Acelora dintre dvs. care, ca si mine, nu-si pot lua vacanta, le propun, prin intermediul acestui roman, o calatorie in sud-vestul Africii, in Angola. (La insistenta pledoarie pentru lectura adaug inca un avantaj: o carte poate fi un vehicul ieftin catre locuri indepartate, lumi necunoscute, aventuri surprinzatoare ce va fac sa evadati din rutina). Nu auzisem de Jose Eduardo Agualusa, dar incepand sa citesc "Vanzatorul de trecuturi" am fost sedusa de la primele pagini si incantarea nu m-a parasit pana la sfarsit, deci ma grabesc sa vi-l recomand. Romancierul e un angolez alb, descendent din colonisti portughezi, are acum 49 de ani si a facut studii superioare de agronomie la Lisabona. Dar o imaginatie debordanta, placerea de a povesti in scris si succesul obtinut de foarte tanar in lumea literara lusitana l-au facut sa abandoneze culturile de plante pentru a-si cultiva talentul de scriitor. A publicat proza de fictiune (romane si povestiri), dramaturgie, a lucrat ca jurnalist si editor. A locuit, datorita unor burse de creatie, in Brazilia, Portugalia si Germania, acasa ramanand insa pentru el Luanda, capitala Angolei, de pe tarmul Atlanticului. In Luanda se petrece si actiunea originalului roman, al carui narator e... o soparla tigrata (angolezii tolereaza micile reptile in case, fiindca vaneaza noaptea tantari). Soparla povestitoare nu e una ordinara, ci reincarnarea unui barbat misogin (din motive psihanalitice), care si-a compensat neputinta de a iubi cu pasiunea pentru literatura. Spiritul reincarnat in soparla poate rade cu hohote, dar nu poate comunica decat in vis cu oameni vii, precum stapanul casei in care traieste, Felix Ventura. Acesta e un negru albinos, celibatar foarte cultivat, cu o profesie bizara: inventeaza la comanda trecuturi si indentitati noi, cu arbori genealogici doldora de povesti de familie, pentru care are la indemana arhive, ziare si fotografii cumparate din targuri de vechituri de prin lume. In felul lui, e un artist: "Consider ca ceea ce fac este o forma avansata de literatura. Si eu creez intrigi, inventez personaje, dar in loc sa le las captive intr-o carte, le aduc in realitate", se destainuise Felix soparlei ajunse animal de companie si botezate Eulalio.
Reclama "Oferiti copiilor dvs. un trecut mai bun" ii aduce negrului albinos tot felul de clienti. Intre ei, politicieni si oameni de afaceri dubiosi carora le confectioneaza o ascendenta istorica onorabila. Sau necunoscutul venit din strainatate care vrea un nume, o identitate certificata cu acte angoleze si un arbore genealogic decent. Felix Ventura i le ofera, numindu-l Jose Buchmann, fabulandu-i un tata cu stramosi buri si o mama pictorita americana, il inzestreaza cu poze si istorii de familie. Pe care misteriosul ins pare a si le insusi, reinventandu-se in functie de ele. Caci adevarul - ii spune Buchmann soparlei in timp ce joaca impreuna sah intr-un vis - e ambiguu si a sti sa minti e in multe profesii o virtute ("ma gandesc la diplomati, la oamenii de stat, la avocati, la actori, la scriitori..."). Eulalio, soparla filosof cu pusee lirice venite din viata anterioara, asista la povestea de dragoste a "vanzatorului de trecuturi" cu Angela-Lucia, o tanara fotografa de lumini si curcubee, care apreciaza paradoxurile si metamorfozele, dar care evita sa vorbeasca despre propriu-i trecut. Creatorul de intrigi familiale din oficiu, pierdut in labirintul propriilor fantezii, afla totusi pana la sfarsit povestea ei dramatica, legata de aceea a lui Jose Buchmann, si ambele - de tragediile razboiului civil care a facut milioane de morti in Angola din 1961 pana in 2002. Poveste moderna satirica, scrisa cu o naturalete, o usurinta si o poezie care te vrajesc, romanul lui Jose Eduardo Agualusa are in subtext un mesaj grav, care-ti da de gandit.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
