Prof. dr. FLORIN TUDOSE - "Televiziunile romanesti se manelizeaza cu o viteza astronomica"

Mass-media romaneasca (televiziuni, posturi de radio, ziare) este mai putin libera astazi, la peste doua decenii de la Revolutie, decat in primii ani ai libertatii atat de greu castigate. Nicicand nu s-au intalnit pe tarabe circa o mie de titluri de publicatii, ca in primii ani de dupa 1989. Niciunde in Europa nu s-au intalnit in eter peste 30 de posturi TV nationale, conectate international, si circa 160 de canale locale. Cu tot acest bilant impresionant, perceptia ca libertatea cuvantului in Romania a fost ingradita de cercurile private de interese nu poate fi inlaturata, "mogulizarea" mass-media fiind un fenomen puternic implementat in realitatea autohtona. ...

Purtatori ai intereselor politice si de afaceri, patronii de presa si-au pus puternic amprenta asupra profesiei de jurnalist, ducand-o deseori in "zona gri" a credibilitatii. Urmarea: neincrederea tot mai mare in televiziune si presa a romanilor, fapt ce a dus la scaderea dramatica a tirajelor si audientei. Dar semnele acestea par a nu le spune nimic beligerantilor de pe micul ecran, care continua sa dezinformeze fara scrupule, ori de cate ori comandamentele supreme o cer. (Intr-un sondaj international, 49,2% dintre romani au afirmat ca in Romania criza este accentuata de televiziuni.) Cel care va pune corect diagnosticul este un specialist cunoscut: dr. psihiatru Florin Tudose.

"Nu cred ca in Europa mai exista atatea canale TV pe cap de locuitor ca in Romania. Din pacate acest record nu ne foloseste la nimic"

- Anul trecut am sarbatorit 20 de ani de la revolutia din decembrie, un eveniment epocal, care a generat transformari uriase, politice, economice, dar si de mentalitate. In calitatea ei de oglinda a acestor schimbari, cum apreciati evolutia mass-media din ultimele doua decenii?

- Explozia media a fost probabil cel mai uimitor fenomen aparut dupa 1989, desavarsind revolutia informationala, cea care a dus la caderea comunismului. Pentru ca, fara sa fiu adeptul materialismului dialectic, istoria nu se intoarce, societatea socialista nu a redevenit societate capitalista, ci s-a transformat in societate informationala. Cine, oare, isi mai aminteste ca celebra Piata a Universitatii a inceput si a continuat ca o miscare pentru impunerea unei televiziuni independente (SOTI)? Dupa aparitia primelor televiziuni comerciale, perceptia fiecarui individ despre ceea ce inseamna o televiziune s-a schimbat, dar, din pacate, astazi sunt in mod sigur prea multe televiziuni la un public in continua scadere. Nu stiu si nu cred ca in Europa mai exista atatea canale TV pe cap de locuitor ca in Romania, din pacate, acest record nu ne foloseste la nimic. Se pune intrebarea daca ele vor supravietui si de acum inainte, si care este impactul asupra spectatorilor, atata timp cat calculatorul permite oricui sa lanseze imagini, cu o simpla camera web, si sa realizeze filme tot mai performante care, de asemenea, pot fi puse la dispozitia oricui, cu video camere care costa cateva sute de euro. Pana la urma, te intrebi ce inseamna o televiziune sau, mai bine zis, ce mai inseamna o televiziune?

- Ultimele decenii consemneaza aparitia in lume a "mogulilor" de presa, fenomen constatat relativ recent si in Romania. Ce inseamna aceasta "mogulizare" a informatiei?

- Au aparut, intr-adevar, personaje ciudate, care se vor stapanii absoluti ai informatiei publice, a celei cu impact socio-politic, oameni care isi propun sa modeleze, pur si simplu, decizia si modul de viata a milioane sau sute de milioane de indivizi, asa numitii moguli de presa. Printre ei, Silvio Berlusconi, K. R. Murdoch, Hugh Hefner. Era imposibil ca acestia sa nu-si gaseasca imitatori mioritici, printre care Dan Voiculescu, S. O. Vantu, A. Sarbu si, mai nou, Boby Paunescu. Evident ca, in raport cu presa, mogulii nu sunt buni sau rai, ci discretionari. Libertatea de expresie devine libertatea de a exprima ideologia mogulului, de a-i apara cu orice pret si cu forta de lovire a numarului de spectatori interesele. Evident, mogulii nu se rezuma doar la televiziuni, ci le insotesc cu radiouri, ziare, reviste, in asa fel incat sa se creeze o presiune psihologica si mai mare. Se intelege ca nu mai poate fi vorba nici de libertate, nici de obiectivitate.

- Constatam ca dispar ziare, ceea ce nu poate bucura pe nimeni. De ce nu dispar si televiziuni?

- Presa tiparita, aparent sub efectul crizei, incepe sa se dimensioneze conform cererii reale a pietei, cu tristetea enorma ca specia ziarelor quality (de calitate) este pe cale de disparitie totala. Cu siguranta ca va disparea si un numar important de televiziuni, dar situatia cea mai grava este cea a televiziunii publice, care este ca si disparuta ca televiziune quality. Desi dispune de finantare care ar trebui sa nu o conduca la concesii privind calitatea sau sensul educational al programelor, TVR se pastreaza ca o relicva a societatii comuniste, cosmetizata in tranzitie, deprofesionalizata sub aspect editorial, si partizana din punct de vedere politic. Imprumuta de la televiziunile comerciale formate stupide, refuza tematica sociala majora, nu ofera in nici un fel modele societatii.

"Multi debili mintali sunt purtatori de opinie pe multe posturi TV"

- Care este raul cel mai mare provocat de televiziuni societatii romanesti?

- Televiziunile au vina de a fi contribuit major la lenea gandirii in societatea romaneasca; unul dupa altul, posturile de entertainment (distractie) s-au OTV-izat, iar OTV-ul a trebuit sa coboare pana la limite incredibile, pentru a incerca sa-si mentina fidel un public cu nivel educational si intelectual din ce in ce mai scazut. Pornind de la ideea ca televiziunea trebuie sa ofere oricui posibilitatea de a se exprima, s-a ajuns la realitatea ca marginalii, debilii mintali si chiar bolnavii psihic sa fie purtatori de mesaj si opinie, pe multe din posturile de televiziune.

- Cum arata Romania privita la televizor?

- Romania de la televizor a devenit una a rafuielilor mafiote, a demagogiei politice, a injuriilor si violentei in permanenta dilatate, a banalitatilor transformate in evenimente si a cacofoniei si cacofiliei lingvistice, transformate in discurs. In mod vizibil, credibilitatea posturilor TV este in cadere libera, atat timp cat televiziunile de stiri ataca subiecte cu o totala irelevanta pentru viata cotidiana si pentru agenda publica. Vedeti "flacara violet", virusul AH1N1, ouale "stresate" etc.

- Asistam la manelizarea televiziunilor si implicit a societatii romanesti. Este un diagnostic corect?

- Intr-adevar, televiziunile romanesti se manelizeaza cu o viteza astronomica, contribuind, de fapt, la manelizarea intregii societati, care se traduce printr-o filosofie minimalista, printr-un exhibitionism tot mai accentuat si prin lipsa oricarei scari de valori si idealuri. S-au importat si se importa formate de emisiuni dintre cele mai facile, fara sa se faca nici un fel de analiza, fara sa existe cineva care sa vada daca acestea intereseaza pe cineva, daca se potrivesc cu societatea romaneasca etc. Din pacate, la astfel de intreprinderi au participat si personalitati alta data marcante in televiziune, cum a fost regretatul Valeriu Lazarov.

"Odata cumparate cu publicitate, televiziunile nu mai au opinii"

- Lacomia de bani creeaza, de asemenea, monstri. Multe din reclamele difuzate pe micile ecrane ascund, in dosul lor, afaceri oneroase.

- Banul devine suveran in televiziunile comerciale care sunt organizate pe profit; odata cumparate cu publicitate, ele nu mai au opinii si nu mai sunt interesate de adevarurile neplacute pe care ar trebui sa le spuna despre cei care platesc reclama. Experimentul, niciodata dezbatut pana acum, a fost facut la nivelul presei romanesti de S. O. Vantu, in afacerea FNI, iar reteta de succes se aplica si de compania Gold Corporation, in legatura cu proiectul Rosia Montana. Ca urmare, opinia publica este anesteziata si dezinformata de presa care a scos din conul sau de interes acest subiect.

- Candva, televiziunea avea si aspiratii morale. Ce modele de comportament ofera televiziunile de azi tinerei generatii?

- Televiziunile au impus cu precadere modelul de starleta povestitoare de aventuri intime si purtatoare de vestimentatie fistichie si scumpa (tip pitipoanca) sau gorile de ambele sexe, care cheama la confruntare fie alte gorile umane, fie personaje dezagreabile, cum ar fi filosofi, juristi, ziaristi sau alti cetateni, pe care nu ii agreeaza, si pe care ar dori sa-i pocneasca in direct. O alta specie periculoasa pentru opinia publica sunt teleastii damboviteni, ganditori de show-uri de doi bani, in care fie antreneaza in lupta armate de amazoane blonde si de clarvazatoare cu paturi in cap, fie cinefili dezgustati, toti facand unul si acelasi lucru - varsand venin si ignoranta asupra conationalilor. Cred ca este un fenomen unic pentru Romania faptul ca persoane a caror moralitate este indoielnica sau care provin din zona interlopa pot fi promovate ca oaspeti permanenti, uneori chiar la televiziunea publica. Dupa ce reputatului academician Balaceanu Stolnici i s-a publicat dosarul de informator al Securitatii, i s-au retras emisiunile de la televiziunea publica. In schimb, jurnalistul Sorin Rosca Stanescu, care se bate cu pumnii in piept ca a fost informator, este nelipsit in fiecare saptamana de la cateva posturi de televiziune.

"In perioade de criza economica, presa poate sa joace un rol nefast"

- Care sunt efectele directe ale politicii televiziunilor si tabloidelor din Romania asupra publicului?

- Studii foarte recente, facute de psihiatri anglo-saxoni, arata rolul nefast pe care presa il poate juca intr-o perioada de criza economica. Acordand spatiu editorial derizoriului, sordidului, decaderii morale, exagerand pericolele reale, televiziunile si tabloidele maresc stresul psihologic si genereaza fenomene de stres post-traumatic in masa larga a consumatorilor de informatie, carora le intuneca orizontul de asteptare. Nimeni nu a cerut vreodata presei sa dea solutii. Dar respingerea oricarei solutii, crearea unui orizont obscur si plin de pericole, raspandirea unor credinte in fenomene miraculoase, negarea solutiilor verificate si intretinerea unui permanent aer de suspiciune conduc, pentru prima oara dupa 20 de ani, la o posibila prabusire a presei si la disparitia dureroasa a unor mijloace de informare si divertisment. Daca adaugam la aceasta noile forme de comunicare si socializare, precum si posibilitatile nelimitate de entertainment ale internetului, nu avem cum sa nu observam ca orizontul presei este cenusiu.

Profesorului Florin Tudose ii puteti scrie la email: cftudose@yahoo.com