Amalgamul dentar este un material metalic, folosit in stomatologie de peste 150 de ani, pentru tratarea cariilor. A fost atat de popular, avand mai ales avantajul costului scazut, incat aproape ca fiecare dintre noi are macar o obturatie dentara din amalgam. In unele cabinete stomatologice, inca se mai fac astfel de tratamente, iar amalgamul inca mai primeste laude... Este oare acest material atat de inofensiv pe cat se crede?
Amalgamul dentar este o combinatie instabila de mercur (50%) si alte metale toxice, cum ar fi cuprul, argintul etc. Deoarece la temperatura camerei mercurul este un gaz, el se vaporizeaza continuu din mixtura de amalgam, rezultand astfel nivele ridicate de mercur in aerul din cavitatea bucala si in saliva (poate fi usor masurat).
In 1990, Organizatia Mondiala a Sanatatii a emis un document prin care obturatiile (plombele) de amalgam erau declarate ca fiind cea mai importanta sursa de intoxicare a organismului cu mercur. Se considera ca doza zilnica absorbita de corp din aceste obturatii este de 3,8-21 micrograme pe zi, cantitate ce depinde de numarul si marimea obturatiilor, de gradul de frictiune in masticatie, de temperaturile crescute din bauturile si alimentele fierbinti, de curentii electrici creati atunci cand doua metale diferite sunt puse in contact (o coroana de aur si o plomba de amalgam). Curentii galvanici creati datorita alaturarilor metalice pompeaza mercurul in structurile moi ale cavitatii bucale (gingii, mucoasa etc.), de unde este transportat sistematic in circulatia sanguina, iar de aici in intregul organism. In plus, campurile electromagnetice (monitoare, calculatoare etc.) cresc galvanismul bucal si, prin urmare, expunerea la mercur si alte metale.
Un studiu recent a aratat ca dupa 10 minute de mestecare a unei gume, concentratia de mercur din aerul cavitatii bucale creste de 5-7 ori si ramane ridicata, timp de 90 de minute.
U. S. Public Health Service (Serviciul Public pentru Sanatate al Statelor Unite) a realizat si publicat in 1994 un studiu de risc asupra profilului toxicologic al mercurului. In acest document se estima ca nivelul minim de risc al expunerii la vaporii de mercur pentru populatie este de 0,2-0,4 micrograme pe zi, mult mai mic decat valoarea absorbtiei zilnice din obturatiile dentare cu amalgam.
Efectele negative ale mercurului asupra organismului uman
Mercurul este extrem de toxic, chiar si cand expunerea se face la concentratii mici ale acestuia. Efectele pe care le are asupra organismului depind de mai multi factori, precum reactia imunitara, capacitatea de detoxifiere si excretie a metalelor, doza etc.
Efecte:
* Mercurul ajunge prin vasele de sange pana la creier, unde se acumuleaza in cantitati semnificative; dauneaza celulelor nervoase si este implicat in aparitia bolilor Parkinson si Alzheimer.
* Perturba buna functionare a metabolismului, generand metaboliti toxici.
* Cauzeaza boli autoimune, precum lichenul plan bucal, fibromialgie, lupus, sindromul oboselii cronice, diabet etc.
* Mii de studii medicale au aratat mecanismele prin care mercurul (si alte metale) participa la declansarea a peste 40 de afectiuni cronice, incluzand aici probleme neurologice, hormonale, autoimune, cardiovasculare, ale aparatului reproducator.
* Mercurul traverseaza bariera placentara si ajunge la fat, caruia ii poate determina defecte de dezvoltare.
* Numeroase afectiuni generale s-au ameliorat sau vindecat, dupa ce obturatiile de amalgam au fost inlocuite: boala parodontala (parodontoza), keratoze bucale, alergii, astm, lupus, sinuzite, migrene/dureri de cap cronice, epilepsie, artrita, boala Crohn, infertilitate, depresie, autism, schizofrenie, insomnie, anxietate, sensibilitate la diverse infectii, infectii rezistente la antibiotice, endometrioza, tahicardie, cancer, probleme ale ochilor, eczeme, psoriazis, probleme urinare, ale prostatei, Candida etc.
* Efectul negativ asupra aparatului genital se manifesta prin scaderea numarului de spermatozoizi, defecte ale acestora si nivele scazute de testosteron la barbat; la femei - dereglari menstruale, sterilitate, avort spontan.
Consecintele intoxicatiei cu mercur asupra embrionului uman
Studii epidemiologice arata ca embrionul uman este foarte usor afectat de expunerea la doze mici de mercur, provenite in special din plombele de amalgam ale mamei care poarta sarcina, dar si din alte surse exterioare (pestele, de exemplu). Datorita dezechilibrelor chimice pe care le produce la nivel cerebral, intoxicatia cu mercur este incriminata ca fiind factor declansator al autismului, incidenta acestuia fiind mult mai mare la copiii ale caror mame au obturatii de amalgam in timpul sarcinii, si sunt vaccinate pentru Rh-ul negativ (vaccinul respectiv contine mercur).
Fatul este afectat de expunerea la nivele mult mai mici ale metalelor decat adultul. Concentratiile de mercur din laptele mamei si din structurile copilului sunt mult mai mari decat in organismul mamei, datorita greutatii mici asociate cu o rata mare a absorbtiei gastro-intestinale si a excretiei renale scazute. Intoxicatia din timpul sarcinii continua dupa nastere, prin alaptare, daca mama nu cunoaste acest pericol si nu inlatura sursele de metale toxice.
Solutii pentru evitarea intoxicatiei cu mercur
Intrebarea fireasca este: ce facem pentru a evita aceste neajunsuri? In primul rand, sa refuzam orice propunere de tratament stomatologic ce presupune utilizarea amalgamului dentar. Exista inca numerosi medici ce folosesc acest material si nu cunosc problemele pe care le poate provoca in timp. Este bine de stiut ca la nivelul dintelui nu sigileaza corect cavitatea in care este introdus, lasa un spatiu microscopic intre el si peretii dentari, pe unde se infiltreaza microbi si alimente, creandu-se premizele aparitiei unei carii secundare. In plus, sunt inestetice, ionii de mercur migreaza prin canaliculele dentinare si dau dintelui, in timp, o culoare cenusie-metalica.
In al doilea rand, daca avem plombe de amalgam, sa le inlocuim cat mai repede. Exista materiale mult mai biocompatibile, ce nu contin metale, cum sunt compozitele, ceramica. Atentie, insa, la modul in care sunt indepartate aceste obturatii, fiindca o manopera incorecta va produce pulverizarea plombei in particule mici, pe care pacientul le poate inghiti sau inspira, si astfel intoxicatia cu metal va atinge un varf maxim.
Atentie, viitoarelor mamici! Daca v-ati hotarat sa aveti un copil sau sunteti insarcinate, nu uitati de aceste aspecte deloc de neglijat!
In concluzie, intr-o lume in care sursele de poluare sunt atat de numeroase, este bine sa ne ingrijim sanatatea si sa nu ignoram semnalele de alarma ale specialistilor. Intoxicatia cu metale grele poate avea urmari grave pentru starea de sanatate a noastra si a copiilor nostri.
Dr. CHIPER CRISTINA medic dentist, competenta fitoterapie, apiterapie, aromaterapie - tel. 0726/54.95.09, www.lifedentalcare.ro
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
02.03.2010, 12:33Sandu Marcela
Multumesc doamnei doctor pentru informatia pretioasa pe care ne-o transmite prin intermediul revistei. Eu pot sa spun ca nu imi amintesc ca, vreodata, medicul stomatog sa ma fi informat ce materiale foloseste pentru remedierea problemelor mele dentare. Acum, stiind despre ce este vorba, nu prea a-si indrazni sa formulez o cerinta de teama ca medicul s-ar supara si nu mi-ar mai lucra corect.Eu am constat pe propria mea piele cat de deranjati sunt anumiti medici ca mai stii si tu cate ceva despre boala pe care o ai, sau depre medicamente.De altfel unii considerandu-ne super profani nici macar nu ne intreaba ce medicamente mai folosim, care, poate, sunt incompatibile cu ce ni se prescrie .Asa ajungem sa cumparam medicamente iar dupa ce citim prospectul aflam ca sunt in contradictie cu altele pe care le luam deja.
Eu citind acum despre nocivitatea amalgamului m-am gandit ce asi putea sa fac si mi-am raspuns ca nimic. Stau cu ceva absolut inestetic in gura, pentru ca nu pot risca sa cer inlaturarea plombelor, de teama ca nu ar rezista peretele dentar interventia (plomba este si foarte mare).In rest, nu pot de cat sa ma bucur ca exista medici care se gandesc la sanatatea noastra.