Romania bolnava

Nu demult, o importanta publicatie occidentala avertiza ca numarul bolnavilor europeni de tuberculoza ar putea creste pentru ca importul de bacili a crescut dupa ce romanii au venit sa cucereasca vestul.

Conform statisticilor oficiale, fiecare al treilea caz depistat in Uniunea europeana provine din Romania. De altfel, in Spania, muncitorii agricoli romani, pana sa arate documentele de identitate, sunt verificati, in primul rand, la plamani. Aceste proceduri le-au parut unor comentatori resentimentare si xenofobe, iar altii au spus chiar, pe ton ridicat, ca imaginarul acestei lumi terifiate de tot felul de virusi si pandemii tranteste usa celor mai tentante piete ale muncii in nasul romanilor. De fapt, cred aceiasi comentatori, romanii sunt, in unele cazuri, ceva mai educati si chiar mai rezistenti la boala ca unii occidentali.
Nu stim de unde vine acest optimism incrancenat si usor demagogic, pentru ca e suficient sa depasim marginea marilor orase (daca reusim sa trecem de mormanele de gunoaie si resturi, de ruine si maghernite, de maidane si saivane improvizate) pentru a intra in miezul pestilential al statisticilor negre romanesti. Circa 90 la suta dintre casele taranesti nu au sistem de canalizare, apa si gaze. Apa menajera, resturile si dejectiile sunt aruncate in garla comunala sau, prin tuburi mestesugite, in drum, in afara satului. Multe dintre constructiile rurale sunt facute din paianta sau scanduri, iar spatiul locuibil se identifica sau se invecineaza cu grajdul vitelor, cotetul pasarilor sau cocina porcilor. Aceasta vecinatate nu mai permite, in cele mai multe cazuri, intimitatea. In multe sate, medicul vine o data pe saptamana si consulta cateva ore, pe alese, in vreme ce grosul urgentelor trebuie sa migreze la oras, in spitalele judetene, unde bolnavii asteapta cu saptamanile sa-si faca niste analize banale. Aceasta promiscuitate pe care unii o admira si-i spun traditie este girata si incurajata de secatuirea fondurilor comunitare, de inexistenta programelor de finantare si de complicitatea alesilor locali care nu vor sa-si aprinda paie in cap cu localnicii inainte, in timpul si dupa alegeri. Eternitatea primarilor s-a nascut la sat, insa conditia e sa-i lase pe sateni in pace.
Conform unui sondaj publicat recent de Societatea Academica Romana, o organizatie nonguvernamentala, in Romania se afla de 20 de ori mai multi bolnavi de hepatita A si de trei ori mai multi bolnavi de hepatita B decat in Uniunea europeana, iar la tuberculoza, unde nu ne mai poate intrece nimeni, avem de 10-15 ori mai multi bolnavi decat media europeana. Mai precis, in Romania se inregistreaza in fiecare zi 70 de noi cazuri de tuberculoza. Nu e de mirare ca speranta de viata este cu circa sapte ani mai mica. La aceasta situatie a contribuit nu doar criza endemica a sistemului romanesc de sanatate, calul mort in care au dat cu sutul toate guvernarile de la pasopt incoace, dar si mentalitatea romanului, care fie bate pragul cabinetelor medicale pentru toate fleacurile, stiind ca daca unge usa bine, nu va scartai, fie ocoleste medicul pana cand orice tratament este inutil. Asa se face ca, in pofida legilor economiei de piata, desi oferta este mai mare decat in alte parti, bolile romanilor sunt mai scumpe, agravate fiind de lipsa sistemelor de preventie, de infectiile intraspitalicesti, de saracia sistemului sau de nepasare.
Sanatatea a stat mereu, alaturi de educatie sau cultura, cu pistolul contabililor la tampla. Lipsa de viziune a VIP-urilor politice ne-a dat impresia ca fiecare generatie are prezentul ei, insa nici una nu are viitor. Asadar, nu e treaba noastra sa dezamorsam bombele cu ceas din educatie sau medicina. E sarcina generatiilor viitoare sa le primeasca explozia in fata. Dar pana atunci, noi vom fi departe, la adapost. La loc cu verdeata!