- Interviul pe care-l acorzi revistei "Formula AS" in preajma Craciunului a devenit o traditie. Ai, printre cititorii nostri, fani multi si entuziasti, care abia iti asteapta "raportul" de la capat de an. Si, slava domnului, ai ce le povesti. De pilda, despre cea mai televizibila activitate a ta, "Dansez pentru tine". O emisiune ce tocmai a incheiat al optulea sezon. Ai ceva de declarat la aniversare?
- Anul acesta, "Dansez pentru tine" a adus noutati. Concurentii s-au dovedit mult mai bine pregatiti in materie de dans decat vedetele. Desi nici unul nu-si castiga existenta din dans. Abilitatile lor au dat insa nastere unor rasturnari spectaculoase de situatie: echipa care termina saptamana pe primul loc, in saptamana urmatoare ajungea la duel. A fost o situatie neobisnuita, care a sporit emotia competitiei.
- Emisiunea are, in continuare, un rating extraordinar. V-ati asteptat sa aveti un asemenea succes?
- "Un asemenea succes" e poate mult spus. E vorba, mai curand, de un succes constant. Unul dintre putinele exemple de succes constant din televiziunile post-decembriste, ca audienta si ca interes, in randul unui public format din toate categoriile sociale. Asta se vede nu doar in cifre, ci si in calitatea emisiunii. "Dansez pentru tine" a pornit ca un show de calitate si asa s-a si mentinut.
- Calitatea e ingredientul principal al retetei succesului? Multi realizatori TV mizeaza, dimpotriva, pe kitsch si vulgaritate.
- Lucrurile stau in felul urmator: opt saptamani la rand, vezi niste oameni obisnuiti, care evolueaza in fata publicului telespectator, pe ringul de dans. Cei mai multi dintre ei n-au mai aparut niciodata, pana in acest moment, in fata camerei de luat vederi. Oamenii acestia sufera transformari prin costume, prin machiaj si, de ce nu, chiar si la nivel psihic, pentru ca, in emisiune, se munceste, nu gluma, iar cand una dintre echipe cade la duel, mai ales cele care se apropie de finalul concursului, nu e deloc usor. Toate aceste lucruri se vad in direct si constituie principala miza a formatului. E o competitie netrucata, cu multe componente emotionale. Da, cred ca putem vorbi despre calitate.
- Dar emotia ta ce temperatura mai are? Te mai bucuri de ceea ce faci?
"Dansez pentru tine" - acelasi ritm si succes de patru ani
- La "Dansez pentru tine" eu sunt un catalizator de energii: primesc energie si dau inapoi. In fiecare sezon apar oameni noi, cazuri noi, se nasc tot felul de situatii neprevazute. Ceea ce e incitant. Dar televiziunea nu e marea mea dragoste, recunosc cinstit lucrul asta. Imi place, dar nu e ceea ce-mi place sa fac cel mai mult. Acum sa nu se inteleaga gresit! Ca s-a mai speculat c-as sta la "Dansez" din motive financiare. Nu! Pana acum, in cariera mea, motivele financiare n-au fost niciodata atat de convingatoare, incat sa ma faca sa renunt la principiile mele, legate de profesie. Iar unul dintre aceste principii e ca in clipa in care consider ca nu mai am nimic de spus intr-un proiect, ca nu ma mai emotioneaza nimic in legatura cu el, ma retrag. Cum a fost cazul si cu musicalul "Chicago", de la Teatrul National, unde, dupa un an de zile, chiar daca financiar nu aveam de ce sa ma plang, am spus stop, pentru ca, exact cum am explicat, nu mai credeam in acel spectacol, simteam nevoia ca el sa evolueze. Asta nu inseamna ca nu m-am bucurat vazand ca restul colegilor mei au continuat sa joace si inca repurtand succes. Insa, pentru mine, energia creatoare se epuizase.
Descult in parc
- Ti-ai regasit-o, in schimb, la "Descult in parc", piesa lui Neil Simon, in care nu apari doar ca actor, dar pe care ai si regizat-o. Cum ti-a venit ideea acestui proiect?
- In '96, Paul Ioachim - Dumnezeu sa-l ierte! - a propus piesa aceasta, a adus-o pentru prima data in Romania si asa am deschis cu ea teatrul "George Ciprian" din Buzau, unde el era director. Acolo am jucat douazeci de spectacole in regia regretatului Dinu Manolache. Apoi am mai jucat piesa si la Teatrul Mic, unde a fost preluata de Leopoldina Balanuta - Dumnezeu s-o odihneasca! -, pe atunci directoarea teatrului. "Descult in parc" e o piesa exceptionala, fara greseala de scriitura, dupa parerea mea. E o comedie de situatie pe care trebuie doar s-o joci cu credinta. Eu cochetam de mult cu ideea de a regiza un spectacol, iar genul asta de comedie bulevardiera spumoasa cred ca a fost cea mai buna alegere pentru mine, luand in considerare posibilitatile mele din acest moment.
- Ti-a fost usor sa intri in pielea regizorului?
Nici ca rocker nu-i sta rau
- Nu, nu pot sa spun ca mi-a fost usor, pentru ca un actor are tendinta sa joace, nu sa explice. Ca actor, forma asta de exprimare iti e mult mai la indemana. Ei, greseala asta am facut-o si eu, pana cand mi-am dat seama ca trebuie sa-i lasi si pe ceilalti sa joace, ca nu trebuie sa joci tu singur toate personajele, atunci cand vrei sa le explici celorlalti. Dar, lucrand, m-am temperat si am vazut, privind de pe scaun la ceilalti, frumusetea intregului: cum cade lumina, unde pica bine o anumita replica din text, cum interactioneaza personajele, care e scopul lor scenic, ce vrei sa spui, ce mesaj vrei sa transmiti publicului, dincolo de descoperirea situatiei scenice etc. Le multumesc colegilor mei actori ca au avut incredere in mine, ca au avut rabdare si m-au suportat (rade). Am reusit sa inchegam o echipa foarte buna: Stefan Caragiu s-a ocupat de decoruri, Adriana Popa de costume, iar distributia e formata din colegii mei dragi, Mitica Popescu, Ileana Cernat si Oana Ioachim. Sunt oameni cu care am mai lucrat si cu care m-am inteles foarte bine. Ba chiar am avut curajul sa-l chem in spectacol si pe un coleg de-al meu, fost component al grupului "The 50's", Bogdan Tudor, care nu e actor profesionist. El a terminat Conservatorul. Ne-am asumat un risc amandoi, pentru ca e o mare diferenta intre actorul-amator, care joaca in filme sau telenovele - unde unii pot sa fie chiar excelenti - si cel care vrea sa urce pe scena de teatru, unde nu se mai trage nici o dubla, nu mai exista o a doua sansa. Momentul acela e unic si irepetabil. Bogdan s-a descurcat insa foarte bine. Iar pentru mine, una peste alta, experienta asta a fost extrem de benefica. Ma bucur ca piesa are un mare succes la public. In dubla mea calitate, de actor si regizor, as fi foarte fericit daca oamenii ar pleca de la acest spectacol destinsi, bine dispusi si cu pofta de viata.
- Ati inceput si un turneu prin tara, daca am inteles eu corect.
Cu Oana Ioachim, in "Descult in parc"
- "Descult in parc" e un proiect particular, si deocamdata nu jucam decat la Teatrul de Opereta din Bucuresti. Ceea ce ai auzit, ai auzit bine, numai ca informatia e gresita. Concret, spectacolul a fost afisat si la Cluj, Constanta si Brasov, desi actorii nu si-au dat acceptul pentru aceste deplasari. A fost o greseala mare de organizare si, desi nu a fost vina mea, am cerut scuze public, in numele meu si al colegilor mei, in emisiunea pe care o prezint, spectatorilor care au cumparat bilete in Cluj, Brasov si Constanta. Niciodata pana acum, in cariera mea, nu s-a suspendat vreun spectacol din cauza mea, de aceea doresc ca oamenii sa stie care a fost situatia reala si, prin intermediul vostru, sa-i asigur, inca o data, de tot respectul meu.
Hotul de diamante
- La sfarsitul lui noiembrie, a avut loc premiera filmului "Ho Ho Ho", in care joci rolul principal. Ce te-a atras la acest proiect?
- Faptul ca este prima comedie de Craciun facuta in Romania. Eu am mai pus umarul si la un alt fel de premiera romaneasca: serialul "Baieti buni", un serial politist, un alt gen de produs decat cele cu comisarul Moldovan ale lui Sergiu Nicolaescu. "Ho Ho Ho" e si el ceva nou. Recunosc ca la inceput am ezitat, dar, pana la urma, am zis: "De ce nu? Hai sa-l facem! E un proiect care merita si e si interesant". Mai ales ca nu e tocmai comod sa faci un film despre Craciun, la peste 35 de grade Celsius. (rade)
Impreuna cu micul lui partener din filmul "Ho Ho Ho"
- E un Mos Craciun atipic. De fapt, Ion e un inginer care s-a ratat in profesie, dar care are un talent deosebit in a sparge coduri. Asa ca a intrat in lumea interlopa si, dupa ce a furat din bancomate, acum se pregateste sa dea lovitura, furand un diamant dintr-un mall. Ion e despartit de familia lui, sotia si copilul sunt in Italia, are probleme si cu bautura... Porneste ca un personaj a carui singura miza este sa livreze diamantul, sa-si ia banii si cu asta basta. Intamplarea face insa ca, in timpul jafului, sa intalneasca un copil care s-a ratacit de mama lui, un pusti foarte simpatic, care-i schimba total traiectoria: il face sa vada viata altfel, sa se gandeasca la copilul lui si la familie si, pana la urma, sa renunte la furtul diamantului. Ceea ce mi-a placut la acest personaj este evolutia lui: salvandu-l, practic, pe pusti, in finalul filmului, devine un erou fara voie.
Cu masca si fara masca
- Sa ramanem in atmosfera Craciunului. Se zvoneste ca scoti un album de colinde.
- "Un Craciun cu Stefan Banica" e un album cu zece piese: o parte sunt compozitii proprii, dintre care cea mai noua este piesa care poarta si titlul filmului "Ho Ho Ho", dar am si melodii clasice de Craciun, pe care le-am cantat in concerte in varianta noastra. E un album de care sunt mandru, care sper sa ajunga la inima oamenilor si sa ramana in casele lor inca multi ani de-acum inainte. Se spune ca viata unui album de Craciun, pe piata discurilor, e foarte scurta: el nu traieste, in esenta, decat o luna de zile, in decembrie. Dar e important daca place intr-atat incat omul sa-l pastreze si sa-l mai scoata sa-l asculte si anul urmator. Si-apoi, eu n-am mai scos un album din anul 2000 si mi-era dor. In primul rand, aveam foarte mult material - zeci de cantece de Craciun, iar in al doilea rand, a fost vorba de starea pe care o ai atunci cand inregistrezi un album de genul asta. Sunt armonii si texte care te sensibilizeaza intr-un mod special, stai in studio si-ti imaginezi ca esti langa brad, cu cei dragi alaturi, cantand sau ascultand impreuna cu ei melodiile alea... Albumele de Craciun aduc un soi de caldura sufleteasca pe care nici un alt gen de muzica nu poate sa ti-o transmita. Tot anul acesta am mai scos un disc de colectie, cu "Jurnalul National", un album live, din concert, numit "Toata lumea danseaza". Si aici a fost vorba tot de stare, desi de un alt fel. Cred ca e foarte important ca oamenii care n-au ajuns inca la concertele mele sa simta macar o parte din atmosfera care e acolo, in sala. E ceva total diferit de albumele inregistrate in studio.
- Nu putem sa nu vorbim si despre concertele tale de sarbatori, devenite, si ele, o traditie. Anul acesta sunt anuntate pentru zilele de 10, 11, 12, 13 si 14 decembrie (data de 14 decembrie, la cererea publicului), tot la Sala Palatului. Vii cu ceva nou? In fiecare an inventezi ceva ca sa-ti bucuri spectatorii.
- Asa e. Mereu incercam sa aducem ceva nou, dar, in acelasi timp, pastram melodiile pe care oamenii vor sa le asculte de fiecare data. Nu pot sa-ti spun in ce va consta noutatea, pentru ca as strica surpriza. Descoperirea ei e privilegiul spectatorilor care vor fi acolo. Si in acest an o sa am invitati si vom canta si melodii de pe acest nou album de Craciun. Ceea ce tin, totusi, sa spun este ca, uite, am ajuns la al optulea an consecutiv de cand sustinem aceste concerte de sarbatori, si oamenii vin sa ne vada nu doar din Bucuresti, ci din toata tara, iar asta inseamna totul pentru mine: e recunoasterea muncii mele si a echipei cu care lucrez de atatia ani. Iar celor care anul asta se codesc, poate de teama gripei porcine, le transmit ca noi o sa cantam si cu masca si fara masca. S-a facut atata tevatura pe tema gripei asteia! Cum a fost si cu gripa aviara. Eu intreb numai atat: la alegeri cum o sa fie? Ca si acolo, la sectiile de votare, se strange multa lume. O sa vina toti cu masti?
"Sa traiti cum vreti si cu cine vreti"
- In finalul interviului nostru ma invit nepoftita la Craciunul tau de acasa. Ce planuri ai? O sa fie tot un Craciun in familie?
- La mine, Craciunul se sarbatoreste numai in familie. E o traditie. Cu atat mai mult acum, cand Violeta face doi ani si deja intelege mai multe lucruri. E esential pentru mine sa fiu alaturi de copiii mei. Pe copii nu-i intereseaza cine esti tu pentru altii, ci ii intereseaza cine esti tu pentru ei. Iar eu, pentru ei, sunt tata. Asa ca nu vor de la mine decat sa fiu alaturi de ei. Fiecare varsta are frumusetea si prioritatile ei si trebuie sa realizezi lucrul asta. Eu si acum mai am imboldul de la 20 de ani sa fac multe lucruri deodata. Dar se pune problema eficientei. Indiferent cat de mult iti place sa faci un lucru, indiferent cat de mult ai tu senzatia ca poti sa le faci pe toate, trebuie sa-ti acorzi si momente de respiro. Altfel, viata trece pe langa tine, avand doar impresia ca o traiesti. La 20 de ani, puteam sa filmez si trei zile fara intrerupere. Sau tin minte primele show-uri cu Popeasca: filmam o zi si-o noapte, dupa care imediat plecam in turneu. Si nu conta. Era un iures nebun, dar nu-mi pasa. Pentru ca nu aveam alte responsabilitati: eram numai eu cu meseria mea. Atat! Nu exista nimic altceva. Acum, situatia nu mai sta chiar asa. Fetita mea e nascuta pe 15 decembrie si eu, de obicei, pe 15 sunt in concert. Nu pot sa-i cer sa inteleaga asta. N-as putea sa-i cer sa inteleaga nici lui Stefan, care are 8 ani, daramite unui copil de 2 ani. Asadar, macar de Craciun sa le fiu alaturi.
- Ce ai vrea sa-ti aduca Mosul, Stefan?
- Imi doresc sa-mi dea capacitatea de a sti cum sa aleg lucrurile in asa fel incat sa fie bine, si pentru familia mea, si pentru meseria mea. Imi doresc sa-mi dea puterea sa tin acest echilibru intre profesie si familie. E foarte important. Pentru ca in momentul in care echilibrul e distrus, nu mai e bine in nici o parte. Pentru mine, fiecare an ar trebui sa insemne o evolutie, ca om.
- Cititorii revistei noastre asteapta, cu siguranta, o urare din partea ta.
- Le spun, ca in fiecare an, sa fie sanatosi, ca asta e cel mai important lucru din lume. Mereu am avut credinta asta, dar cu atat mai mult acum, dupa mai multi ani de "Dansez pentru tine", in care am vazut oameni grav bolnavi, care din cauza problemelor de sanatate nu se pot bucura de frumusetea vietii. Iar pe langa sanatate, le urez, asa cum spun la fiecare final de concert: "Sa va iubiti, sa traiti cum vreti si cu cine vreti!".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
