greutatile si plansul mamei mele, care a trait despartita toata viata de neamurile ei, parinti, frati, surori, ce-au ramas dincolo de Prut, caci ea era de la Targu Bujor. A murit fara sa-i mai vada, cu dor mare de dansii. Acu', eu ce sa va mai spun? Ca mi-a ramas de la ea intr-un fel dorul asta si ca de aceea atunci cand a fost "podul de flori", m-am straduit sa ajung si eu la Galati, ca am crezut ca va fi bine iar, pentru toata lumea, si o sa putem sa mergem in Romania mai usor. Doamne, ce bucurie a fost atunci cand s-a deschis granita si ne-a lasat liberi pe podul de la Giurgiulesti! Seara, cand ne-am intors acasa, parca intinerisem. A fost o sarbatoare strasnica. Zile in sir am tot povestit despre ea si ne-am amagit cu vremuri mai bune, care o sa vina, dar n-au mai venit pana astazi. Regulile s-au schimbat si a fost tot mai greu sa faci acte ca sa pleci. Nu mai vorbim de cetatenie, ca am depus hartiile acum sase ani, si inca n-am rezultat. Acuma mi-am luat gandul. M-am scarbit cand am vazut ca dreptatea nu-i de nici o parte. Ani de zile am asteptat sa mi se dea inapoi ce s-a luat, fara intrebare si fara cerere. Atunci cand ne-au facut moldoveni si nu romani, nu ne-a intrebat nimeni daca vrem sau nu. Am crezut ca vor veni la loc treburile, dar vad ca nici daca ceri dreptul tau, nu esti bagat in seama. Bine ca au fost facuti cetateni romani tot felul de rusi, care nici nu stiau macar romaneste, dar au avut bani de platit actele, ca sa nu stea la cozi. Noi n-avem bani de dat, ca traim doar din ce putem face cu astea doua maini, dar avem limba si dorul de tara, si mai avem numele din nastere. Astea nu ni le poate lua nimeni. Iar daca o fi sa murim si tot n-o sa avem acte, nu noi o sa fim in pierdere. Romania o sa piarda niste oameni muncitori, cu mare drag de tara. Asa ca ce sa mai vrem noi de la Romania acum, la batranete? Sa aiba grija macar de tinerii nostri care cresc ca niste mladite printre pomi uscati si batrani. Sa strajuiasca si sa le faca loc si lor, ca sa vada lumina soarelui, sa poata creste sanatos, pentru ca-s din neamul lui Stefan cel Mare".

NADIA CHIPER, 75 de ani, prof. de istorie, Cantemir
"Una este sa fii vinovat ca ai curmat din greseala viata unui pui de gaina, si alta este vina istorica de a nenoroci un neam intreg pentru cateva generatii"

"Pentru noi, profesorii de istorie din Basarabia, meseria de dascal si apoi de istoric a fost de cele mai multe ori greu de indeplinit. Acum sunt pensionara, dar va pot spune ca am predat de-a lungul anilor mai multe istorii, dupa cum erau manualele, iar manualele s-au schimbat, dupa cum au fost conducatorii. Poate ca nu exista pentru aceasta stare o vorba mai buna decat aceea a cronicarului moldovean, care spunea ca "omul a fost si este sub vremi". Asa ca cea mai mare dorinta a mea ar fi ca Romania sa sprijine un colectiv cinstit de istorici romani, basarabeni, dar si din alte tari, care sa scrie istoria acestei parti din Europa, fara sa schimbe realitatea si fara sa modifice informatiile istorice in functie de cine stie ce interese. Pentru generatiile tinere este foarte important sa cunoasca "crugul vremii", cum spuneau batranii, sa stie cine sunt ei cu adevarat. Si, in acelasi timp, ar fi mare lucru daca pe langa aceasta istorie reala ar mai veni si recunoasterea tuturor greselilor pe care istoricii, sefii de state, oamenii politici le-au facut cu sau fara voia lor, din nestiinta sau sub influenta nefasta a celui mai puternic. Una este sa fii vinovat ca ai curmat din greseala viata unui pui de gaina si alta este vina istorica de a nenoroci un neam intreg pentru cateva generatii sau poate pentru totdeauna. Cine isi asuma greselile istoriei?"

SASA, 21 ani
"Nu-ti poti forma o parere, daca nu esti informat corect"

"Mi-as dori ca Televiziunea Romana sa se uneasca cu Televiziunea din Moldova, pentru ca sa avem siguranta ca suntem informati corect. Este foarte greu sa fii tanar si sa asisti la schimbari istorice de mare importanta pentru tine si pentru poporul tau, dar sa nu-ti poti forma o parere pentru ca nu esti informat corect si pentru ca nu ai, in afara televizorului, alta sursa de informatie. Daca nu aveam prieteni in Romania, care sa-mi trimita stiri pe internet despre ce se intampla la Chisinau anul trecut, in aprilie, puteam crede ca e liniste si pace, dupa muzica pe care o dadeau comunistii la televizor."

IGOR PRISACARIU, avocat, Chisinau
"Unirea trebuie sa se faca in simtiri, in trairi, in construirea unui ideal comun"

"Am sa va spun cateva intamplari din viata mea de bursier in Romania. Am studiat dreptul la Cluj Napoca, alaturi de alte cateva zeci de basarabeni care au primit burse, la cativa ani dupa revolutie.Am fost primiti cu mare neincredere si multa vreme n-am inteles de ce. Apoi misterele s-au elucidat, si am inteles mai bine acest lucru, de la un profesor de la Chisinau, venit in schimb de experienta la Cluj, pentru un doctorat. El ne-a spus ca imediat dupa revolutie, cand s-a pus problema burselor, nu au fost promovati tinerii care ar fi meritat cu adevarat. Mai intai se organiza examenul de admitere pentru facultatile din Moldova, la care, normal, intrau cei mai buni. Abia apoi, cei care nu intrau, erau acceptati pentru burse in Romania. Cu alte cuvinte, in mod intentionat au fost trimisi in Romania elevi slabi, care nu meritau si care trebuia sa creeze imaginea ca tinerii moldoveni nu se pot adapta la rigorile si programul de invatamant de acolo, ca nu pot face fata la programa scolara si la nivelul cerut in Romania. Apoi, incet-incet, lucrurile au inceput sa se indrepte, mai ales din momentul in care admiterea a fost organizata cu o comisie de profesori din Romania si nu doar din Chisinau. Din acest motiv am suferit noi neincrederea multora, cand am ajuns la studii. Dar sunt mandru sa va pot spune ca, in generatia mea, seful de promotie de la Cluj, si urmatorii patru absolventi, ca note si medie finala, au fost basarabeni. V-am spus acest lucru ca sa inteleaga cei care nu stiu, ca s-au facut multe greseli, si de o parte, si de alta a Prutului, unele voite, de cine stie ce interese, altele din intamplare. Cred ca ar trebui sa fie organizate intalniri intre tinerii de acolo si cei de aici, intre intelectualii adevarati (eu ma incapatanez sa cred ca, totusi, intelectualii duc lumea inainte, dincolo de orice scenarii de pe margine), ca sa ne cunoastem si sa lucram impreuna. Unirea intre noi si romanii de dincolo de Prut trebuie sa se faca in simtiri, in trairi, in construirea unui ideal comun. Pana cand se misca istoricii si politicienii, sa faca unirea oficiala, pana cand vor gasi solutiile care sa nu deranjeze si sa nu agaseze pe nimeni, sa nu supere urechea nu stiu cui, pana cand vor gasi tonul potrivit pentru aceasta, noi n-avem dreptul sa pierdem vremea. Asta ar trebui sa sprijine Romania - tabere, seminarii, intalniri intre tinerii de pe ambele maluri ale Prutului."

VITALIE A., 15 ani
"As vrea in satul nostru o sala de internet"

"As vrea ca cineva din Romania sa sprijine in satul nostru construirea si inzestrarea cu tot necesarul intr-o sala de internet, ca sa putem participa la competitiile organizate de "Professional Gamers League" si sa luam legatura si cu alti tineri din alte parti ale lumii, mai ales din Romania."

TOADER CIOBOTAR, 88 de ani
"Mi-ar fi dor sa ma mai pot duce pana la Sibiu"

"Mai intai am fost romani, apoi am fost moldoveni, au venit iar romanii si apoi rusii. Acu' suntem iar moldoveni, cu limba moldoveneasca, desi vorbim in neamul meu de cand ne stim romaneste. Carevasazica, nimeni nu ne-a intrebat niciodata nimic. Asa s-a primit.S-a intamplat cu noi ce-au vrut aia de sus. Cand am terminat scoala, mi-au facut acte in care m-au imbatranit cu doi ani, ca sa ma ia mai repede rusii la lucru, la colhoz. Am muncit omeneste, cum am putut eu mai bine. Nu moldoveneste, si nici romaneste. Omeneste am muncit. Am avut ce mi-a trebuit, ca rubla era puternica, era cat dolarul si chiar mai tare. Lucram un an, dar vara, in luna august, imi luam familia si ma urcam in masina si ma duceam in excursie. Asta a fost acum treizeci de ani. Acuma, de cand s-au schimbat toate, de cand s-au dat peste cap, nu pot sa zic ca mi-e mai bine. Pensia e mica, de-abia imi ajunge, dar am inteles ca nici la voi, in Romania, pensionarii n-o duc mai bine. Asa e peste tot. Poti sa fii moldovean sau roman sau ce-i fi tu, cand imbatranesti, nu mai esti bun si te da la o parte. Ce sa mai astept eu de la Romania acuma? Ca nici acolo nu-s apele mai limpezi. Mi-ar fi dor sa ma mai pot duce pana la Sibiu. Sa mai vad o data orasul acela ca din povesti, in care mi-am facut armata in vremea razboiului. Da' cine sa-mi dea bani? Cine pasaport? Si pentru ce motiv? Ca n-am auzit nicaieri sa se dea pasaport ca asa visezi tu, omeneste, sa vezi un loc in care ti-a fost drag sa stai. Ca de visat nu visezi moldoveneste, si nici romaneste. Visezi omeneste, asa cum si muncesti, asa cum si iubesti. Da' cine sa asculte un batran ca mine?
Cum m-as mai urca eu in tren, de-aici, din gara noastra, si cum mi-ar mai placea sa calatoresc cu dansul si sa merg, sa tot merg, pana drept la Sibiu. Si cum m-as plimba eu apoi pe strazile de acolo, sa vaz ce s-a schimbat, din ce stiam, si cum as intra la urma sa beau si un svart, daca se mai face, acolo, langa tribunalul cel mare. Si-apoi, cum as veni eu binisor acasa, tot cu trenul, pana aici, in gara, unde m-ar astepta baba mea, ca sa-i spun cum a fost in drumul meu. Dar, vezi dumneata, astea sunt vise de batran, si visele-s omenesti. Nu moldovenesti si nu romanesti. Cine sa le bage in seama?

Fotografii de VASILE SOIMARU