Raul din noi

Doua cazuri de coruptie au atras, in ultima vreme, atentia mass-media.

Printre nenumaratele "evenimente" de acest tip, este aproape de mirare ca ele au mai starnit, cat de cat, dezbateri. Ca un guvernant sau altul fura - direct sau prin intermediari - e un fapt aproape banal. Si in alte tari politicienii se capatuiesc favorizand sustinatori din umbra, oameni de afaceri, "sponsori". E drept, cu riscuri mai mari - iesirea definitiva din "scena" - si cu "limite" in marimea "rasplatii". In Occident sunt exemple concrete de fosti inalti demnitari, ministri sau administratori, ajunsi in puscarie pentru incalcari, relativ minore, ale Legii. In Romania va mai dura pana cand vom afla ca vreun "peste mare" a fost pus "la prajit" alaturi de infractorii marunti. Cand un ministru sau un parlamentar este chemat in fata Justitiei, se vorbeste imediat de "politizarea" situatiei, iar colegii lor, din guvern sau Parlament, fac, de indata, zid "de aparare" pentru blocarea urmaririi penale. Cei de la putere stiu ca maine ar putea fi "rotiti" prin vot, ajungand in situatia celor pe care azi ii judeca pentru fapte pe care ei insisi le fac. De douazeci de ani ne-am obisnuit sa auzim de exemple de coruptie inalta, fara sa se intample ceva.
Dar in cazurile de coruptie, intrate de curand "in gura presei", este vorba de altceva. Nastase, Mitrea, Voiculescu, Micky-Spaga s.a. - ca sa amintim doar cativa actuali prezumtivi corupti - sunt figuri individuale perfect definite. In cazul traficului cu permise auto sau cu diplome universitare avem de-a face cu institutii, cu "ansambluri organizate legal". Nu mai e vorba aici de un individ sau altul, de un smecheras, "baiat destept", care intermediaza sau aproba discret vreo licitatie, atribuire de fonduri (nationale sau europene), impartire de "sporuri" pe ochi frumosi etc. Permise auto s-au vandut, fara examen, la Pitesti, Brasov sau Cluj, deci, practic, in toata tara. Diplome universitare false s-au acordat, fara examen, la Bucuresti, Alexandria, Oradea, Iasi, asadar, iarasi in toata tara. Nu cred ca politistii de la circulatie din Targu Mures si Pitesti, sa zicem, se cunosc intre ei si si-au coordonat "afacerea". Tot asa cum, sunt sigur, cutare "profesor" sau secretar de facultate, scoala doctorala, liceu s.a.m.d. din diversele centre universitare ale tarii s-au contactat direct pentru a pune la punct "fabrica de diplome". Singurul lor lucru comun este ca fac parte din acelasi sistem institutional si ca, in consecinta, practica aceleasi actiuni permise de el. Coruptia institutionala, de masa si-a dat, in situatia analizata, arama pe fata din plin. Milioane de euro au fost incasate de functionari marunti, anonimi in raport cu liderii, "personalitatile" ce conduc sistemul. Dar toti acesti anonimi au procedat dupa exemplul dat de sefii lor, s-au comportat ca acestia. Cu riscul minim, ca si in situatia liderilor, ca vreun "pestisor" sa defecteze sau sa cada in plasa opiniei publice.
Nimeni nu l-a luat la intrebari, de exemplu, pe Serban Mihailescu (Micky Spaga), de ce subordonatul lui, Pavalache, putea cere milioane de euro, garantand rezolvarea unei afaceri. Ce s-ar fi intamplat daca solicitantul nu reclama situatia? Ar fi intrat banii doar in buzunarele lui Pavalache? Ar fi putut acesta sa rezolve singur problema? Sau, alt exemplu, nimeni nu l-a mai deranjat pe ministrul Radu Berceanu, dupa o explicatie balmajita in legatura cu promovarea unui interlop, C. Iancu, spre o functie inalta in administratia tarii. Daca mediile nu descopereau "activitatile" acestuia, ar fi fost, probabil, un functionar de nadejde pentru bunastarea... lui si prietenilor sai. In Occident, in asemenea situatii, demnitarii in cauza si-ar fi dat demisia sau ar fi fost demisi. La noi, "faptasii prinsi" au fost matrasiti (si "linistiti in privinta viitorului") fara sa se intample altceva. Cum sa nu procedeze la fel miile de anonimi din sistem, cand vad ca "sefii" nu patesc niciodata nimic, iar cei care "calca pe bec" sunt mangaiati cu pedepse usoare? Problema lor a fost doar intrarea in respectivul sistem, adica includerea intr-un ansamblu de relatii "de serviciu" sau de rubedenie, de dependente reciproce si oculte, fiecare trebuind sa se limiteze la "feuda" lui. In Politie, diversii "fini" s-au strans intotdeauna in jurul unui "nas" (care-si primeste, desigur, partea), in Scoala s-au organizat "familiile", care se promoveaza intern si intre ele, cu conditia "protejarii" afacerii fiecareia. In politica romaneasca, precum in afaceri, conteaza pilele, cunostintele, relatiile...
Nenorocirea Romaniei este insa faptul ca un asemenea sistem se autoreproduce. Nu conteaza miile de morti de pe sosele, nu conteaza miile de "diplomati" de o incompetenta, de o prostie (in domeniu) cutremuratoare. Promovati de ierarhia sociala si politica, "baietii destepti" vor proceda cu cei care vin dupa ei exact cum cei dinaintea lor au procedat cu ei insisi. Nimeni nu mai trebuie sa se mire de ce vulgaritatea si impostura au ajuns sa fie expuse pe toate ecranele, sa fie comentate in toate tabloidele. "Prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul!", spune un vechi proverb romanesc. Numai ca, in cazul nostru, prostul este dublat de hot, de "smecherul" care stie ca Legea e derizorie si se aplica selectiv. De ce sa ma mai intreb, atunci, din ce cauza Romania are in lume imaginea pe care o are, si de ce romanii "normali" vor sa plece de aici cat mai departe?