Podul dintre lumi

Vladimir Voronin are dreptate cand pretinde ca limba pe care-o vorbeste nu are legatura cu idiomul de dincoace de Prut.

Omul nu vorbeste romaneste. Orice lingvist care i-ar analiza modul de a vorbi, gramatica si, mai ales, semantica vorbelor, ar descoperi ca Voronin vorbeste o limba moarta de mult, asemanatoare cu cea vorbita de Ceausescu sau Ion Iliescu. Vladimir Voronin, eternizat la presedintia Republicii Moldova de bine ce manipuleaza spaimele istorice ale unui popor sarac, chinuit si umilit, nu mai vorbeste de multa vreme nici macar moldoveneste. Uneori cheama translatorii sa-i traduca urarile de bine ale romanilor, se incrunta la manifestatiile din Chisinau facandu-se ca nu pricepe si, nu de putine ori, huiduie in ruseste, pentru ca e mai fluent in limba lui Putin.
De fapt, limba comunista suna la fel de invechit pretutindeni, intr-o lume a democratiei, circulatiei libere a informatiei si a libertatii de exprimare. Poate ca de aceea revolutionarii de profesie din Partidul comunistilor moldoveni nu se mai inteleg cu tinerii republicii. Fiecare vorbeste pe alta limba. Politicienii rosii de sangele poporului si unsi cu toate alifiile unei vieti de boiereala pe cheremul spaimelor colective vorbesc mereu despre fascisti, banditi, lovitura de stat, agenturi, cand li se pune la indoiala legitimitatea. Ei sunt sensibili la nuante, ca acolo sta dracul. E drept, steagul Romaniei seamana cu cel al Moldovei, numai ca acolo unde era stema comunistilor la romani, este stema republicii la moldoveni. Si limba seamana pana la identitate, dar, zic lingvistii republicii de peste Prut, diferentele sunt de origine. Tot ei au tiparit gramatici ale limbii moldovenesti si dictionare moldo-romane. Daca granita cu Romania nu ar fi fost Prutul, comunistii i-ar fi pus pe adversarii politici sa sape o noua albie pentru Nistru.
Pentru politicienii de pe ambele parti ale Prutului disputele nationaliste sunt painea si vinul discursurilor electorale. Nu se pricep ei sa puna capat saraciei, mizeriei, analfabetismului si intolerantei, dar la patat cu lacrimi trusoul de fecioara al republicii sunt mari maestri. Chiar daca se insulta reciproc, declama versuri, agita pumnii si plang de mila tarisoarei, nu fac, de fapt, decat sa-si consolideze pozitia politica, jucandu-se cu sperarea si disperarea publica. De ani de zile, autoritatile moldovene demonizeaza Romania, reinterpretandu-i orice gest de prietenie, curtoazie sau bun-simt. In aceeasi perioada, ingerul pazitor al Moldovei comunistilor lui Voronin a devenit Moscova.
Oamenii obisnuiti, in mare parte tineri care nu mai suportau inca patru ani de coma comunista au iesit in strada in 1990, la Bucuresti, si acum cateva zile la Chisinau. Mesajul lor repetitiv, pana la exasperare, dizolva granitele temporale. Tinerii striga acum, ca si atunci, ca s-au saturat de dinozaurii comunisti si de frica, de teroare si totalitarism, de lasitatea politicienilor si retorica inconsistenta a opiniei publice internationale. Ei cer judecarea presedintelui si interzicerea prin lege a partidului comunist.
Lui Vladimir Voronin ii scapa semnificatia manifestelor care au fost citite sau raspandite prin Chisinau si nici nu pare sa inteleaga de ce a iesit lumea in aceste zile, de parca toate s-ar petrece intr-o istorie si limba straine lui. Nu se incurca in amanunte si are o anumita superioritate venita din cinism si instinct de pradator. Poate chiar imita o conversatie civilizata si simula intelegerea. In presa internationala pozeaza chiar in european. Numai ca, spune el, drumul catre Europa al republicii lui nu trece prin Bucuresti. Pentru un om al carui fiu a facut milioane de euro in Romania aceasta afirmatie este cel putin ciudata. Dar in limba de lemn pe care o vorbeste d-l Voronin este un fel de a spune ca pentru politicienii nationalisti podul de flori moarte de peste Prut este mana cereasca. Astfel poti pretinde tot fara a da nimic indarat, poti agita fantoma unionista, te poti certa cu stafiile trecutului, iar lumea iti va da dreptate sau se va da un pas inapoi, din frica sau din decenta. Un pod intre lumea de acum si cea de apoi.