DOINA CORNEA

Doina Cornea locuieste intr-o zona retrasa a Clujului.

Cine a vazut locul stie ca, prin izolarea sa, e numai bun pentru arestul la domiciliu. Sta si astazi deoparte, dupa ce, in urma cu un an, a suferit un atac cerebral. Existenta ei este mai degraba anonima si retrasa, desi acum doua decenii numele ei era pe toate buzele si devenise un simbol national. Putini tineri stiu de existenta discreta a doamnei Cornea. Prin Cluj au trecut zeci de caravane electorale, pline de luptatori pentru aflarea adevarului despre perioada comunista. Nimeni n-a renuntat la una dintre baile de multime pentru a o intreba de sanatate. Singur regele Mihai pare preocupat de soarta doamnei Cornea. Recent, familia regala i-a trecut pragul pentru a o decora cu o inalta distinctie care marca trecutele lupte ale profesoarei de franceza.
Cum se stie, Doina Cornea a trimis la Europa libera scrisori prin care critica necrutator abuzurile regimului comunist. A avut un ascendent moral decisiv asupra sistemului si a capatat imaginea unui intelectual intransigent, incapabil de compromisuri. Si-a pastrat imaginea si dupa Revolutie. A fost printre primii intelectuali care au parasit Frontul Salvarii Nationale, devenind astfel tinta vie a linsajului politic si mediatic practicat de haita lui Ion Iliescu.
Dosarul ei de Securitate nu a fost inchis dupa decembrie 1989, fiind supravegheata multa vreme si dupa aceea. In casa ei s-au aflat microfoane in toate camerele. Probabil ca mai exista si azi. Poate asta cautau hotii care au spart usa si i-au furat banii de cosnita. S-a intamplat in plina zi, cu o ostentatie care da de gandit. Broasca de la poarta a fost fortata, desi un hot versat ar fi preferat, probabil, sa sara parleazul. Chiar daca aflata intr-o zona izolata, casa Doinei Cornea este cunoscuta de localnici, iar cei care s-au incumetat sa patrunda in ea, fie sunt ignoranti, fie cautau altceva decat bani. Curios, pentru ca Doina Cornea nu mai are viata publica, a refuzat in ultimii ani sa dea interviuri, spunand mereu ca mai are putin de trait si doua camere pline de carti pe care ar vrea sa le citeasca inainte de a ne parasi.
Doina Cornea a fost o tinta predilecta pentru diversi infractori, privati sau de stat. In primul rand, pentru ca este o intelectuala. Apoi, pentru ca nu a pretins nimic pentru sine, desi a trecut prin vremuri in care ar fi putut obtine cel putin o felie din tortul puterii. Ce poate fi mai enervant decat o persoana care nu-si doreste o functie in partid sau in guvern, cat mai aproape de masina de facut bani a finantelor? Ce poate fi mai enervant decat o persoana care nu si-a irosit energia si atentia pe exploatarea in ultimele consecinte a legii compensarii celor care au participat la Revolutia din 1989 cu locuinte, burse, pensii, terenuri si scutiri de taxe? Cum sa nu vrei sa fii sfetnicul influent al politrucilor, sa fii solicitat zi si noapte sa-ti dai cu presupusul, sa faci afaceri cu armata si sa santajezi persoanele influente cu dosarele primite pe sub mana de la serviciile secrete? Ce om e ala care, dupa o viata sau macar o ora de disidenta comunista, sa nu vrea sa aiba biroul lui in Casa Poporului, masina cu tot cu sofer, o suma forfetara pentru cabinetul in teritoriu, secretara, dactilografa si pensie regeasca, cand ti se consuma mandatul? Cum sa nu vrei sa ti se stinga sau sa ti se esaloneze datoriile la stat, cum sa nu vrei sa ai acces la credite 24 de ore pe zi sau sa castigi licitatii cu dedicatie? De fapt, un om care-si refuza toate aceste privilegii meritate dupa o viata de persecutii reale, refuza protectia pe care i-o acorda gangsterii politici si nasii lor. Si, daca refuzi protectia acestora, trebuie sa suporti consecintele.
Pacatoase vremuri! De oameni, nu mai vorbim!