Gafe impardonabile

1. Propunerea de modificare a drepturilor de autor (jurnalisti, scriitori, artisti), prin achitarea de Contributii de Asigurari Sociale (CAS), a fost primita de cei vizati ca o declaratie de razboi. Cum apreciati aceasta initiativa, atat de radicala, a guvernului?

- Este o masura disperata si insuficient gandita, care intareste impresia ca acest buget este incropit, lipsit de o filozofie fundamentala care sa faca exact ceea ce spune premierul ca va face, si anume, sa ne scoata din criza. De altfel, in urma valului de critici, ministrul muncii a si anuntat ca ea nu se va aplica decat celor care nu au un contract de munca, in virtutea caruia se plateste deja CAS. Ce rezulta de aici? Nimic altceva decat o crestere a birocratiei inutile, caci de acum, toti beneficiarii de drepturi de autor vor fi nevoiti sa prezinte dovezi ca au sau nu au un contract de munca, iar functionarii vor mai avea de indeplinit o sarcina, care consuma hartie si timp, dar nu foloseste la nimic.
Ratiunea introducerii acestei plati este, desigur, suplimentarea bugetului asigurarilor sociale de stat din care se platesc pensiile, aflat in suferinta din cauza crizei economice: reducerea activitatii economice a facut ca valoarea contributiilor platite de angajati si de angajatori deopotriva sa se reduca simtitor, ceea ce, dupa marirea triumfalista si electorala a pensiilor in 2008, a dus la un deficit masiv al bugetului pensiilor. Din pacate, Romania nu are o activitate economica suficient de stabila si de solida pentru a sustine un nivel decent al pensiilor pentru toti, dar aceasta este alta discutie. In tot cazul, deficitul bugetului de asigurari sociale nu se rezolva prin impozitarea suplimentara a drepturilor de autor, iar faptul ca redactiile recurg la plata unei parti din salariu pe drepturi de autor are cauze mult mai profunde, si anume, nivelul extrem de ridicat al costului fortei de munca, adica al tuturor taxelor, impozitelor si contributiilor incasate de stat pentru fiecare angajat. Astfel, pentru un salariu net de 1000 lei noi, angajatorul si (partial) angajatul platesc statului 800 de lei noi, ceea ce ridica la 80% costul fortei de munca. Din acelasi motiv se practica atat de mult si munca la negru. Adevarul este ca, daca redactiile ar plati numai pe cartea de munca, ar fi mult mai putine ziare si mult mai putine televiziuni si radiouri, multi dintre actualii ziaristi fiind nevoiti sa intre in somaj. Totodata, presa a fost grav afectata de criza, pentru ca reducerea activitatii economice a dus la o reducere drastica a bugetelor de publicitate, din care proveneau o buna parte din veniturile mass media.
Nu este deci de mirare ca introducerea obligativitatii achitarii CAS pe sumele primite ca drepturi de autor a fost primita ca o declaratie de razboi de catre jurnalisti, scriitori si artisti, de vreme ce aplicarea sa ar avea efecte devastatoare asupra unor sectoare afectate deja puternic de criza. In plus, s-a creat impresia ca acestia ar munci fara sa plateasca impozit, desi drepturile de autor sunt si ele impozitate cu 10%. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, in cazul scriitorilor si artistilor, aceste drepturi reprezinta adesea un venit temporar, ocazional. Pe scurt, guvernul si-a creat o imensa problema de imagine, fara a rezolva nimic - adica si-a inceput mandatul cu stangul.

2. Ministrul economiei, Adriean Videanu, a sustinut public proiectul aurifer de la Rosia Montana. Credeti ca aceasta pozitie, extrem de nepopulara, va aduce prejudicii de imagine guvernului si presedintiei? Conform unor sondaje realizate pe internet (www.cdep.ro>Forum), 96% dintre romani se opun acestui proiect.

- Ceea ce a spus domnul Videanu este ca statul intentioneaza sa valorifice zacamintele aurifere de la Rosia Montana. Strict economic vorbind, ele pot reprezenta o sursa de venit, atat pentru stat, cat si pentru comunitatea locala, dar exploatarea lor nu trebuie sa faca mai mult rau decat bine. In fond, chiar de la Rosia Montana aflam ca si romanii exploatau aurul din zona. De ce nu ar beneficia deci romanii de bogatiile pe care le poarta muntii lor? De ce sa-i condamni la saracie, cand stau pe un morman de aur? Nici un stat nu ar renunta la exploatarea unui important zacamant aurifer. Multi dintre romanii care se opun proiectului stiu probabil foarte putine despre el. Localnicii sunt impartiti, caci nu putem lua una sau doua organizatii neguvernamentale drept purtatoare de cuvant ale intregii populatii, iar multi locuitori din zona tanjesc, probabil, dupa bunastarea promisa de compania Gabriel Resources. Problema cea mare este insa cum sa faci ca aceasta exploatare sa nu distruga mediul inconjurator si vestigiile istorice. Solutia nu e simpla. In primul rand, pentru ca utilizarea unei tehnologii bazate pe cianuri este extrem de riscanta, mai ales in Romania, unde respectarea standardelor de protectie este inca problematica. Este adevarat ca aceasta tehnologie se foloseste si in alte tari, dar este vorba de tari mult mai serioase decat noi in privinta punerii in aplicare a unor masuri de securitate si de protectie a mediului inconjurator. Este suficienta o fisura intr-un iaz de decantare, pentru ca otrava cianurilor sa patrunda in sol si in panza freatica, sa ajunga in apele curgatoare si sa distruga tot. Din acest punct de vedere, proiectul este riscant. Pe de alta parte, adversarii proiectului nu au putut oferi solutii alternative de dezvoltare a zonei, turismul nefiind inca un substitut pentru castigurile materiale pe care le-ar aduce o exploatare aurifera.
Guvernul are deci o mare problema cu acest proiect, nu numai nepopular, ci si periculos, care risca sa provoace reactii internationale ostile. Cunoscand toate acestea, este greu de inteles de ce se cramponeaza de compania "Gabriel Resources" si de solutiile ei tehnologice? De ce nu deschide o noua competitie pentru exploatarea aurifera din zona, la care ar putea sa se inscrie si alte companii, cu alte solutii tehnice, ecologice si sociale? Ei bine, in acest punct, incepem sa avem dubii serioase cu privire la adevarata motivatie a guvernului, iar variantele posibile de raspuns care ne trec prin minte nu sunt deloc onorante. Opinia publica trebuie deci sa ramana in alerta.