- Ce mai faceti, domnule Constantinescu? De la precedentul nostru interviu ati trecut printr-un moment foarte neplacut: o operatie pe cord deschis. Cum va simtiti acum?
- Ma simt minunat. Implinesc un an de cand am o inima noua si, practic, o viata noua. Cand am plecat catre spitalul din Targu Mures, eram un om care n-avea la dispozitie decat doua posibilitati capitale: da sau nu. In forma in care ma gaseam, nu stiu cat as mai fi putut s-o duc: abia mergeam, abia mai respiram, daca faceam cinci pasi oboseam ingrozitor. Asa ca aceasta operatie era singura solutie. Cu gandul asta m-am dus la Targu Mures. Din fericire, operatia s-a desfasurat in conditii impecabile si le multumesc pentru asta tuturor celor care s-au ocupat de mine la clinica de chirurgie cardio-vasculara: domnului profesor Radu Deac si restului echipei. Toti s-au purtat extraordinar de frumos, dar, ceea ce este intr-adevar meritoriu, este ca la fel se purtau cu absolut toti pacientii. Dupa operatie, m-am intors in Bucuresti un om nou. Un om care, sigur, a stat destul de cuminte: m-am lasat ingrijit si rasfatat de sora mea si am dormit in fiecare dupa-amiaza... cu pisicuta. Sunt convins ca ea mi-a adus multa pace si liniste in aceasta perioada delicata, ca m-a ajutat enorm pe parcursul recuperarii. Cine nu crede... asta e. Din pacate, exista inca multi oameni care nu realizeaza cat de mult bine ne face prezenta animalelor, cat de mult ne calmeaza, cat de mult ne ridica moralul, cat de mult ne incarca rezervoarele de afectiune si tandrete. Aici, unde locuiesc acum, eu nu am posibilitatea sa tin decat o pisicuta - inainte am avut trei pisici si un caine - dar sunt foarte bucuros ca, de fiecare data cand ma intorc acasa, aceasta fiinta ma intampina fara gres si vine imediat sa se cuibareasca langa mine. Si face asta cu atat de multa tandrete! E incredibil! In rest... singurul lucru pe care mai trebuie sa-l fac este sa ma reapuc sa fac sport. Asa, in limite normale. Pana acum, recunosc, spre rusinea mea, mi-a fost cam lene. Dar trebuie sa ma mobilizez. In primul rand, ca mie imi place sa fac sport; in al doilea rand, ca sportul e benefic pentru oricine; si, in al treilea rand, ca sportul, facut cu moderatie, este si unul dintre sfaturile pe care mi le-a dat medicul.
- De muzica ati mai avut vreme?
- Ma bucur enorm ca pot sa-ti raspund la intrebarea asta cu da. Ba, mai mult, mi s-a ivit sansa de a-mi organiza un spectacol care sa marcheze patruzeci de ani de cariera. Sa nu ma intrebi cum sau unde a rasarit ideea ca, sincer, chiar nu mai stiu. Important e ca acest spectacol este, pentru mine, un eveniment extraordinar. E unul din acele lucruri pe care nu prea poti sa le faci decat o data in viata. Sunt asa de fericit, ca mi se pare ca visez! Desi, pe de alta parte, ma si infioara cifra asta: patruzeci de ani! Nu-mi vine sa cred ca atat a trecut de cand am inceput sa cant. Si totusi... Sper ca si pentru public acest spectacol va fi o bucurie, mai ales ca pe scena nu ma vor vedea doar pe mine, ci se vor reintalni cu o multime de colegi de-ai mei, carora le multumesc ca au acceptat sa-mi fie alaturi.
- Si dumneavoastra ce o sa cantati? Nu se poate sa nu va delectati publicul cu melodii precum "Papusa", "O lume minunata" sau "Sus in deal".
- Eu am sa cant si piese extrem de cunoscute, dar si piese care nu s-au auzit niciodata. Mi-am facut un mic recensamant al cantecelor si am descoperit ca am foarte multe melodii, deja imprimate, dar care nu au fost difuzate niciodata. Melodii foarte frumoase si care cred ca merita sa fie auzite.
- Si nu ati avea pofta sa adunati aceste piese, necunoscute publicului, pe un CD?
- Ba da, am mare pofta sa fac asta. Ideea mi-a trecut prin minte de mai demult, dar m-am intrebat care ar fi formula cea mai potrivita. Ca doar sa scot un CD, care sa adune praf pe rafturi din lipsa de promovare, nu vad sensul. Ei, si-atunci mi-am zis ca varianta cea mai nimerita ar fi sa scot acest CD in parteneriat cu o publicatie, cu un ziar. Deci, sa vindem CD-ul cu un ziar si astfel ajutorul sa fie reciproc. Acum ramane de vazut cine va fi, pana la urma, doritor sa purcedem la un astfel de parteneriat. Eu imprimarile le am, au fost deja imbunatatite, adica le-am trecut prin doua procesoare, suna extraordinar de bine... astept oferte. (rade)
- Desi a trecut abia un an de la operatia de inima, vad ca nu duceti lipsa de activitate, dar nici de vise. Mai aveti vreo dorinta mare in clipa asta, domnule Constantinescu?
- Imi doresc sa fiu sanatos si sa pot sa am un trai decent. Asta e tot. Am inteles ca viata e o iluzie, iar noi suntem niste pasageri. Niste pasageri care ne luptam cu disperare... nu stiu pentru ce. Cand bobina se termina, n-a fost, pana la urma, nimic. Ma refer la viata asta materiala. Ce o fi in cealalta parte, habar nu am. Poate ca, la un moment dat, vom afla. Viata asta, de pe Pamant, si-a pierdut, din pacate, cele doua aspecte esentiale: cel spiritual si cel sentimental. Ca sa poti sa fii sentimental si spiritual ai nevoie de frumos, de bunatate, de intelegere, de caritate, de toleranta. Virtuti care sunt pe cale de disparitie. Inclusiv muzica frumoasa, melodioasa si cu versuri cu miez aproape ca nu mai e de gasit. Desi ea e atat de importanta! Pentru ca te ajuta sa te transferi in acea zona, la acel nivel, mai inalt, al spiritualitatii si al sentimentului. Oamenii sunt azi agresivi, stresati, irascibili, ingrijorati, rai gratuit. Azi e ceva foarte complicat sa fii un om normal. Fara un miracol, nu stiu unde vom ajunge. Eu ma lupt zilnic sa-mi pastrez particica de spiritualitate si de sentimentalism. Sincer iti spun, cand ma gandesc cati ani am, mi-e de mirare. Fiindca eu ma simt ca un copil putin mai mare. Fara sa mai tanjesc insa la toate nazbatiile adolescentei. Un copil putin mai mare si poate un pic mai intelept.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
