Au fost declasificate 7617 file din documente cu nivel de clasificare secret de stat, alte 1018 file in litigiu, urmand sa fie analizate. Cu una sau doua exceptii, stirea a fost ignorata de mass-media romaneasca.
Primul ministru Emil Boc a oferit detaliile care fac lumina in dedesubturile informatiei la o televiziune specializata in fapte diverse. Ba chiar a salutat "gestul curajos" al ministrului Gabriel Oprea. Nu se stie in ce consta curajul ministrului. Aici nu este vorba nici de curaj, nici de hatarul unui ministru si nici de faptul ca desecretizarea informatiilor, de la o zi la alta, n-ar mai prejudicia siguranta nationala, apararea tarii, ordinea publica, interesele persoanelor de drept public sau privat. Este vorba de o decizie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, obligatorie si pentru Romania.
Daca de curaj e vorba, atunci omul care trebuie salutat si elogiat, pentru curajul si pentru determinarea cu care lupta pentru dreptate si adevar, este Teodor Maries, presedintele Asociatiei "21 Decembrie". De patru ani el s-a angajat intr-o lupta surda si absurda intr-un stat de drept, pentru desecretizarea documentelor referitoare la evenimentele din decembrie 1989 si iunie 1990 si pentru accesul neingradit la ele. Este vorba de adevarurile sumbre ale Revolutiei din decembrie 1989 si ale Mineriadei din iunie 1990, ascunse opiniei publice de forte obscure ale comunismului rezidual, sub pretextul sigurantei nationale. E o lupta cu timpul, pentru ca exista riscul sa se implineasca termenul de prescriere si ca vinovatii sa scape nepedepsiti. Dupa ce s-a apelat la toate caile legale, la care justitia a ramas oarba, surda si muta, Asociatia 21 Decembrie s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului, iar Teodor Maries a fost silit sa apeleze la o forma extrema de protest, greva foamei.
Abia aceasta "foame de adevar", cum inspirat a fost numita, a mobilizat societatea civila. Cu Teodor Maries s-au solidarizat nume importante ale opozitiei anticomuniste de ieri si azi, care au apelat la cele mai inalte instante ale statului, inclusiv presedintia. Miza acestei solidaritati a fost rezumata de Ana Bladiana, presedinte fondator al Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighet, in scrisoarea adresata presedintelui Traian Basescu: "Indiferent daca au fost ucisi de catre cei ce n-au avut curajul sa-l paraseasca pe Ceausescu sau de catre cei care au avut nevoie de crime pentru a-l mosteni, mortii revolutiei sunt victime ale comunismului, iar dumneavoastra sunteti cel ce a dat citire in Parlamentul Romaniei, la 18 decembrie 2006, actului de condamnare a comunismului. Fara deschiderea arhivelor si fara eradicarea minciunii pe care s-a intemeiat si care a intretinut puterea primilor ani de dupa 89, acest act ar ramane o forma fara fond".
Traian Basescu l-a vizitat pe Teodor Maries, in prima etapa de greva a foamei, si a cerut desecretizarea si predarea rapida a dosarelor Revolutiei. Au urmat alte amanari si tergiversari. Din cele 108 dosare pe care Parchetul trebuie sa le predea Asociatiei, s-au primit 45. Maries a fost silit sa recurga din nou la greva foamei. Abia dupa peste o suta de zile de protest, cu pretul sanatatii unui om, a intrat in functiune curajul ministrului Apararii, stimulat de decizia CEDO, care obliga justitia sa predea dosarele Revolutiei Organizatiei "21 Decembrie", ca un prim pas spre aflarea adevarului despre momente tragice ale istoriei noastre recente.
Deci, se poate! Ministerul Apararii a intrat acum pe un teritoriu de normalitate pe care, crede Mihai Razvan Ungureanu, ar fi intrat si SIE. Dar n-a intrat. Cum n-a intrat nici SRI. La SRI si la SIE zac inca schelete nestiute ale comunismului, tot in numele sigurantei nationale. Ele se cer dezgropate si inmormantate crestineste. Dar numai dupa ce vor fi stiute si dupa necesara slujba de pomenire!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
